Chara - Bucurie

The Bible Project (Bible Themes)

Cuvântul „iubire” este unul dintre cele mai neclare, referindu-se în principal la un sentiment ce se întâmplă ca o persoană să îl aibă. În Noul Testament, „iubirea” se referă însă la un mod de a trata oamenii, un mod definit chiar de Isus: a căuta binele celorlalți, indiferent de răspunsul lor.

Clipul face parte din The Bible Project, de unde îl puteți descărca la rezoluție mare.

Clipul are subtitrare în limba română, ce poate fi descărcată de aici în varianta noastră. Mulțumim Cristoforilor pentru traducere.

Durată: 4 min 48 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube (varianta noastră) Vezi pe YouTube (varianta originală)
Etichete:

Subtitrarea în limba română

Dacă ați auzit despre Isus, cunoașteți poate una dintre învățăturile Lui faimoase – regula de aur: „Faceți-le oamenilor așa cum vreți să vă facă ei vouă”. E de fapt o reformulare a altceva ce a spus Isus, că scopul vieții e să îl iubești pe Dumnezeu, și pe aproapele ca pe tine însuți. E frumos, dar ce înțelege exact prin cuvântul „iubire”? E un cuvânt neclar, căci îți poți iubi mama și poți iubi pizza. Și dacă „iubire” înseamnă același lucru în ambele cazuri mama ta se va simți foarte prost.

Ce a dorit deci Isus să spună? Expresia „iubește-ți aproapele” e un citat din Scriptura ebraică unde cuvântul pentru iubire e ahava. Însă limba în care a vorbit și predicat Isus zilnic era înrudită cu ebraica, adică aramaica, în care cuvântul pentru „iubire” e rakhmah. Dar apoi, când discipolii lui Isus i-au răspândit învățătura în lume l-au tradus în greacă, folosind cuvântul agape. Iată ceva fascinant: primii discipoli ai lui Isus care au scris cărțile Noului Testament în greacă nu au învățat sensul la agape căutându-l în dicționare antice. Ei au privit la învățătura lui Isus și la istoria vieții Lui pentru a-și redefini conceptul de iubire.

Odată Isus a fost întrebat despre cea mai importantă poruncă din Scriptura iudaică iar El a citat din străvechea rugăciune din Tora, Shema: „Iubește-l pe Dumnezeul tău din toată inima ta.” Așadar, iubirea pentru Dumnezeu e cea mai importantă. Dar Isus continuă spunând o altă poruncă din Tora și ea cea mai importantă: Iubește-l pe aproapele ca pe tine însuți. Ce e deci cel mai important: a-l iubi pe Dumnezeu sau pe aproapele? Răspunsul lui Isus este: Da! A pune întrebarea înseamnă că nu îl înțelegi. Pentru Isus sunt 2 fețe ale aceleiași monede. Iubirea ta pentru Dumnezeu se va exprima prin iubirea față de ceilalți și vice-versa: sunt inseparabile.

Aceasta arată că pentru Isus, iubirea agape nu e în primul rând un sentiment față de cineva, ce ți se întâmplă, ca atunci când spunem: „mi-a căzut cu tronc”. Pentru Isus, iubirea este acțiune. Este alegerea pe care o faci de a căuta binele unei persoane alta decât tine. Isus a mai învățat că iubirea adevărată pentru alții înseamnă a căuta binele oamenilor fără a aștepta ceva în schimb, în special de la cei aflați în situații dificile, care nu te pot răsplăti chiar dacă ar dori. După Isus, acest fel de iubire generoasă reflectă însăși iubirea lui Dumnezeu. Și a mers mai departe. Isus a spus că standardul ultim al iubirii autentice este cât de bine tratezi persoana pe care nu o poți suporta. Sau cu cuvintele Sale: trebuie să îți iubești dușmanii și să le faci binele fără să aștepți ceva înapoi. Pentru Isus, această iubire ce îmbrățișează dușmanii imită însuși caracterul lui Dumnezeu.

Nu am vorbi despre Isus și astăzi dacă doar ar fi spus lucruri precum: „iubește-ți dușmanii”. De fapt așa a trăit El. Isus a ajutat și slujit constant oamenii din jurul Său, în moduri foarte practice și tangibile. Și cu consecvență s-a îndreptat spre cei săraci și răniți care nu l-ar fi putut ajuta în schimb. A arătat iubire celor uitați: cei pe care în general oamenii îi ignoră. Și când Isus a intrat în cele din urmă în Ierusalim, s-a făcut dușmanul liderilor poporului Său acuzându-i de ipocrizie și corupție. Dar apoi, în loc să își atace dușmanii și să îi înfrângă le-a permis să îl ucidă. Isus a murit pentru egoismul și corupția dușmanilor săi pentru că îi iubea. După dimineața de Paște, Isus și apoi discipolii Săi au pretins că puterea iubirii lui Dumnezeu pentru lume a fost cea revelată în viața, moartea și învierea lui Isus.

După cum spunea Apostolul Paul, Dumnezeu a demonstrat propria „agape” pentru noi astfel: „pe când încă eram păcătoși, Cristos a murit pentru noi”. Sau, cu cuvintele Apostolului Ioan, „agape” a lui Dumnezeu s-a revelat când și-a trimis Unicul Său Fiu în lume pentru ca prin El, noi să putem avea viață. Pentru Ioan aceasta conduce natural la concluzia: „Iubiților, dacă Dumnezeu ne-a iubit astfel, și noi trebuie să ne iubim unii pe alții.” Credința creștină implică deci încrederea că în centrul Universului este o Ființă din care se revarsă iubire pentru lumea Sa. Ceea ce înseamnă că scopul existenței umane este să primim această iubire care a venit la noi în Isus și apoi să o dăm mai departe altora, creând un ecosistem de iubire concentrată pe a se dărui altora.

Aceasta este semnificația din Noul Testament pentru iubirea agape.