Un evreu despre Porunci

Porunca a II-a

În numerotarea catolică, este vorba (tot) de prima Poruncă: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alți dumnezei în afară de Mine, să nu îți faci chip cioplit, ca să te închini lui”. În acest clip, Dennis Prager subliniază faptul că dacă astăzi oamenii nu își mai fac idoli ciopliți să se închine lor nu înseamnă că Porunca ar fi devenit irelevantă. Dimpotrivă, omul modern are în continuare tot felul de zei falși, iar venerarea lor are consecințe negative nu doar la nivel personal, ci și al comunității.

Subtitrarea, realizată de Vicki C. poate fi descărcat de aici. Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 5 min 24 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube
Etichete:
Notă: Seria este prezentată de un evreu, din perspectiva sa. Nu doar numerotarea nu coincide cu cea catolică, dar uneori nici interpretările. Luați deci aceste clipuri așa cum sunt: o perspectivă evreiască. Firul roșu al întregii serii de clipuri este acela că aceste Porunci, date de Dumnezeu, sunt nu doar bune ci chiar necesare pentru omenire. Argumentele prezentate pot fi de multe ori utile și în a le explica chiar și necredincioșilor importanța principiilor propuse de Porunci în construirea unei societăți bune, a unei civilizații durabile.

Subtitrarea în limba română

Să discutăm despre Porunca a II-a, potrivit celei mai vechi numerotări, adică cea ebraică, a celor Zece Porunci. În tradiția creștină este prima Poruncă. Traducerea cea mai uzuală începe: „Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine.” Și continuă prin a interzice atât facerea de idoli, cât și închinarea la idoli.

Cei mai mulți, când se gândesc la această Poruncă, consideră că ea interzice numai venerarea idolilor și a zeilor, precum zeii antici păgâni ai ploii sau ai fertilității, toți ceilalți zei ai naturii și zeii supremi, precum zeul roman Jupiter și zeul grec Zeus. Totuși, există o problemă importantă cu această înțelegere a Poruncii. Cum nimeni astăzi nu se mai închină la acești zei, cu atât mai puțin la idoli ciopliți din piatră, cei mai mulți cred că această Poruncă este irelevantă pentru viața modernă. Ironia este însă că această Poruncă nu doar este relevantă pentru viața modernă, ci este, în multe privințe, mama tuturor celorlalte Porunci.

De ce este atât de relevantă astăzi? Pentru că astăzi avem la fel de mulți zei falși precum aveau și anticii. Și de ce este mama tuturor celorlalte Porunci? Pentru că dacă identificăm zeii falși și evităm să îi venerăm, vom înlătura una dintre cele mai mari bariere către o lume bună: zeii falși. Să începem deci cu definirea unui zeu fals. Ideea monoteismului biblic este că există un singur Dumnezeu, și că doar acestui Dumnezeu, Creatorul universului, care ne cere să respectă aceste Zece Porunci, trebuie să i ne închinăm.

De ce? În primul rând pentru că un singur Dumnezeu înseamnă o singură rasă umană. Numai dacă avem cu toții același Creator sau Tată suntem cu toții frați și surori. În al doilea rând, a avea același părinte înseamnă și că nici un om sau grup nu este intrinsec mai prețios decât oricare altul. Și în al treilea rând, un singur Dumnezeu înseamnă un singur standard moral pentru toți oamenii. Dacă Dumnezeu declară că uciderea este greșită, ea este greșită pentru toată lumea și nu te poți duce la alt zeu, pentru alt standard moral.

Când venerăm orice altceva, apar consecințe negative. Nu numai lucruri care în mod evident duc la rău, precum venerarea puterii, sau a unei rase, sau a banilor, sau a unui steag, ci și lucruri care aproape mereu par a fi frumoase – precum arta, educația sau chiar iubirea. Da, oricare dintre aceste lucruri adesea minunate, când sunt venerate, pot duce la rezultate groaznice.

Să luăm de exemplu arta. Mulți dintre cei mai cruzi oameni din istorie iubeau muzica și arta frumoasă. Dar, ca iubitor de muzică, am aflat devreme în viața mea faptul trist că o muzică minunată poate fi folosită pentru a-i inspira pe oameni să facă răul, la fel cum poate fi folosită să îi inspire să facă bine. Marele regizor de la Hollywood Stanley Kubrick a ilustrat limpede această idee în filmul său clasic din 1971, „Portocala mecanică”. În acest film, oameni violează și ucid în timp ce în fundal se aude muzică clasică.

Să luăm educația. Toți recunoaștem cât de importantă poate fi educația, de la pregătirea oamenilor pentru a-și găsi un loc de muncă, până la înțelegerea lumii. Dar educația în sine, despărțită de idealurile mai înalte reprezentate de Dumnezeu și de bine, poate duce, și adesea a dus, la mult rău. Mulți dintre cei mai bine educați oameni din Germania i-au sprijinit pe Hitler și pe naziști și aproape toți susținătorii occidentali ai regimurilor genocidale ale lui Stalin, în Uniunea Sovietică, și Mao, în China, aveau studii superioare. Nu este nimic într-un doctorat care să garanteze că o persoană va fi mai înțeleaptă, mai bună sau mai morală decât cineva care are doar studii liceale.

Acest lucru este adevărat și în privința iubirii. Iubirea, desigur, este atât de des frumoasă. Dar și ea poate duce la rău. În sec. XX, oameni care au pus iubirea de țară mai presus de iubirea pentru Dumnezeu și bine au comis adesea rele oribile. Iată un test pentru tine: închipuie-ți că animalul pe care îl iubești și un străin, o persoană pe care nu o cunoști și prin urmare nu ai putea să o iubești, se îneacă. Încerci mai întâi să îți salvezi animalul sau pe străin? Dacă iubirea este un scop în sine, îți salvezi animalul. Dar dacă prețuiești viața omenească mai mult decât iubirea, nu vei urma iubirea.

Această Poruncă a făcut posibilă revoluția morală a Bibliei și a celor Zece Porunci ceea ce este cunoscut drept monoteismul moral. Închină-te la Dumnezeul celor Zece Porunci și vei face o lume bună. Închină-te la un zeu fals, oricât de nobil ar părea, și vei sfârși cu o lume plină de cruzime.

Sunt Dennis Prager.