Ce să îi cereți lui Dumnezeu

Pacea fie cu voi! Prieteni, în Duminica a 28-a din timpul de peste an prima noastră lectură este din minunata Carte a Înțelepciunii. Dacă vă uitați în Biblie, în ceea ce numim literatura sapiențială, aveți această carte, aveți Proverbe, Sirah și multe altele, scrise spre sfârșitul perioadei Vechiului Testament. Și ele conțin, cum ne-am aștepta, multă înțelepciune fundamentală. Iar cea de astăzi cred că identifică un adevăr spiritual foarte, foarte de bază, de care putem beneficia cu toții. Acesta este naratorul. De obicei se consideră că este Solomon. Solomon nu a scris cartea, dar este văzut ca figura paradigmatică a înțelepciunii. „M-am rugat și prudența mi-a fost dată. Am invocat și duhul înțelepciunii a venit la mine.” Acest vechi laitmotiv biblic spune că dacă îi cereți ceva lui Dumnezeu sau dacă Dumnezeu vine la voi și vă spune: „Hei, ce vrei?” ce ați cere? Pentru ce v-ați ruga? Este o întrebare foarte clarificatoare. Gândiți-vă. Lăsați-o să „dospească” puțin în timp ce mă ascultați. Dacă Dumnezeu ar spune chiar acum: „Îți voi da tot ce vrei”, sau dacă ați spune: „Există un singur lucru pe care vreau să i-l cer lui Dumnezeu”, care ar fi acesta?

Ei bine, sunt o mulțime de lucruri care ne-ar veni în minte, dar iată pentru ce se roagă omul înțelept: prudență și înțelepciune. Ce este prudența? Prudența este regina virtuților. Gândiți-vă la cele patru virtuți cardinale clasice. Prudența este cea mai importantă. De ce? Pentru că este un fel de „cum să fac” practic pentru ordinea morală. Este a ști cum să aplici principiile morale într-un caz anume. Întotdeauna mă gândesc la un fundaș care studiază apărarea și pe măsură ce jocul se desfășoară, el simte ce are de făcut și are toate aceste abilități în el. Dar fundașul prudent este cel care știe cum să aplice această abilitate la situația particulară în continuă schimbare. Bine. Prudența în ordinea morală este similară. Am toate aceste principii și știu ce e corect și greșit, ce e bine și rău, dar acum, în această situație anume, ce să fac mai exact? Aceasta este prudența. Bine. Și vedeți cum fără prudență, celelalte virtuți nu vor conta prea mult? Poți fi cea mai curajoasă persoană din lume, dar nu știi cum să aplici curajul sau când să îl folosești. Ei bine, la ce bun? Poți fi cea mai dreaptă și temperată persoană din lume, dar dacă nu știi cum să aplici dreptatea sau când anume să o pui în practică nu va fi de nici un folos. De aceea prudența este regina virtuților, cea mai importantă dintre virtuți.

Așadar a cerut în primul rând prudență, și în al doilea rând a cerut duhul înțelepciunii. Ce este înțelepciunea? Ei bine, nu doar cunoaștere. E și aceasta. Există cunoaștere. Există „cum să faci” tehnic vorbind. Există cunoștințe despre domenii academice și așa mai departe. Înțelepciunea nu este aceasta. Înțelepciunea, Aquino explica astfel, este viziunea de pe vârful dealului, ceea ce înseamnă că este viziunea asupra vieții din punctul de vedere al primei cauze sau al celei mai înalte cauze. Gândiți-vă pentru o secundă: dacă vă supravegheați lumea, vă puteți uita la ea din punct de vedere științific; o puteți analiza chimic și din punctul de vedere al principiilor fizicii și toate celelalte; o puteți analiza psihodinamic; o puteți analiza politic. Există toate aceste moduri de a vedea realitatea. Dar nu ați ajuns încă la înțelepciune. Când privești la lumea ta din punctul de vedere al cauzei supreme, aceasta înseamnă: ce dorește Dumnezeu aici? Ce dorește Dumnezeu în această situație?

Să zicem că vă mutați dintr-un oraș în altul. Am experimentat aceasta în viața mea și poți înțelege aceasta în multe feluri diferite. Dar să te rogi de fapt înseamnă să exersezi înțelepciunea, înseamnă să spui: „Bine. Ce face Dumnezeu aici?” Înțelegeți acum, oameni buni, de ce acestea sunt cele mai importante lucruri pe care să le cereți? Căci dacă nu știți ce dorește Dumnezeu să faceți într-o anumită situație, atunci ce valoare au celelalte tipuri de cunoștințe? Sunt într-un fel inutile. Dacă știți ce urmărește Dumnezeu, ce intenționează Dumnezeu, atunci puteți integra toate celelalte forme de cunoaștere sub această umbrelă. La fel cu prudența: dacă nu aveți prudență, nu puteți aplica celelalte virtuți. Drept urmare, dacă Domnul întreabă: „Ce vrei?”, acestea sunt două lucruri foarte bune de cerut.

Ascultați cum continuă, pentru că este foarte clarificator. „Am preferat-o [se referă aici la înțelepciune] sceptrului și tronului.” Din nou: autorul își imaginează că această persoană este Solomon, regele Israelului. „Am preferat înțelepciunea sceptrului și tronului”, adică puterii. Sunt o mulțime de oameni care, dacă Domnul le-ar spune: „Hei, cere-mi tot ce vrei!”, ar spune: „Dă-mi putere regală. O, mi-ar plăcea să fiu la conducere. Vreau ca toți să mă asculte și să facă ce le spun eu. Dă-mi putere.” Puterea este un lucru foarte, foarte seducător. Din nou, l-am mai menționat pe Tolkien: cu inelul care îi scoate din minți pe toți. Este un inel al puterii. Dar Solomon spune aici: „Nu. Am preferat înțelepciunea sceptrului și tronului.” De ce? Pentru că dacă ai toată puterea din lume, dar nu ai prudență și nu ai înțelepciune, nu vei ști ce să faci cu puterea ta. Și, de fapt, puterea ta se va întoarce împotriva ta și te va distruge, așa cum a făcut cu Solomon, de exemplu. Gândiți-vă la aceasta. Aveți putere. Dacă oamenii fac ce vreți voi, puteți manipula lucrurile după voia proprie. Dar nu știți ce vrea Dumnezeu și fără un bun simț moral o veți lua razna. Veți genera haos în jurul vostru. Și credeți-mă, în cele din urmă acestea vă vor doborî, pentru că veți abuza de puterea voastră pentru propriile scopuri. Așa că dacă aveți un singur lucru de cerut, nu cereți sceptru și tron. Cereți prudență și înțelepciune.

Ascultați acum cum continuă: „Și bogăția am considerat-o nimic în comparație cu ea, și nici nu am asemănat-o cu vreo piatră prețioasă, pentru că tot aurul, în văzul ei, este puțin nisip”. Bine. Unii oameni vor putere. Alți oameni, dacă Domnul le-ar spune: „Cere-mi tot ce vrei,” o!, ar cere bogăție. Știu mulți oameni cărora nu le pasă de putere. Ceea ce vor ei este bogăția și ce poate bogăția cumpăra. Și da, toți suntem atrași de așa ceva. Te miști prin lume și vezi toate lucrurile frumoase ce se pot cumpăra cu bani. Ești în casa cuiva și are tot felul de lucruri frumoase, vezi mașinile pe care le are și este într-un avion privat, merge în aceste vacanțe minunate și… „Da, vreau bani. Vreau aur. Vreau pietre prețioase. Vreau argint.” Dar Solomon spune aici: „Nu, nu, eu nu asemăn înțelepciunea cu ceva atât de banal ca o piatră prețioasă. Tot aurul comparat cu înțelepciunea este nisip.” Cum așa? Pentru că ai toată bogăția din lume, dar nu știi ce vrea Dumnezeu să faci cu ea; ai toată bogăția din lume, dar nu știi cum să o aplici și să o folosești într-un mod corect moral – atunci nu valorează nimic.

De fapt, este mai rău decât inutilă, pentru că se va întoarce împotriva ta. De câte ori trebuie să auzim povestea? O găsim în literatura antică, în literatura din toată lumea, de oriunde și oricând, o găsim în paginile ziarelor de astăzi, pe internet astăzi. De câte ori trebuie să auzim povestea despre un puști tânăr, o vedetă sportivă sau de cinema sau o celebritate care primește brusc o mulțime de bani, dintr-o dată a primit zeci de milioane sau sute de milioane de dolari. Și ce se întâmplă? Pentru că nu au vreo înțelepciune sau prudență, banii îi distrug de fapt căci îi vor folosi pentru tot felul de lucruri rele și ajung în dependențe și ajung în situații abuzive, iar banii, în cele din urmă, sunt chiar risipiți. Nu știu cum să se controleze. Nu, nu, nu. Dacă cereți un singur lucru, nu cereți bani, cereți înțelepciune, cereți prudență.

Ce ziceți de final? „Dincolo de sănătate și de frumusețe am iubit-o.” Unii oameni spun: „Uite, nu sunt atât de înnebunit după putere, orice putere. Nu sunt atât de obsedat de bogăție. Nu, nu. Dacă ar fi să îi cer lui Dumnezeu un singur lucru, aș cere sănătate, sănătate trupească și frumusețe. Mi-ar plăcea să fiu sănătos și atrăgător.” Ei bine, desigur. Cui nu i-ar plăcea? Acestea sunt lucruri bune. Dar se aplică același principiu. Ești sănătos ca un cal, dar nu știi cum să îți trăiești viața. Îți vei irosi sănătatea pe tot felul de lucruri rele. Ești plăcut, ca să folosesc acest termen biblic. Ești frumos. Ești chipeș. Bine. Dar dacă nu știi cum să folosești aceasta sau nu ai înțelepciune care să te călăuzească, frumusețea ta îți va aduce multe necazuri. E interesant, oameni buni: Biblia știe totul despre aceasta. Shakespeare știa și el. Vedem aceasta tot timpul. Dar Biblia știe despre aceasta. David, fiul său, Absalom… Există o serie de cazuri de oameni foarte frumoși care au intrat într-o mulțime de probleme, pentru că fără înțelepciune și prudență, frumusețea lor se va întoarce împotriva lor și le va provoca probleme. Nu cereți bogăție. Nu cereți frumusețe. Nu cereți sănătate. Nu cereți putere. Cereți să vă înțelegeți viața din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Bine.

Cu toate acestea în minte, voi arunca doar o privire scurtă asupra Evangheliei minunate de astăzi. Am mai predicat despre ea anterior, în detaliu, dar vreau doar să fac o observație simplă. Este vorba despre tânărul bogat, așa cum îl descrie Marcu. Este un tip bun. Vine la Isus, îngenunchează: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să am viața veșnică?” În regulă! E o întrebare bună. Iată totuși cum stau lucrurile. Aici este Dumnezeul lui Israel întrupat. Și acest tânăr bogat are imensul privilegiu de a putea să îngenuncheze chiar în fața Dumnezeului lui Israel și să spună: „Iată ce vreau”. Și Dumnezeu îi spune ce să facă. Mai întâi: „Hei, respecți Poruncile?” „Da, da, le respect.” Și îl cred. Cred că respectă Poruncile. „Dar este ceva mai mult ce trebuie să faci. Vinde tot ce ai, dă săracilor și vino și urmează-mă, și vei găsi Împărăția lui Dumnezeu.” Dumnezeu îi spune ce să facă. Înțelepciunea în persoană, Cuvântul întrupat îi spune ce să facă. I-a fost dat darul înțelepciunii. Dar el nu îl primește. Preferă averea sa înțelepciunii și pleacă, auzim, trist.

Și, după părerea mea, este una dintre cele mai triste scene din Noul Testament căci, de obicei, când Isus e față în față cu cineva, ei lasă totul baltă și îl urmează. Discipolii și-au aruncat plasele și l-au urmat. Matei își părăsește postul vamal și îl urmează. Dar apoi îl avem pe acest tânăr misterios care este împărțit între bogăție și înțelepciune, și alege bogăția. Sigur că pleacă trist. V-ați întrebat? M-am gândit adesea că ar fi o temă bună pentru un romancier talentat să își imagineze traiectoria vieții acestui tânăr. Îl are pe Dumnezeul lui Israel chiar în fața lui, spunându-i ce să facă, iar el nu face aceasta. Mi-aș putea imagina că putea să devină tot mai bogat, poate, tot mai influent, o persoană importantă, dar va fi fost bântuit în fiecare minut din viața lui de aceeași tristețe.

Ce doriți? Pentru ce vă rugați? Ce implorați de la Dumnezeu? Sunt tot felul de candidați și toți sunt aici: bogăția, puterea, plăcerea, succesul, sănătate, frumusețe, tot felul de lucruri pe care le-am putea cere. Cereți înțelepciune. Cereți prudență. Și apoi, ascultați-mă, dacă primiți acestea, veți ști ce să faceți cu sănătatea și frumusețea și bogăția și puterea voastră, sau cu lipsa de bogăție sau frumusețe sau succes sau putere. Nu va conta pentru voi dacă le aveți sau nu, căci vă veți vedea viața și veți vedea lumea din punctul de vedere al celei mai înalte cauze. Și în aceasta veți găsi adevărata bucurie. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze!