Evanghelizarea - nu lăsați frica să vă stea în cale
Chris StefanickEvanghelizatorii eficace trebuie să nu lase frica să stea în calea misiunii lor. Avem o societate în care atât de multe teme sunt tabu. Cele mai importante teme sunt tabu din teama că ar putea cauza conflict, că ar putea incomoda pe cineva. Nu vrem să pronunțăm numele lui Isus, pentru că numele Lui implică o provocare. Amintiți-vă: El este Evanghelia! Numele Lui, viața Lui, cine este El, cere un verdict. Poate fi incomod, poate fi incomod să împărtășim credința. Dar frica nu trebuie să ne stea în cale. Subtitrare: Ileana Răduț.
În momentul publicării, subtitrarea în română este disponibilă doar pe Cristofori.ro, nu și pe YouTube, în clipul original.
Durată: 6 minute și 10 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română
Al cincilea obicei al evanghelizatorilor eficace este să nu lași frica să stea în calea misiunii tale. Avem o societate în care atât de multe teme sunt tabu. Cele mai importante teme sunt tabu din teama că ar putea cauza conflict, că ar putea incomoda pe cineva. Nu vrem să pronunțăm numele lui Isus, pentru că numele Lui implică o provocare. Amintiți-vă: El este Evanghelia! Numele Lui, viața Lui, cine este El, cere un verdict. Uneori, când pronunți numele lui Isus într-o conversație… puf! Urmează o tăcere incomodă. Poate fi incomod, poate fi incomod să împărtășim credința. Dar atenție, curajul nu este o absență a fricii. Înseamnă a continua să fac ce este corect în prezența fricii.
Unul dintre momentele cele mai incomode când am împărtășit credința, când am simțit cea mai mare teamă: bunica soției mele murea de pneumonie. Avea 92 de ani, o femeie minunată, a trăit o viață bună, dar nu a mers niciodată la biserică. Era un problemă morală reală acolo. Evident, ceva o împiedica să caute o relație cu Dumnezeu. Și nu l-a educat pe fiul ei să meargă la biserică. Îi spusese soției mele, cu câțiva ani înainte de acel moment când era pe patul de moarte, i-a spus soției mele că credea că va ajunge în iad când va muri. Așadar, eram lângă ea când încerca să respire, luptând cu pneumonia, și știam că trebuie să spun ceva. Nu era momentul potrivit să faci valuri cu o discuție provocatoare cu bunica despre religie. Să fie și mai incomod: fiul ei, socrul meu, era agnostic. Iar eu sunt „băiatul predicator”. Dar știam că trebuie să spun ceva.
Așa că m-am apropiat mult de ea, stăteam față în față și i-am spus: „POCĂIEȘTE-TE!” Nu, nu am făcut-o. Sper că ați râs și v-ați prins că a fost o glumă. Eram foarte aproape de ea, nu știam ce să spun. Așa că am spus primul lucru care mi-a venit în minte. I-am spus doar: „Florence, lângă Isus a fost răstignit un tâlhar. Nu făcuse niciodată vreun bine în întreaga sa viață. Iar la sfârșitul vieții lui, a spus: «Isuse, amintește-ți de mine când vei veni în Împărăția Ta». Iar Isus i-a răspuns: «Astăzi vei fi cu mine în Rai».” Am spus: „A mers în cer în acea zi. Nu pentru vreun bine pe care l-a făcut, ci pentru ce a făcut Isus pentru el, chiar acolo lângă el, pe Cruce. Poți fi ca acel tâlhar.” În ziua următoare a fost primită în Biserica Catolică și s-a împăcat cu Dumnezeu. Și după încă o zi a murit. Dar dacă nu aș fi spus nimic? Dar dacă voi nu spuneți ceva?
…