Fiecare se închină la ceva (Viața interioară)

Cuprinsul seriei

0. Trailer și explicarea seriei
1. Viața interioară
2. Liturghia și Spovada
3. Formarea continuă
4. Comunitatea catolică
5. Apostolatul personal

DISCUȚIA 2 (20 minute)

1. Care a fost experiența voastră de rugăciune de-a lungul vieții și cum arată ea în acest moment?
2. Cu toții trebuie să ne propunem cel puțin 15 minute de rugăciune în fiecare zi. De ce ar fi nevoie pentru a face mai consistentă rugăciunea în programul personal?

LA MODUL PRACTIC!

Credința trebuie să fie pusă în practică. Vă recomandăm să alegeți două lucruri pe care le puteți face individual, iar ca grup alegeți doar unul pe care să îl faceți împreună. Nu ezitați să vă scrieți propunerile proprii, dacă doriți, sau să încercuiți dintre sugestiile de mai jos.

CA GRUP

1. Vom merge împreună la Adorație.
2. Vom face o plimbare recitând în timpul ei Rozariul.
3. Ne vom întâlni la o cafea pentru a verifica progresul și a ne încuraja reciproc.

Episodul 1. Viața interioară

Vă salut! Sunt pr. Columba. Bine ați venit la seria „Credința trăită”. Isus, în viața Sa pe pământ, a avut multe, să spunem așa, cercuri concentrice de oameni în jurul Său. Astfel, existau dușmanii Săi, cei care veneau la evenimentele Sale doar pentru a-i pune întrebări foarte, foarte dificile și a încerca să îl încurce. Apoi erau mulțimile, oameni care erau sincer acolo, auziseră despre miracole, erau uimiți: „Uau! Cine este acest individ?” Doreau să îi asculte învățătura. Apoi erau discipolii. Aceștia erau oameni care au spus: „Vreau să îl urmez. Pare că aici începe o mișcare.” Așa că și-au lăsat casele, și-au lăsat slujbele. Dar apoi avem acest grup mai strâns, grupul celor 12 apostoli, care au fost alături de El în aproape tot ce a făcut. Așadar, unde sunteți voi și unde sunt eu în această – ați putea spune – aproape o „ceapă” de straturi de legături cu Isus. Și în această serie, dorim să arătăm: de ce ar fi nevoie, cum ar arăta pentru noi să ne deplasăm mai mult… Dacă suntem mai degrabă la nivelul mulțimii, cum ne deplasăm în acel strat al discipolilor? Cum ar arăta aceasta în viața voastră, astăzi?

Ne vom uita la cinci domenii diferite, despre care aș spune că sunt cele cinci elemente indispensabile. Nr. 1 este viața interioară, viața noastră de rugăciune cu Dumnezeu. Nr. 2: Sacramentele. Nr. 3: cunoașterea noastră despre Dumnezeu și despre Împărăția Sa. Nr. 4: comunitatea. Și nr. 5: apostolatul personal. Așadar, în fiecare episod, voi ține o scurtă prelegere pe unul dintre aceste subiecte. Apoi va fi timp pentru întrebări și discuții. Abia aștept să fac această călătorie cu voi și sper că și voi simțiți la fel.

Partea I: Cea mai mare Poruncă

Bine, deci să ne întoarcem în timpul vieții lui Isus. De fapt, chiar la sfârșit: este supus unei mari presiuni din partea diferiților oameni care îi pun întrebări foarte provocatoare. Dar este un cărturar care îl întreabă pe Isus: „Care este cea mai mare Poruncă?” Și Isus îi spune. Într-un fel, se poate spune că trișează, căci dă două răspunsuri, dar le pune împreună. Și vreau să citesc partea aceasta pentru voi (Marcu 12,30-31). Iată ce îi spune Isus cărturarului: „Prima este [prima Poruncă]: «Ascultă Israele: Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn. Să îl iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău și din toată puterea ta. A doua este aceasta: «Să îl iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.»”

Avem adesea o tendință: unii oameni, când se gândesc la creștinism, se gândesc la toate regulile, nu? Poate ca tipul acesta. Și când el întreabă, Isus îl scoate cumva din aceasta sau simplifică totul în termeni de relație, în termeni de iubire. El spune: „Despre ce este vorba? Despre ce este vorba în întreaga Biblie? Este vorba despre a-l iubi pe Dumnezeu cu tot ce ai și despre a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți.” Este un lucru frumos! Și aici nu sunt pur și simplu eu, prescurtând Biblia. Este Isus însuși, Înțelepciunea întrupată, care ne oferă această perspectivă, această cale pentru noi, pentru ca apoi, prin această lentilă, să privim la orice altceva.

Cred că acesta este un loc minunat pentru ca să începem călătoria noastră spre discipolat. Cum arată așadar aceasta în viețile noastre? Există un cuvânt în limba engleză pe care creștinii îl folosesc destul de mult, și acesta este worship (cult, închinare). Acest cuvânt provine dintr-un cuvânt englezesc vechi, worthship. Partea cu worth (valoare) probabil că o înțelegem. Înseamnă care este valoarea a ceva. Iar ship este cam ca în friend-ship (prietenie), arta de a fi un prieten bun pentru cineva. Astfel, dacă le punem împreună, este arta de a ști cât valorează ceva. Dar în utilizarea sa actuală, este mai degrabă în sensul la care este acel lucru care este cel mai valoros. Așadar închinarea la Dumnezeu nu ar trebui să însemne doar să spui: „O, Tu valorezi mult!” lui Dumnezeu. Nu, este mult mai mult decât atât. Este să spui: „Tu ești numărul unu. Tu valorezi cel mai mult. Tu ești cel mai mare.” A aduce cult este ceva ce fiecare om face. Nu cred că este posibil să trăiești fără să te închini la ceva, fără să spui, conștient sau inconștient, către ceva sau cineva: „Tu ești numărul unu”. Și facem aceasta cu tot felul de lucruri, nu? Facem aceasta cu faima și averea, cu opiniile oamenilor, cu mâncarea. Facem aceasta cu… sunt multe lucruri ce (în eng.) încep cu F. Interesant! O facem cu multe lucruri, nu?

Și există multe moduri de a-i aduce cult lui Dumnezeu. Iar despre unele am putea spune că sunt într-un fel moduri negative. Sunt moduri în care spunem: „Bine, acel lucru și celălalt nu sunt Dumnezeu.” De exemplu, postul, nu? E de fapt o formă de cult adus lui Dumnezeu. De ce? Pentru că îi spun stomacului meu: „Tu nu ești Dumnezeul meu”. Îi spui mâncării tale preferate: „Tu și tu – nu sunteți Dumnezeul meu”. Așa că poate o dată pe săptămână, uneori, pentru unii oameni, o dată pe an, le spunem acestor lucruri: „Nu!” Zeciuiala – a da banii noștri săracilor sau Bisericii. E același lucru – îi spunem portofelului, conturilor noastre bancare: „Tu nu ești Dumnezeul meu. Eu am un singur Dumnezeu și acela nu ești tu.”

Și apoi există și moduri pozitive de a-i aduce cult lui Dumnezeu. Iar cel mai înalt, apogeul cultului nostru, desigur, Domnul nostru ni l-a revelat: cultul adus Lui în Euharistie, la Liturghie. Dar astăzi, în această serie, vreau să vă vorbesc despre cultul adus Dumnezeu prin rugăciunea noastră. Parte din rugăciunea noastră poate fi în mod specific a-i aduce cult lui Dumnezeu spunând: „Tu ești vrednic!” Dar se și încadrează sub această umbrelă mai largă, o întreagă atitudine, un întreg stil de viață de închinare, care presupune și că trebuie să dedic o parte din timpul meu, trebuie de fapt să dedic cel mai bun timp al zilei mele și să i-l ofer lui Dumnezeu. A face pur și simplu aceasta îi spune lui Dumnezeu, îmi spune mie însumi și spune lumii: „Dumnezeu este nr. 1 pentru mine!” Iar acest lucru este fundamental pentru a fi un discipol al lui Isus.

Așadar îi acorzi timp lui Dumnezeu în fiecare zi? Care e calitatea acestui timp? Îi dai cel mai bun timp al tău sau îi dai „resturi”? Spun aceasta pentru că eu fac așa uneori. Te cuibărești în pat: „O, Doamne, știu că nu am vorbit prea mult cu Tine azi, dar… și te ador cu sforăiturile mele.” Dacă ai face așa ceva cu cineva care este o parte importantă din viața ta, soțul/soția ta sau părinții tăi, cei mai buni prieteni ai tăi, dacă ar fi să le dai mereu doar „resturi”, îți vor atrage atenția: „Nu este cel mai frumos mod„. Și cu siguranță aceasta nu spune că ei sunt nr. 1 în viața ta, nu-i așa? Așa că trebuie să analizăm aceasta. Îi acordăm lui Dumnezeu timp în fiecare zi și îi acordăm cel mai bun timp al nostru în fiecare zi? Așa cum ar spune Isus: „Îl iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima, mintea, sufletul și puterea ta?” Aceasta este o parte din ceea ce înseamnă să fii discipol. Iar rugăciunea este unul dintre cele mai împlinitoare lucruri pe care le puteți face cu timpul vostru, pe măsură ce crește în viața voastră. Așa că haideți să aruncăm o privire la aceasta.

Partea a II-a: Elementele practice

Am vorbit despre rugăciune în teorie, dar acum să fim ceva mai practici, căci, ca în majoritatea cazurilor, dacă rămânem doar la teorie, se poate să nu se întâmple niciodată. Și trebuie să se întâmple. În propria mea viață, m-am luptat categoric cu aceasta. Mi-a luat mult timp să dobândesc obiceiul, obiceiul zilnic regulat al rugăciunii. După ani de zile în care am bâjbâit: „O! Chiar ar trebui să mă rog!”, simțindu-mă vinovat și toate celelalte, în cele din urmă mi-am spus: „Bine. Mă voi trezi cu 15 minute mai devreme și o voi face.” Dacă ar trebui să mă trezesc cu o oră mai devreme decât de obicei, mi-ar fi greu, dar oricine poate cu 15 minute. Așa că mi-am setat alarma cu 15 minute mai devreme, m-am trezit, am făcut duș sau ce trebuia să fac, apoi m-am întors în camera mea.

Aveam un loc, un loc pe podea, același loc, și aveam Biblia mea. Știam care era Evanghelia zilei. Îmi luam Biblia, îmi luam puțin timp să mă liniștesc, să respir puțin. Apoi spuneam poate o mică rugăciune de deschidere. Citeam Evanghelia zilei. Și apoi încercam să mă gândesc cum îmi vorbește Dumnezeu prin acea Evanghelie. Și vorbeam cu El puțin despre aceasta. De multe ori scriam aceasta sau uneori doar spuneam în inima mea. Și cele 15 minute se terminau foarte repede.

Cealaltă recomandare a mea pentru ca aceasta să se întâmple cu adevărat în viața voastră este să încercați aceasta timp de 21 de zile. Cineva mi-a spus despre folosirea aței dentare. Încercam să intru în vechea piață a folosirii aței dentare și această persoană a spus: „Dacă o faci timp de 21 de zile la rând, nu va mai trebui să te chinui să folosești ața dentară pentru tot restul vieții tale”. „Este adevărat?” „Da! Încearcă!” Și așa am făcut. Și nu trecuseră nici măcar 21 de zile, iar eu… pur și simplu aceasta făceam! Devenise cultura inimii mele. Nu eram ca și cum: „Ieee! Îmi curăț dinții cu ața dentară!” Dar era ceva ce pur și simplu făceam. Așa că acum nu mi-e greu deloc. Nu trebuie să mă chinui să îmi amintesc. Face parte din rutina mea. Dacă veți face aceasta cu rugăciunea, să devină rutina voastră personală, vă garantez că se va lipi de voi. Și va deveni mult mai ușor. Primele 1-2 zile, 2-3 zile, poate prima săptămână – acestea sunt provocatoare. După aceea, floare la ureche.

Deci, cum facem aceasta? Cum ne rugăm? Cum ne facem acest obicei pentru 21 de zile și dincolo de ele? Foarte simplu: rugați-vă în fiecare zi. Faceți-o timp de 15 minute. Acesta să vă fie obiectivul. Dacă faceți mai mult de atât, atunci continuați. Nu reduceți, ci continuați cu ceea ce faceți. Dar dacă nu vă rugați în fiecare zi, atunci faceți-o timp de 15 minute. Alegeți un timp fix în fiecare zi. Vă recomand foarte, foarte, foarte mult dimineața, chiar dacă nu sunteți o persoană matinală. Nu vor fi atâția care să încerce să vă distragă atenția. Nu va fi o luptă la fierbătorul pentru ceai. În mare parte nu veți fi deranjați. Este un moment minunat pentru aceasta, așa că fixați-vă alarma cu 15 minute mai devreme.

Atâta tot. Apelați la același spațiu. Apelați la același timp. Și apoi aceeași rutină. Nu vrei să inventezi aceasta în fiecare dimineață. „O, trebuie să mă rog. Creierul meu este împrăștiat. Barba stă aiurea. E un dezastru.” Și încerci să îți dai seama cum să te rogi. Așa nu va merge. Trebuie să știi deja. V-aș recomanda chiar să scrieți. „Bine, ce trebuie să fac mai întâi? Primul pas, trezește-te. Bine.” Așadar, luați Evanghelia zilei. Dacă vi se pare util să scrieți, să aveți un carnețel acolo și un pix. Așa cum am spus, petreceți puțin timp, liniștiți-vă, citiți Evanghelia zilei și apoi cereți-i lui Dumnezeu să vă vorbească prin ea. De fapt, cereți-i înainte să începeți să citiți. Probabil este mai bine. Și este uimitor! Ce fac eu este să ascult fie cum se aplică aceasta la viața mea de azi. Este ceva ce trebuie să schimb? Sau îmi dezvăluie ceva despre Dumnezeu sau Împărăția Sa?

Și apoi, orice ar fi, vorbesc cu El. Aveți vreodată acele momente când pur și simplu nu poți: „Citesc aceasta, nu mă pot concentra, sunt atât de distras”. Când sunt distras… este minunat! Acum am un alt subiect despre care să vorbesc cu Dumnezeu: distragerea mea. Sunt îngrozit de întâlnirea pe care o am mai târziu în cursul zilei. „Bine, Doamne, nu pot… Acest pasaj biblic nu îmi vorbește acum. Dar frica aceasta…” Pur și simplu spuneți-i, spuneți-i ce aveți pe inimă. Oferiți-i Lui. Așadar petreceți puțin timp pur și simplu vorbind, fie că puneți în scris, fie că vorbiți din inimă. Și apoi pur și simplu încheiați cu o mică rugăciune, încredințându-i totul, predând în mâinile Lui, cerându-i harul. O parte pe care o iubesc – acum o pun mereu la început, dar o puteți pune oriunde – este puțin de timp în care îl laud, doar pentru cine este El și doar pentru că este bun și este iubitor.

Atâta tot. 15 minute. Nu aș depăși 15 minute. M-aș ține de aceasta. Este ca o sămânță. Și aceasta a fost experiența mea. Am spus doar: „Bine, o fac”. 15 minute, 15 minute, 15 minute timp de 21 de zile, 15 minute. În primul rând, a fost foarte ușor să continui. Nu trebuia să mă gândesc la aceasta. Dar foarte repede am descoperit că a crescut. A crescut pentru că am vrut să mă rog mai mult. Așa cum spunea parohul din Ars: „Cu cât mă rugam mai mult, cu atât doream mai mult să mă rog”. Așa că, după o vreme, am crescut timpul. Și apoi am vrut să cresc și mai mult. Până la sfârșitul anului, mă rugam o oră dimineața. Mă trezeam cu o oră mai devreme și îmi plăcea aceasta. Nu eram plictisit de moarte, așa cum v-ați putea teme că veți fi.

Ați fost făcuți să vă rugați. Vă va plăcea. Trebuie doar să trecem peste acel obstacol inițial. Odată stabilită rutina, se poate să vreți să o dezvoltați în diferite moduri. Am spus deja că așa se va întâmpla. Cu siguranță s-a întâmplat în viața mea. Așa că ați putea prelungi puțin timpul de dimineață. Celălalt lucru pe care îl puteți face este să faceți ceva seara. Din nou: doar puțin timp, dar ținându-vă bine de el. Și un mod grozav de a petrece acest timp este pur și simplu să îți revezi ziua. Se numește adesea examenul, în care îți examinezi ziua și ceea ce cauți este: „Există ceva astăzi pentru care sunt foarte recunoscător? Vreo binecuvântare pe care am primit-o de la Dumnezeu?”

Celălalt lucru pe care îl verific: „E ceva aici pentru care trebuie să cer iertare?” Așa cum spunea un prieten de-al meu: „Dacă ți-ai petrece întreaga viață de rugăciune, întreaga viață, spunând doar «mulțumesc» și «îmi pare rău», probabil că ai face ceea ce trebuie”. Așa că adesea aceasta fac în timpul de seară. Doar puțin: „Pentru ce trebuie să spun mulțumesc? Pentru ce trebuie să cer iertare?” A petrece timp cu Isus în fiecare zi în rugăciune este o parte esențială a faptului de a fi discipol, la care suntem chemați cu toții. Și o veste grozavă: Dumnezeu are har pentru voi, pentru a face aceasta. Trebuie doar să îi cereți. Așa că rugați-vă ca să vă rugați. Cereți-i darul rugăciunii. Implorați darul rugăciunii, dorința de a vă ruga. Și începând, aveți încredere că vi-l va da, faceți acești pași, luați-vă acest angajament. Dacă nu ați făcut-o deja, luați-vă angajamentul: „Mă voi ruga 15 minute în fiecare zi”. Și El va revărsa har, vă va schimba dorințele. Este ceva de bază. Este esența a ceea ce suntem noi, creștinii. Așa că haideți să ne angajăm să facem ca aceasta să se întâmple.