Chara - Bucurie

The Bible Project (Bible Themes)

În acest material video, vom explora tipul unic de bucurie la care sunt chemați membrii Poporului lui Dumnezeu. Este mai mult decât o stare de bună dispoziție, însemnând mai degrabă a alege să crezi că Dumnezeu își va ține promisiunile.

Clipul face parte din The Bible Project, de unde îl puteți descărca la rezoluție mare.

Clipul are subtitrare în limba română, ce poate fi descărcată de aici în varianta noastră. Mulțumim Cristoforilor pentru traducere.

Durată: 4 min 31 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube (varianta noastră) Vezi pe YouTube (varianta originală)
Etichete:

Subtitrarea în limba română

A fi bine dispus este minunat! Majoritatea limbilor au multe cuvinte ca să descrie experiența, precum fericit, voios, bucuros și altele. La fel e și cu limbajul Bibliei. În ebraica biblică veche sunt diferite cuvinte ca simcha, sason sau geel. În Noul Testament în greacă avem chara, euphrosune sau agalliasis. Fiecare cuvânt are propria nuanță, dar toate se referă în esență la sentimentul de bucurie și fericire. Ceea ce face aceste cuvinte biblice pentru bucurie interesante e observarea tipurilor de lucruri care aduc fericirea dar și a vedea că bucuria e o temă cheie în întreaga istorie a Bibliei. Să începem cu izvoarele bucuriei. În prima pagină a Bibliei, Dumnezeu spune că lumea aceasta e foarte bună. Evident, oamenii se bucură de lucrurile frumoase și bune ale vieții, precum creșterea turmelor sau abundența roadelor de pe dealuri. Poetul Psalmului 104 spune că o cupă bună de vin e darul lui Dumnezeu pentru a aduce bucurie inimilor oamenilor. Oamenii se bucură la nunți sau de copiii lor. Există chiar un proverb evreu ce compară bucuria pe care parfumul o aduce nărilor tale cu bucuria pe care un bun prieten o aduce inimii tale.

Însă istoria umană nu e doar o sărbătoare a bucuriei. Istoria biblică arată că trăim într-o lume coruptă de propriul egoism, marcată de moarte și pierdere. Tocmai aici credința biblică oferă o perspectivă unică asupra bucuriei E o atitudinile pe care poporul lui Dumnezeu o adoptă nu datorită circumstanțelor fericite, ci datorită speranței lor în iubirea și promisiunea lui Dumnezeu. Astfel, când israeliții sufereau în sclavia Egiptului, Dumnezeu l-a ridicat pe Moise pentru a-i conduce la libertate. Și primul lucru făcut de israeliți a fost să cânte de bucurie. Chiar dacă erau în mijlocul pustiului, erau vulnerabili, Țara Promisă era încă departe, s-au bucurat oricum. Poeții biblici de mai apoi au privit spre această istorie și au amintit: „Domnul a făcut poporul Său să iasă cu bucurie, pe aleșii Săi, în strigăte de bucurie.” Această bucurie în pustiu a fost un moment definitoriu, un mod de a spune că bucuria poporului lui Dumnezeu nu e determinată de încercările lor, ci de destinul lor viitor. Tema reapare în istoria Israelului când Israelul suferă sub opresiunea imperiilor străine. Profetul Isaia privea spre o zi când Dumnezeu va ridica un nou eliberator ca Moise. Atunci cei răscumpărați de Domnul se vor întoarce în Sion strigând de bucurie, cu o veselie veșnică încununându-le capetele. Fericirea și bucuria îi vor copleși.

În timp ce israeliții așteptau, au ales bucuria pentru a anticipa mântuirea lor viitoare. De aceea e semnificativ că nașterea lui Isus din Nazaret a fost anunțată ca vestea bună ce aduce mare bucurie. Ni se spune că Isus însuși s-a bucurat și i-a mulțumit lui Dumnezeu, Tatăl Său, când a început să vestească împărăția lui Dumnezeu. Chiar și-a învățat discipolii aceeași bucurie din pustiu, spunând: „Când oamenii vă resping sau vă persecută pentru că mă urmați, bucurați-vă, fiți foarte fericiți, căci răsplata voastră mare este în ceruri.” După moartea și învierea Sa, Isus le-a poruncit discipolilor Săi să meargă și să proclame vestea cea bună că El e regele înviat al lumii. Făcând aceasta, primele comunități creștine erau cunoscute ca pline de bucurie, chiar și când erau persecutate. De exemplu, când Apostolul Paul se afla într-o murdară închisoare romană, a putut spune că a ales bucuria, chiar dacă va fi executat. Numea aceasta bucuria credinței sau bucuria în Domnul. Considera că e darul Duhului lui Dumnezeu, un semn că prezența lui Isus e cu tine, inspirând speranță în mijlocul dificultăților. Când crezi că iubirea lui Isus a învins însăși moartea, bucuria devine rațională în întunericul circumstanțelor.

Nu înseamnă că ignori sau suprimi tristețea ta. Nu e nici sănătos, nici necesar. Paul adesea își exprimă durerea dorului de cei dragi, la pierderea prietenilor, sau a propriei libertăți. Îi spune: „a fi plin de tristețe și totuși bucuros.” Recunoscându-și durerea, face și alegerea de a se încrede în Isus, că pierderile sale nu vor fi cuvântul final. E foarte diferit de sfatul banal de a nu mai fi încruntat. Bucuria creștină e o decizie profundă de credință și speranță în puterea vieții și iubirii lui Isus. Aceasta este bucuria biblică.