Au existat cu adevărat Adam și Eva?

Aquinas 101

Au existat cu adevărat Adam și Eva? Pr. Dominic Legge OP, de la Institutul Tomist, răspunde: da, dar poate nu în felul în care credem. Capitolul 2 din Geneză nu a fost scris ca o cronică istorică sau ca un reportaj modern. Totuși, Biblia în ansamblul ei, mai ales Scrisoarea Sf. Paul către Romani, ne învață că întregul neam omenesc își are originea într-o primă ființă umană sau într-un cuplu originar care a existat cu adevărat, a căzut din har și ne-a lăsat moștenire o natură rănită. Ce spune atunci genetica despre strămoșii noștri biologici, despre „Eva mitocondrială” sau despre încrucișarea cu neandertalienii? Pr. Legge arată că știința nu poate identifica momentul în care Dumnezeu a dăruit unui hominid un suflet rațional. Apoi propune o ipoteză care pune în acord datele cercetării cu ce ne revelează Scriptura despre primii noștri părinți.

Clipul este subtitrat în română de Radu și Oana C. În momentul publicării, subtitrarea în română este disponibilă doar pe Cristofori.ro, nu și pe YouTube, în clipul original.

Durată: 7 min 8 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube
Etichete: *

Au existat cu adevărat Adam și Eva? Răspunsul este da, dar poate nu în felul în care credeți.

Aquinas 101
Institutul Tomist
Au existat cu adevărat Adam și Eva?

Dacă prin această întrebare înțelegem: „Oare capitolul 2 din Geneză prezintă relatarea unor evenimente istorice reale, așa cum s-au petrecut, că primul bărbat și prima femeie se numeau Adam și Eva, că au trăit într-o grădină, că au mâncat rodul unui pom interzis?” Dacă acestea sunt întrebările, atunci aș răspunde: poate că nu așa a vrut autorul uman al Genezei să fie citit textul și, mai presus de toate, Dumnezeu Însuși, care l-a inspirat pe acel autor sacru. Cu alte cuvinte, poate că acest text din Scriptură nu a fost menit să fie primit la fel cum citim o relatare modernă a unei succesiuni de evenimente, ca aceea pe care am găsi-o într-o știre sau într-o carte de istorie.

Totuși, cineva ar putea întreba atunci: ei bine, ziceți că totul este doar inventat? Este doar mit sau poezie? Este doar o poveste care să ne spună ceva despre condiția umană? Ziceți că, de fapt, nu au existat părinții originari? Sau că nu ne putem urmări obârșia până la un cuplu originar căzut din har? Întrebarea este: în cele din urmă, există o bază istorică reală pentru ceea ce citim despre Adam și Eva în Biblie? Aceste întrebări cer un alt răspuns. Credința catolică susține că Dumnezeu ne-a revelat că toți suntem descendenți ai lui Adam, numele dat în Geneză primei ființe umane adevărate. A fost creat în har și, pentru că a păcătuit, toți moștenim de la el, ca urmași ai lui, o natură umană rănită și căzută. Așa cum vom explica în videoclipul următor, nu deducem aceasta dintr-o lectură simplistă a capitolului 2 din Geneză.

Multe alte texte din Scriptură vorbesc despre primii noștri părinți și căderea lor, mai ales Scrisoarea Sf. Paul către Romani, unde aflăm că de aceea neamul omenesc avea nevoie de un Mântuitor și de aceea l-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său, Isus Cristos, ca să ne răscumpere. Așadar, deși Geneza nu pretinde să precizeze când anume au trăit primii noștri părinți sau să ofere o relatare de martor ocular a păcatului lor, Biblia, în ansamblul ei, ne învață că întregul neam omenesc își are originea într-o primă ființă umană sau într-un cuplu originar, care a existat cu adevărat cândva, în trecutul îndepărtat. Adică acesta este cu adevărat un element din ceea ce ne revelează Dumnezeu, și se pare că Dumnezeu nu face aceasta ca să ne satisfacă curiozitatea istorică, ci, mai important, ca să înțelegem planul Său originar pentru neamul omenesc, respingerea acestui plan de către primii noștri părinți și cum, cu toate acestea, El a venit să ne mântuiască de consecințele teribile ale acelui păcat.

Răspunde Geneza la întrebarea dacă primii noștri părinți umani aveau strămoși biologici care erau doar animale, adică ce nu aveau suflete raționale și spirituale? Nu. Dar Geneza nici nu ne împiedică să considerăm că ar fi putut fi așa. Cercetarea științifică contemporană din domeniul geneticii a descoperit o bogăție uriașă de cunoștințe despre obârșia biologică a omenirii. De exemplu, știm cu un grad foarte mare de probabilitate că Homo sapiens s-a împerecheat cu neandertalienii, poate cu zeci de mii sau chiar cu sute de mii de ani în urmă. Dar trebuie să interpretăm cu grijă aceste date științifice. Fiindcă studiază codul nostru genetic, această cercetare genetică nu poate stabili pur și simplu în ce moment un animal hominid a primit de la Dumnezeu darul unui suflet rațional infuzat. Din punct de vedere teologic, despre aceasta ne vorbește Geneza: adevăratul moment al creării ființelor umane.

La fel, ar trebui să ne ferim să-i identificăm pe Adam și Eva cu cei mai recenți strămoși comuni pe care i-a descoperit știința, precum așa-numita Eva mitocondrială, care a trăit, poate, acum 160.000 de ani, sau așa-numitul Adam cromozomial-Y, care ar fi trăit acum circa 300.000 de ani. De fapt, tehnicile științifice actuale se confruntă cu limite importante privind ceea ce pot descoperi despre trecutul nostru. De exemplu, când cercetarea genetică ajunge la un singur strămoș comun în fiecare punct al genomului, a ajuns cât de departe se poate. Este ca o gaură neagră din astrofizică, din care nu poate scăpa nicio informație despre un trecut mai adânc.

Cum am putea atunci să punem laolaltă ceea ce revelează Biblia și ceea ce sugerează cercetarea științifică recentă? Am putea emite ipoteza că, foarte demult, ar fi putut exista o populație de hominizi, animale asemănătoare fizic cu ființele umane în multe privințe, dar lipsite de lumina rațiunii, și că, din această populație, Dumnezeu ar fi putut aduce în existență două creaturi noi, înzestrându-le cu suflete raționale: primele ființe umane. Unii oameni de știință sunt sceptici față de acest tip de teorie pentru că interpretează dovezile genetice în sensul că în trecutul nostru trebuie să fi existat un grup de strămoși mai mare decât un singur cuplu originar.

Dar există diverse moduri de a împăca aceste dovezi cu ce revelează Scriptura. De exemplu, este posibil ca noile ființe umane, trăind printre hominizi neraționali, să fi avut urmași cu ei, fie voluntar, fie involuntar? Dacă a fost voit, ar fi fost cu siguranță un păcat cumplit, dar știm că păcatul omenesc a intrat foarte curând în scenă. Iar acesta este doar un mod de a da sens datelor. Ar fi compatibil cu ceea ce Dumnezeu a revelat în Scriptură. În orice caz, istoria genetică reconstituită de cercetători este destul de complexă, iar așa ceva s-ar fi putut întâmpla doar cu foarte mult timp în urmă. Totuși, cercetările recente nu pot exclude posibilitatea ca doi părinți genetici ai neamului omenesc să fi trăit împreună cu sute de mii de ani în urmă. Este greu să descâlcim toate aceste posibilități, dar putem spune că cercetările științifice ale geneticii și biologiei evoluționiste nu contrazic și nu exclud adevărurile pe care le aflăm din revelația divină despre primii noștri părinți.

Pentru lecturi, podcasturi și videoclipuri ca acesta, intrați pe Aquinas101.com. Acolo, înscrieți-vă la unul dintre cursurile video gratuite despre Aquino. Și nu uitați să apreciați și să distribuiți prietenilor, căci contează ce credeți!