Un evreu despre Porunci

Porunca a IX-a

În numerotarea catolică, este vorba de Porunca a VIII-a: „Să nu minți / Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău”. În acest clip, Dennis Prager explică încă o dată legătura între Porunci – acum cea legată de adevăr – și civilizație. Subliniază apoi că Porunca nu se limitează la mărturia în tribunal ci cere respectarea adevărului întotdeauna (excepție când sunt vieți inocente în pericol). Prager condamnă și minciuna care pornește de la intenții bune, dar este tot minciună, cu consecințe negative asupra societății.

Subtitrarea, realizată de Rosana B. poate fi descărcat de aici. Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 5 min 43 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube
Etichete:
Notă: Seria este prezentată de un evreu, din perspectiva sa. Nu doar numerotarea nu coincide cu cea catolică, dar uneori nici interpretările. Luați deci aceste clipuri așa cum sunt: o perspectivă evreiască. Firul roșu al întregii serii de clipuri este acela că aceste Porunci, date de Dumnezeu, sunt nu doar bune ci chiar necesare pentru omenire. Argumentele prezentate pot fi de multe ori utile și în a le explica chiar și necredincioșilor importanța principiilor propuse de Porunci în construirea unei societăți bune, a unei civilizații durabile.

Subtitrarea în limba română

A noua dintre cele Zece Porunci este: „Să nu mărturisești strâmb împotriva aproapelui tău.” Aceasta înseamnă două lucruri: „Să nu minți când dai mărturie la tribunal” și „Să nu minți”. Punct. Țineți minte, ca o faptă să fie interzisă sau cerută în cele Zece Porunci ea trebuie să fie fundamentală pentru crearea civilizației. Oricât de important ar fi fost călăritul măgarilor atunci când au fost date cele Zece Porunci, nici o poruncă dintre acestea nu cerea să îți călărești responsabil măgarul. O societate poate supraviețui cu călăreți nepricepuți de măgari, dar nu poate supraviețui când este sfidat adevărul înăuntrul sau înafara unui tribunal.

Dacă oamenii dau mărturie falsă în tribunal, nu se poate face dreptate. Și fără să avem măcar speranța dreptății, nu putem avea o lume civilizată. Biblia ebraică era atât de fermă în privința acestui subiect încât pedeapsa dată unui om care dădea o mărturie falsă era aceeași cu pedeapsa care ar fi fost dată celui acuzat dacă mărturia falsă ar fi fost crezută. Așadar, în cazul unei crime care ar fi fost pedepsită cu moartea, martorul fals era pasibil de a fi condamnat la moarte.

Porunca privește însă clar adevărul în general, nu doar în sala de judecată. Atât marele cărturar evreu din sec. al XII-lea, Ibn Ezra, cât și unul dintre cei mai influenți cărturari biblici ai secolului XX, Brevard Childs de la Universitatea Yale, au fost de acord că Porunca se referă la a spune adevărul în general. După cum arăta Childs, dacă cele Zece Porunci ar fi privit doar la adevăr și minciună într-o sală de judecată, ar fi adăugat cuvinte precum „la tribunal”.

Sunt multe valori importante în societate, dar adevărul este probabil cea mai importantă. Bunătatea și compasiunea pot fi cele mai importante valori în sfera micro sau personală, dar în sfera macro, a societății, adevărul e mai important chiar decât bunătatea și compasiunea. Practic toate marile rele ale societății, precum sclavia africană, nazismul și comunismul, au fost bazate pe minciuni. Au existat negustori de sclavi, naziști și comuniști care erau buni în viața lor personală. Dar toți au spus, și majoritatea dintre ei au crezut, unele minciuni uriașe care i-au făcut să participe la un mare rău.

Sclavia negrilor a fost posibilă în mare măsură din cauza minciunii că rasa neagră ar fi mult inferioară celei albe. Holocaustul ar fi fost imposibil dacă zeci de milioane de oameni nu ar fi crezut minciuna că evreii sunt inerent inferiori așa-numiților arieni. Iar totalitarismul comunist a fost bazat doar pe minciuni. De aceea ziarul Partidului Comunist din Uniunea Sovietică era numit „Pravda”, cuvântul rusesc pentru „Adevăr”, pentru că Partidul, și nu realitatea obiectivă, era sursa adevărului.

Există o limită a răului ce poate fi cauzat de sadici și sociopați care acționează individual. Pentru a ucide milioane, un număr mare de oameni altfel normali, chiar decenți, trebuie să creadă niște minciuni. Răul în masă e comis nu pentru că mulți oameni caută să fie nemiloși, ci pentru că sunt hrăniți cu minciuni care îi conving că ceea ce este rău este de fapt bine.

Cu toate acestea, un mare obstacol care stă în fața adevărului este că cei care cred în cauze, inclusiv în cauze bune, dar care nu prețuiesc adevărul ca o valoare centrală, vor fi foarte tentați să mintă în favoarea cauzei lor. Sunt multe exemple. În anii ’80, de exemplu, pentru a promova cauza celor fără adăpost, conducătorul activiștilor acestei cauze a pretins că sunt 2-3 milioane de oameni fără adăpost în Statele Unite. Ani mai târziu a recunoscut la o televiziune națională că a trebuit să vină cu niște cifre și a inventat acel număr. Numărul real era între 250.000 și 350.000. În mod similar, grupările care luptă împotriva cancerului au fost prinse exagerând cu mult numărul femeilor care sunt depistate cu cancer la sân în fiecare an. De ce? Pentru a speria mai multe femei, care să își facă mamografii. Din nou, o minciună de dragul unei cauze bune.

De ce este distructivă minciuna pentru cauze bune? Pentru că dacă nu știm care este realitatea, cum vom ști să alocăm corespunzător resursele limitate ale societății? Iar în cele mai rele cazuri, distorsionează prioritățile societății, și astfel provoacă mult rău. Porunca a X-a există pentru a ne avertiza pe toți, cu foarte puține excepții, cum ar fi salvarea imediată a unei vieți inocente, că nici o cauză nu este mai importantă decât a spune adevărul. Cele Zece Porunci sunt cea mai măreață listă de instrucțiuni care au fost concepute vreodată pentru a crea o societate frumoasă. Dar o asemenea societate nu poate fi creată sau menținută dacă nu este bazată pe adevăr.

Sunt Dennis Prager.