Geneză cap. 1-11

The Bible Project (Read Scripture)

Clipul oferă o prezentare schematică a capitolelor 1-11 din Geneză. Astfel vedem rebeliunea din Eden, dar și promisiunea misterioasă a unui învingător rănit. Capitolele următoare, până la 11, urmăresc efectele extinse ale rebeliunii, până inclusiv la momentul Babel.

Clipul face parte din The Bible Project, de unde îl puteți descărca la rezoluție mare.

Clipul are subtitrare în limba română, ce poate fi descărcată de aici în varianta noastră. Mulțumim Cristi C. pentru traducere.

 

Durată: 7 min 42 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube
Etichete:
Dacă nu vedeți subtitrarea în limba română, activați-o!

Dat fiind că subtitrările de pe YouTube sunt editabile colectiv, nu putem garanta pentru subtitrarea pe care o vedeți acum. Putem însă garanta pentru subtitrarea în forma prelucrată de noi (vedeţi linkul notat ca variantă sigură). Vedeți alăturat cum puteți descărca clipul și subtitrarea pregătită de noi.

Subtitrarea în limba română

Cartea Genezei este prima carte din Biblie și narațiunea ei se împarte în două părți principale: capitolele 1-11, care spun istoria lui Dumnezeu și a lumii întregi, și apoi capitolele 12-50, care se concentrează pe istoria lui Dumnezeu și a unui om, Abraham, și apoi a familiei sale. Aceste două părți sunt legate de o relatare de la începutul capitolului 12. Această structurare ne oferă o idee despre cum să interpretăm mesajul cărții, ca întreg, și cum este introdusă istoria întregii Biblii.

Cartea începe deci cu Dumnezeu, care ia dezordinea și întunericul, descrise în al doilea verset al Bibliei, și face ordine și frumusețe și bunătate. Face o lume în care viața se poate dezvolta. Dumnezeu face aceste făpturi numite oameni, sau „Adam” în ebraică. Îi face după chipul Său, ceea ce trimite la rolul și scopul lor în lumea lui Dumnezeu. Oamenii sunt făcuți deci să fie reflexii ale caracterului lui Dumnezeu în această lume. Ei sunt puși ca reprezentanți ai lui Dumnezeu să conducă lumea în numele Lui, ceea ce, în context, înseamnă să îi valorifice întregul potențial, să aibă grijă de ea, să o transforme într-un loc unde să se dezvolte și mai multă viață.

Dumnezeu binecuvântează oamenii. Este un cuvânt cheie în această carte. Și le dă o grădină, un loc din care ei pot începe să construiască această lume nouă. Esențial este că oamenii au de ales cum anume vor construi această lume, iar aceasta este reprezentată de copacul cunoașterii binelui și răului. Până acum, Dumnezeu a oferit și a definit ce este bun și ce nu este bun. Dar acum Dumnezeu dă oamenilor demnitatea și libertatea unei alegeri: vor avea încredere în definiția lui Dumnezeu pentru bine și rău sau vor revendica autonomia și vor defini ei înșiși binele și răul? Miza este foarte mare!

A te revolta împotriva lui Dumnezeu înseamnă a îmbrățișa moartea, deoarece întorci spatele Dătătorului vieții. Acest fapt este reprezentat de pomul vieții. Și astfel, în capitolul 3, o figură misterioasă, un șarpe, intră în relatare. Șarpele nu primește altă prezentare decât că este o creatură făcută de Dumnezeu. Devine clar că este o creatură răzvrătită împotriva lui Dumnezeu, care dorește să conducă oamenii la răzvrătire și moarte.

Șarpele spune o istorie diferită despre copac și despre alegere. El spune că revendicarea cunoașterii binelui și răului nu va aduce moartea, ci de fapt este calea spre viață și spre a deveni asemenea lui Dumnezeu. Ironia aici este tragică deoarece știm că oamenii sunt deja ca și Dumnezeu: au fost creați să reflecte chipul lui Dumnezeu. Dar în loc sa aibă încredere în Dumnezeu, oamenii revendică autonomia, iau cunoștința binelui și a răului pentru ei înșiși, și, deodată, toată situația scapă de sub control.

Prima victimă este relația dintre oameni. Bărbatul și femeia realizează deodată cât de vulnerabili sunt. Acum nu mai pot nici măcar să aibă încredere unul în celălalt. Și astfel își fac haine, ascunzându-și trupurile unul față de celălalt. A doua victimă este faptul că intimitatea dintre Dumnezeu și om este pierdută. Așa că ei fug și se ascund de Dumnezeu, iar atunci când El îi găsește, încep jocul să a da vina unul pe celălalt legat de cine s-a răzvrătit primul.

Aici povestea se oprește și există o serie de scurte poeme în care Dumnezeu îi declară șarpelui, și apoi oamenilor, consecințele tragice ale acțiunilor lor. Întâi îi spune șarpelui că, în ciuda aparentei victorii, este sortit înfrângerii, să mănânce pământ. Dumnezeu promite că într-o zi, o sămânță, sau un descendent, va veni din femeie, și va da o lovitură mortală capului șarpelui. Ceea ce sună bine, dar această victorie va avea un cost, deoarece și șarpele va mușca mortal călcâiul descendentului în timp ce e zdrobit. Este o promisiune foarte misterioasă, a unui învingător rănit.

Dar în cursul narațiunii de până acum, vedem că acesta este un act al harului lui Dumnezeu. Oamenii tocmai s-au răzvrătit, iar Dumnezeu ce face? Le promite că îi va salva. Dar aceasta nu șterge consecințele acțiunilor oamenilor. Așa că Dumnezeu îi informează că de acum fiecare aspect al vieții lor împreună, acasă, la munca pe câmp, va fi plin de necaz și durere din cauza rebeliunii lor, toate conducând la moartea lor. De aici, povestea o ia în jos.

Capitolele 3-11 urmăresc efectele extinse ale rebeliunii și ale relațiilor umane rupându-se la fiecare nivel. Avem deci istoria celor doi frați, Cain și Abel. Cain este atât de gelos pe fratele său, încât dorește să îl omoare. Dumnezeu îl avertizează să nu cedeze ispitei, dar el o face totuși: îl ucide pe câmp. Cain construiește apoi un oraș în care violența și oprimarea domnesc. Și toate acestea sunt rezumate în istoria lui Lameh. Este primul bărbat din Biblie care a avut mai mult de o soție: le acumulează ca pe niște bunuri. Iar apoi cântă un scurt cântec despre cum el este mai violent și mai răzbunător decât a fost Cain vreodată.

După aceasta ajungem la o istorie ciudată a „fiilor lui Dumnezeu”, care se poate referi la creaturi angelice rele, sau la regii antici care pretindeau că se trag din zei. Ca și Lameh, ei și-au luat câte soții au dorit, și au produs Nefilinii, acești măreți războinici din vechime. Oricare ar fi interpretarea corectă, ideea este că oamenii construiesc regate care umplu lumea lui Dumnezeu cu violență și corupție.

Ca răspuns, ni se spune că Dumnezeu a fost cuprins de mâhnire: oamenii distrug lumea Lui bună și se distrug pe ei înșiși. Și astfel, din dorința de a păstra bunătatea lumii Sale, o curăță de răutatea oamenilor printr-un mare potop. Dar protejează un om nevinovat: Noe și familia sa, și îl face ca un nou Adam. Repetă binecuvântarea divină și îl trimite în lume. Și astfel speranțele noastre sunt mari, dar Noe dă greș și el, și tot într-o grădină. Merge să planteze o vie și se îmbată. Unul dintre fiii săi, Ham, îi face ceva rușinos tatălui său în cort. Și așa avem noul nostru „Adam”, dezbrăcat și rușinat, la fel ca și primul.

Și situația se deteriorează din nou. Totul conduce la fondarea cetății Babilonului. Oamenii Mesopotamiei antice se strâng în jurul acestei noi tehnologii pe care o au: cărămida. Pot construi orașe și turnuri mai mari și mai repede decât oricine înaintea lor. Și vor să construiască un nou tip de turn, care să se înalțe până la Dumnezeu și să le facă un nume mare. Este o imagine a rebeliunii și a aroganței umane. Este rebeliunea din grădină, acum la scară largă. Și așa Dumnezeu umilește orgoliul lor și îi împrăștie.

Acesta este un grup divers de relatări, dar puteți observa că toate explorează aceeași idee de bază: Dumnezeu continuă să le dea oamenilor șansa să facă ceva bun cu lumea Sa și oamenii continuă să o distrugă. Aceste istorii susțin că trăim într-o lume bună pe care am transformat-o într-una rea, că toți am ales să ne definim singuri binele și răul și așa am contribuit cu toții la această lume a relațiilor rupte, conducând la conflicte, și violență, și în cele din urmă moarte.

Dar există speranță. Dumnezeu a promis că într-o zi va veni un descendent: învingătorul rănit care va birui răul din rădăcină. Și astfel, în ciuda răutății omenești, Dumnezeu este hotărât să binecuvânteze și să salveze lumea Sa. Marea întrebare este, bineînțeles: „Ce va face Dumnezeu?” Și următoarea istorie, de legătură, oferă răspunsul. Dar pentru moment, despre aceasta este vorba în Geneză 1-11.