Sângele lui Dumnezeu

Episcopul Robert Barron

Prieteni, pentru această sărbătoare Corpus Christi, lecturile de astăzi sunt, să spunem așa, roșii, îmbibate de simbolism sacrificial. Când ne adunăm împreună la Liturghie, nu ne amintim de un incident istoric îndepărtat. De fapt, participăm spiritual și fizic la re-oferirea Trupului, Sângelui, Sufletului și Divinității lui Cristos.

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Radu și Oana C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 13 min 52 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube Originalul

[etichete]

Pacea să fie cu voi! Prieteni, am ajuns azi la minunata sărbătoare Corpus Christi, Trupul lui Cristos. Dar numele complet al acestei sărbători e: Solemnitatea Trupului și Sângelui lui Cristos. Mă întreb uneori dacă nu punem un accent mare pe Trupul Domnului și nu vorbim suficient despre Sângele Său. Și vă spun: lecturile de azi sunt practic îmbibate în sânge. Așa că vreau să petrec întreg timpul cu această minunată temă. Se spune că dacă ne-am întoarce cu o mașină a timpului în lumea antică, am fi surprinși de multe lucruri. Dar un lucru care ne-ar surprinde în mod deosebit ar fi prevalența jertfelor de animale. Poate cei ce trăiesc în mediu rural au experiența uciderii unui animal, dar probabil majoritatea celor din lumea occidentală avem puțină experiență în acest sens. Probabil am fi puțin șocați văzând un animal tăiat în fața noastră. Dar era un lucru foarte obișnuit în lumea antică, mai ales într-un context religios. Oferirea unui jertfe sângeroase către zei sau către Dumnezeu era o parte integrantă a vieții religioase antice. Și pătrunde întreaga Scriptură, inclusiv și mai ales în modul în care înțelege Scriptura moartea lui Isus. E așadar foarte important pentru noi să înțelegem ce se întâmplă aici.

Iată o primă idee de bază: în Biblie, sângele este viață, putere de viață. A oferi sânge însemna a oferi viață, a oferi însăși esența cuiva. E cu adevărat interesant când vorbim nu doar de ofranda noastră de sânge, ci de ofranda de sânge a lui Dumnezeu, Oferirea de către Dumnezeu a propriei Sale vieți. Dar voi ajunge acolo. Să mergem direct la prima noastră lectură, din cap. 24 din Cartea Exodului. Vă recomand, oameni buni, să parcurgeți aceste lecturi. Luați Bibliile astăzi și aruncați o privire la aceste lecturi. Exod 24. Moise prezentase deja Poruncile, prezentase marele legământ și acum e momentul ca poporul și Dumnezeu să pecetluiască legământul pe care l-au făcut. Fiți atenți cum o fac: „El [Moise] a trimis tineri din poporul lui Israel, care ofereau arderi de tot și aduceau viței ca jertfe de împăcare Domnului.” Fiți atenți! „Moise a luat jumătate din sânge și l-a pus în vase, iar cu cealaltă jumătate a stropit altarul.” Și apoi a stropit cu sânge asupra poporului.

Ce se întâmplă aici, atunci când stropește cu sânge altarul și apoi poporul? Este un schimb de viață: puterea de viață a lui Dumnezeu și puterea de viață a poporului Său. Gândiți-vă la a deveni frați de sânge, când împărtășești sângele unul cu celălalt. Acesta este simbolismul puternic prezent aici. Acest eveniment a dat tonul pentru mare parte din viața liturgică israelită, care se concentra în jurul jertfelor de animale. Gândiți-vă la legământul pe care Dumnezeu îl încheie cu David. Este pecetluit, să spunem așa, printr-o mie de ani de jertfe de animale care au avut loc în Templul construit de fiul lui David, Solomon. Se spune că puteai mirosi Templul cu mult înainte să îl vezi. Așadar, când te apropiai de Ierusalim, îi simțeai mirosul. Ceea ce simțeai era arderea cărnii animalelor și mirosul de sânge, pentru că era ceva de genul unui abator de animale, sângele fiind oferit Domnului.

Jertfa cea mai importantă ce avea loc în Templu se întâmpla în Yom Kippur, în Ziua Ispășirii, acea zi din an când marele preot… și atenție, un preot este cineva care aduce o jertfă. De aceea, și voi ajunge acolo imediat, eu sunt numit preot și nu doar ministru, nu doar predicator al cuvântului, ci preot. Preoții ofereau jertfe. Ei bine, în Ziua Ispășirii, această zi unică, marele preot avea voie să intre în Sfânta Sfintelor, unde se păstra chivotul legământului. Era văzută, în mod practic, în sens literal, ca locuința lui Yahwe. Atât de sacră încât nimeni nu se putea apropia de ea, decât în acea zi unică. În Sfânta Sfintelor, el punea pe țapul ispășitor, în mod simbolic, păcatele Israelului. Iar apoi țapul ispășitor era trimis în pustiu să moară, purtând asupra lui, în mod simbolic, păcatele poporului. Dar marele preot înjunghia un alt animal și stropea cu sânge în întreaga Sfânta Sfintelor, asemenea lui Moise, și apoi, tot asemenea lui Moise, el ieșea din Sfânta Sfintelor, trecând de catapeteasma ce separa acel loc de restul Templului, și stropea oamenii de acolo cu sânge. Ce se întâmpla în Yom Kippur, ce se întâmpla în Ziua Ispășirii dacă nu o jertfă sângeroasă, care simboliza dăruirea vieților oamenilor, ispășirea lor, revărsarea inimilor lor și, de asemenea, revărsarea vieții lui Dumnezeu. Sângele lui Dumnezeu este vărsat. Acest lucru a fost central în viața israelită în cei o mie de ani ai Templului.

Având acestea în minte: Moise stropind poporul și altarul, marele preot în Ziua Ispășirii, suntem gata acum să citim a doua lectură pentru astăzi, care este din minunata Scrisoare către Evrei. Mult timp s-a crezut că Sf. Paul însuși a scris această scrisoare. Majoritatea bibliștilor de azi spun că nu este așa. Dar oricine a scris această scrisoare, a fost cineva bine familiarizat cu jertfele de la Templu, bine familiarizat întocmai cu ceea ce am descris înainte. Ascultați – sunt la Evrei, cap. 9: „Dar când Cristos a venit ca Mare Preot…” – ne gândim imediat la Yom Kippur, Ziua Ispășirii – „al bunurilor viitoare… a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor.” Din nou, Yom Kippur: intră în Sfânta Sfintelor. Dar ascultați: „Nu cu sângele de țapi și de viței, ci cu propriul Său Sânge, dobândind astfel mântuire veșnică.” Un public evreu auzind aceasta știa exact despre ce vorbește. Citește jertfa lui Isus de pe cruce nu doar ca pe o execuție romană, nu ca un biet individ ajungând la sfârșitul vieții sale în mod tragic, ci mai degrabă o citea ca pe un mare act de jertfă de la Templu, Isus acționând ca mediator al nostru, în numele nostru, oferindu-și Sângele ca ispășire pentru păcat. Așa cum sângele acelor viței și țapi fusese vărsat, acum Sângele lui Cristos însuși.

Dar apoi atenție, oameni buni, atenție. Pe cruce, când sânge și apă curg din coasta lui Cristos, să spunem așa stropindu-i pe cei care stăteau acolo – ce a fost acel moment? Vedeți? El sugerează aici. Nu doar sânge uman oferit ca ispășire pentru păcat, ci Sângele lui Dumnezeu. Sângele lui Dumnezeu oferit nouă. Amintiți-vă din Evanghelii de acel mic și curios detaliu despre catapeteasma din Templu ce s-a sfâșiat de sus până jos, la moartea lui Isus. Ce se semnala acolo? Ei bine, nu doar: „Uau, nu e uimitor? S-a întâmplat ceva uimitor.” Acesta este Marele Preot care iese acum din Sfânta Sfintelor, nu cu sânge de țapi și viței, ci cu propriul Său Sânge, pentru a stropi acum întreaga lume. Acesta este Sângele lui Cristos. Sângele nostru? Da, într-adevăr. Cristos este cu adevărat uman. Sângele lui Dumnezeu, pentru că El e cu adevărat divin.

Bine. Cu acest fundal, cu toate acestea, vedem acum Evanghelia, care e relatarea a ceea ce numim narațiunea instituirii, când Isus instituie Euharistia la Cina cea de Taină. „Acesta este potirul Sângelui Meu, Sângele noului și veșnicului Legământ, care se varsă pentru voi.” Este în întregime un limbaj de la Templu. Este în întregime limbajul jertfei de sânge, și Isus anticipează acolo ceea ce va face a doua zi. Un ultim pas acum pentru noi toți în această minunată Solemnitate a Trupului și Sângelui lui Isus. Ce este Liturghia? „O ocazie pentru noi să ne reunim, să fim în comuniune și să cântăm împreună, amintindu-ne de Isus.” O, pe bune?! Dacă doar așa ceva e, lăsați-o baltă! Cine are nevoie de ea? Este ca societatea Abraham Lincoln, reunindu-se pentru a-și aminti de bătrânul Abe Lincoln. Nu, nu! Ce este Liturghia? Iată: așa cum am spus, eu vin la Liturghie înveșmântat nu ca un simplu ministru, nu ca un simplu doctor sau profesor, ci port veșmintele unui preot de la Templu. Sunt numit nu ministru sau doctor – sunt numit preot. Ca Episcop, sunt un mare preot, de aceea port mitra, pe care o puteți găsi descrisă, apropo, în Cartea Exodului, atunci când marele preot își îndeplinește lucrarea în Templu. Căci lucrarea pe care o voi face la Liturghie nu e pur și simplu să amintesc ce tip grozav a fost Isus. „Avem doar o întâlnire simbolică și drăguță.” Nu, nu, nu… Acționând in persona Christi, în însăși persoana lui Cristos, înfăptuind acum, într-un mod nesângeros, sacramental, moartea lui Isus. Atenție: oferind Tatălui Sângele Fiului.

Înțelegeți ce e acel moment, catolicilor, când mergeți la Liturghie și îl vedeți pe preot sau Episcop ridicând potirul – ce este aceea? Este Sângele lui Cristos oferit ca ispășire pentru păcatele noastre – da, cu adevărat! Gândiți-vă la preotul de acolo ca la marele preot în Ziua Ispășirii. Dar el intră în Sfânta Sfintelor nu cu sângele de țapi și viței ci cu însuși Sângele lui Cristos. Dar mai este ceva. Nu facem pur și simplu consacrarea, apoi mergem cu toții acasă. Nu, nu, nu… Ce se întâmplă? Preotul purtând acum Sângele lui Isus coboară de la altar, iese din sanctuar. Ce e aceasta? Marele preot în Ziua Ispășirii, ieșind din Sfânta Sfintelor. Pentru a face ce? Nu doar pentru a stropi poporul cu sânge, ci acum pentru a oferi Sângele lui Cristos ca să fie băut, să fie consumat. Vedeți, pe de o parte, oferirea unei ispășiri, oferirea unui jertfe pentru păcatele noastre. Dar pe de altă parte, iată puterea de viață a lui Dumnezeu fiind oferită Poporului Său sfânt. Ce realizează aceasta, această ispășire și apoi oferirea puterii de viață a lui Cristos? Realizează mântuirea noastră! Așa suntem mântuiți, suntem împăcați cu Dumnezeu – prin acest mare act preoțesc, care este re-prezentat sacramental la fiecare Liturghie.

Pot să vă invit, pot să vă invit acum – pe catolici, mai ales pe cei ce mă ascultă acum? Când veniți la Liturghie, conștientizați ce faceți. Conștientizați acest fundal incredibil de bogat și de rodnic pentru ce facem la Liturghie. Întoarceți-vă până la Moise, stropind cu sânge altarul, poporul. Întoarceți-vă până la marele preot în Yom Kippur, oferind sângele pentru ispășirea păcatelor poporului și apoi ieșind și stropind poporul cu sângele. Întoarceți-vă la Scrisoarea către Evrei. Avem adevăratul Mare Preot, care merge în Sfânta Sfintelor nu făcută de mâini omenești, ci în Sfânta Sfintelor din ceruri, nu cu sângele de țapi și viței, ci cu propriul Său Sânge. Toate acestea luminează ceea ce facem, ceea ce are loc la fiecare Liturghie. Și aici trebuie să ne conducă această sărbătoare a Trupului și Sângelui lui Isus. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Vă mulțumesc mult pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest video, vă încurajez să îl distribuiți și să vă abonați la canalul meu YouTube.