Ce înseamnă cu adevărat „ne iartă precum și noi iertăm”
Real+TrueNe rugăm mereu aceste cuvinte: „ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Dar ce înseamnă aceasta de fapt? Iertarea poate părea imposibilă… mai ales când rana este adâncă. Dar Isus nu ne cere să iertăm singuri. În acest videoclip, explorăm modul în care Rugăciunea domnească ne invită să ne oferim inimile rănite lui Dumnezeu și să cerem harul de a ierta. Această învățătură reflectă realitatea că nu putem pur și simplu să uităm sau să ignorăm durerea pe care alții ne-au cauzat-o. Isus știe acest lucru. Reflectați asupra modului în care rugăciunea creștină ne transformă, nu prin ștergerea durerii, ci prin deschiderea inimilor noastre către harul care o poate vindeca. Prin rugăciune, Dumnezeu ne formează ca oameni care iartă pentru că am fost iertați – și pentru că milostivirea Lui este mai puternică decât durerea noastră. Subtitrare: Radu și Oana C.
În momentul publicării, subtitrarea în română este disponibilă doar pe Cristofori.ro, nu și pe YouTube, în clipul original.
Durată: 6 minute și 46 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română
– Îți amintești când dădeai de bucluc în copilărie și spuneai: „Ei bine, el a început!”
– Da. Și este cumva un mod a la Vechiul Testament de a trata oamenii. „Mă lovești, te lovesc înapoi. Mă jignești, te jignesc înapoi.”
– „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.” Aceasta este o expresie care poate sună familiar. Dar ceea ce majoritatea oamenilor nu știu e că această expresie din Cartea Exodului urmărea să limiteze, nu să încurajeze răzbunarea pe celălalt.
– În vremea lui Moise, această învățătură era menită să stabilească limite privind pedepsele și răzbunarea. Politica „ochi pentru ochi” era văzută ca o modalitate potrivită de a evita escaladarea violenței și de a plasa conceptul de dreptate sub o regulă simplă: nici o pedeapsă nu trebuie să depășească prejudiciul cauzat.
– Astfel, când Isus ne-a învățat în Rugăciunea domnească că trebuie să ne rugăm: „ne iartă”, aceasta trebuie să fi fost văzută ca o schimbare culturală și religioasă semnificativă.
– Isus ne învață să îi tratăm pe oameni după un standard diferit decât am putea fi tentați să o facem. În loc să fim conduși de modul în care ceilalți ne tratează pe noi, El ne învață să reflectăm în schimb iertarea lui Dumnezeu. Trebuie să îi iertăm pe ceilalți așa cum am vrea noi să fim iertați.
– Includerea de către Isus a acestei cereri despre iertare în Rugăciunea domnească a mutat discuția despre dreptate de la ce este corect la ce ar reflecta milostivirea lui Dumnezeu.
– Isus le cere discipolilor Săi să ierte nu pentru că cealaltă persoană o merită, ci pentru că iertarea lui Dumnezeu față de noi o cere.
– Dar învățătura lui Isus din Rugăciunea domnească merge chiar mai profund de atât. Catehismul ne amintește că Isus dezvăluie de fapt o condiție pentru iertarea din partea lui Dumnezeu.
– Majoritatea oamenilor ar putea crede că creștinismul învață că iertarea lui Dumnezeu este necondiționată. Isus nu numai că dezvăluie o condiție, ci ne și spune că refuzul de a ierta ne dăunează nouă într-un fel. Exprimarea din Catehism este remarcabilă. Numărul 2838 spune: „Această cerere este uimitoare. […] Conform părții a doua a frazei, cererea nu ne va fi ascultată decât dacă vom fi îndeplinit mai înainte o exigență strictă. Cererea noastră este îndreptată către viitor, dar răspunsul nostru trebuie să vină mai întâi, căci cele două părți sunt legate printr-un cuvânt: «precum».”
– Cuvântul „precum” are mare greutate în centrul acestei cereri. Prima parte, „ne iartă nouă greșelile noastre”, înseamnă că începem această cerere făcând o mărturisire a păcătoșeniei noastre. Recunoaștem în fața lui Dumnezeu că am păcătuit și cerem iertare.
– Dar, de asemenea, recunoaștem în rugăciune că această iertare vine la pachet cu responsabilitatea de a extinde aceeași iertare asupra altora. Catehismul merge chiar mai departe, la numărul 2840, spunând: „Or, și este cutremurător, acest șuvoi al milostivirii nu poate pătrunde în inima noastră atâta vreme cât noi nu i-am iertat pe cei care ne-au greșit. Iubirea, la fel ca Trupul lui Cristos, este indivizibilă: nu putem să îl iubim pe Dumnezeu, pe care nu îl vedem, dacă nu ne iubim fratele și sora pe care îi vedem. În refuzul de a-i ierta pe frații și pe surorile noastre, inima ni se închide, iar împietrirea ei o face impermeabilă la iubirea îndurătoare a Tatălui; dar în mărturisirea păcatului nostru, inima ne este deschisă către harul Lui.”
– Această cerință a milostivirii lui Dumnezeu este imposibilă pentru noi singuri. Dar, prin rugăciune, îi cerem lui Dumnezeu să ne dea puterea de a trăi acest lucru.
– Bine, dar unii ar putea crede că aceasta înseamnă să lăsăm oamenii să ne rănească. Nu stă în puterea noastră să nu simțim sau să uităm o ofensă împotriva noastră. Amintiți-vă, Isus ne învață o rugăciune și, prin ea, ne oferim inima lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește să ne ajute să iertăm.
– Așadar, aici, în adâncul inimii noastre, ne întâmpină cuvintele lui Isus de iertare și iubirea Sa care nu se termină niciodată. Rugându-ne această cerere din inimă experimentăm iubirea care iubește până la capăt.
– Opusul iertării este amărăciunea: a păstra ranchiună și a refuza în mod activ să îi tratăm pe alții cu iubire, pentru că ne-au greșit. Dar noi toți am greșit față de Dumnezeu și față de ceilalți. Toți am dorit și am avut nevoie de iertare la un moment dat în viața noastră.
– Se spune că a refuza să îi ierți pe ceilalți este ca și cum ai bea otravă pentru a încerca să îi faci rău altcuiva. Agățându-ne de aceste datorii și ranchiune, nu facem decât să ne rănim singuri și să ne tăiem singuri accesul la iertarea lui Dumnezeu. Isus ne cheamă la ceva mai măreț. Ne cheamă să dă mărturie despre faptul că iubirea este mai puternică decât păcatul.
– Și nu există nici o limită pentru iertarea și milostivirea lui Dumnezeu decât propria noastră disponibilitate de a o primi pe deplin. Iar aceasta înseamnă să extindem acest dar divin al iertării spre alții din viețile noastre. Pentru Dumnezeu, ochi pentru ochi nu este suficient pentru a opri păcatul și răul.
– Trebuie să mergem mai departe și să ne străduim să îl imităm pe Isus. Învățându-ne Rugăciunea domnească, Isus ne învață să cerem iertare după măsura în care ne-am ierta unii pe alții. Și în acest fel, adevărata rugăciune creștină permite milostivirii să pătrundă în inimile noastre, astfel încât să putem ierta și să fim iertați.
* * *
Acesta este Catehismul Bisericii Catolice. Este rezumatul oficial scris de Biserică despre tot ce cred catolicii. Dar dacă conținutul acestui Catehism ar fi cunoscut, el ar schimba lumea. Noi credem că Catehismul nu este o carte aridă și prăfuită. Este un dar! Este ecoul fidel al unui Dumnezeu care dorește să ni se dezvăluie. Creăm conținut relevant, vizionabil, genul pe care vrei să îl împărtășești prietenilor tăi. Și toate acestea vor fi gratuite pentru lume și traduse în mai multe limbi. Relațiile sunt în acest fel, cu siguranță. E vorba despre a cunoaște pe cineva și a avea încredere în acea persoană. Transformăm textul într-o voce vie pentru lumea modernă. Creăm videoclipuri, povești, animații, podcasturi, social media. Creăm conținut relevant, vizionabil, genul pe care vrei să îl împărtășești prietenilor tăi pentru a-i ajuta pe oameni să se îndrăgostească de Catehism, de Biserică și de inima Catehismului: Isus. Alătură-te nouă și ajută-ne să facem cunoscut Catehism lumii. Alătură-te proiectului de a retransforma textul într-o voce vie.
– Da. Și este cumva un mod a la Vechiul Testament de a trata oamenii. „Mă lovești, te lovesc înapoi. Mă jignești, te jignesc înapoi.”
– „Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.” Aceasta este o expresie care poate sună familiar. Dar ceea ce majoritatea oamenilor nu știu e că această expresie din Cartea Exodului urmărea să limiteze, nu să încurajeze răzbunarea pe celălalt.
– În vremea lui Moise, această învățătură era menită să stabilească limite privind pedepsele și răzbunarea. Politica „ochi pentru ochi” era văzută ca o modalitate potrivită de a evita escaladarea violenței și de a plasa conceptul de dreptate sub o regulă simplă: nici o pedeapsă nu trebuie să depășească prejudiciul cauzat.
– Astfel, când Isus ne-a învățat în Rugăciunea domnească că trebuie să ne rugăm: „ne iartă”, aceasta trebuie să fi fost văzută ca o schimbare culturală și religioasă semnificativă.
– Isus ne învață să îi tratăm pe oameni după un standard diferit decât am putea fi tentați să o facem. În loc să fim conduși de modul în care ceilalți ne tratează pe noi, El ne învață să reflectăm în schimb iertarea lui Dumnezeu. Trebuie să îi iertăm pe ceilalți așa cum am vrea noi să fim iertați.
– Includerea de către Isus a acestei cereri despre iertare în Rugăciunea domnească a mutat discuția despre dreptate de la ce este corect la ce ar reflecta milostivirea lui Dumnezeu.
– Isus le cere discipolilor Săi să ierte nu pentru că cealaltă persoană o merită, ci pentru că iertarea lui Dumnezeu față de noi o cere.
– Dar învățătura lui Isus din Rugăciunea domnească merge chiar mai profund de atât. Catehismul ne amintește că Isus dezvăluie de fapt o condiție pentru iertarea din partea lui Dumnezeu.
– Majoritatea oamenilor ar putea crede că creștinismul învață că iertarea lui Dumnezeu este necondiționată. Isus nu numai că dezvăluie o condiție, ci ne și spune că refuzul de a ierta ne dăunează nouă într-un fel. Exprimarea din Catehism este remarcabilă. Numărul 2838 spune: „Această cerere este uimitoare. […] Conform părții a doua a frazei, cererea nu ne va fi ascultată decât dacă vom fi îndeplinit mai înainte o exigență strictă. Cererea noastră este îndreptată către viitor, dar răspunsul nostru trebuie să vină mai întâi, căci cele două părți sunt legate printr-un cuvânt: «precum».”
– Cuvântul „precum” are mare greutate în centrul acestei cereri. Prima parte, „ne iartă nouă greșelile noastre”, înseamnă că începem această cerere făcând o mărturisire a păcătoșeniei noastre. Recunoaștem în fața lui Dumnezeu că am păcătuit și cerem iertare.
– Dar, de asemenea, recunoaștem în rugăciune că această iertare vine la pachet cu responsabilitatea de a extinde aceeași iertare asupra altora. Catehismul merge chiar mai departe, la numărul 2840, spunând: „Or, și este cutremurător, acest șuvoi al milostivirii nu poate pătrunde în inima noastră atâta vreme cât noi nu i-am iertat pe cei care ne-au greșit. Iubirea, la fel ca Trupul lui Cristos, este indivizibilă: nu putem să îl iubim pe Dumnezeu, pe care nu îl vedem, dacă nu ne iubim fratele și sora pe care îi vedem. În refuzul de a-i ierta pe frații și pe surorile noastre, inima ni se închide, iar împietrirea ei o face impermeabilă la iubirea îndurătoare a Tatălui; dar în mărturisirea păcatului nostru, inima ne este deschisă către harul Lui.”
– Această cerință a milostivirii lui Dumnezeu este imposibilă pentru noi singuri. Dar, prin rugăciune, îi cerem lui Dumnezeu să ne dea puterea de a trăi acest lucru.
– Bine, dar unii ar putea crede că aceasta înseamnă să lăsăm oamenii să ne rănească. Nu stă în puterea noastră să nu simțim sau să uităm o ofensă împotriva noastră. Amintiți-vă, Isus ne învață o rugăciune și, prin ea, ne oferim inima lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește să ne ajute să iertăm.
– Așadar, aici, în adâncul inimii noastre, ne întâmpină cuvintele lui Isus de iertare și iubirea Sa care nu se termină niciodată. Rugându-ne această cerere din inimă experimentăm iubirea care iubește până la capăt.
– Opusul iertării este amărăciunea: a păstra ranchiună și a refuza în mod activ să îi tratăm pe alții cu iubire, pentru că ne-au greșit. Dar noi toți am greșit față de Dumnezeu și față de ceilalți. Toți am dorit și am avut nevoie de iertare la un moment dat în viața noastră.
– Se spune că a refuza să îi ierți pe ceilalți este ca și cum ai bea otravă pentru a încerca să îi faci rău altcuiva. Agățându-ne de aceste datorii și ranchiune, nu facem decât să ne rănim singuri și să ne tăiem singuri accesul la iertarea lui Dumnezeu. Isus ne cheamă la ceva mai măreț. Ne cheamă să dă mărturie despre faptul că iubirea este mai puternică decât păcatul.
– Și nu există nici o limită pentru iertarea și milostivirea lui Dumnezeu decât propria noastră disponibilitate de a o primi pe deplin. Iar aceasta înseamnă să extindem acest dar divin al iertării spre alții din viețile noastre. Pentru Dumnezeu, ochi pentru ochi nu este suficient pentru a opri păcatul și răul.
– Trebuie să mergem mai departe și să ne străduim să îl imităm pe Isus. Învățându-ne Rugăciunea domnească, Isus ne învață să cerem iertare după măsura în care ne-am ierta unii pe alții. Și în acest fel, adevărata rugăciune creștină permite milostivirii să pătrundă în inimile noastre, astfel încât să putem ierta și să fim iertați.
* * *
Acesta este Catehismul Bisericii Catolice. Este rezumatul oficial scris de Biserică despre tot ce cred catolicii. Dar dacă conținutul acestui Catehism ar fi cunoscut, el ar schimba lumea. Noi credem că Catehismul nu este o carte aridă și prăfuită. Este un dar! Este ecoul fidel al unui Dumnezeu care dorește să ni se dezvăluie. Creăm conținut relevant, vizionabil, genul pe care vrei să îl împărtășești prietenilor tăi. Și toate acestea vor fi gratuite pentru lume și traduse în mai multe limbi. Relațiile sunt în acest fel, cu siguranță. E vorba despre a cunoaște pe cineva și a avea încredere în acea persoană. Transformăm textul într-o voce vie pentru lumea modernă. Creăm videoclipuri, povești, animații, podcasturi, social media. Creăm conținut relevant, vizionabil, genul pe care vrei să îl împărtășești prietenilor tăi pentru a-i ajuta pe oameni să se îndrăgostească de Catehism, de Biserică și de inima Catehismului: Isus. Alătură-te nouă și ajută-ne să facem cunoscut Catehism lumii. Alătură-te proiectului de a retransforma textul într-o voce vie.