Steaua de la Betleem

CĂLĂTORIE CU SFÂNTA FAMILIE

24) STEAUA DE LA BETLEEM

Sunt dr. Jeff Morrow și am revenit astăzi pentru a vorbi despre steaua de la Betleem. Steaua de la Betleem a fost dezbătută de cercetători. Poți auzi tot felul de explicații despre ce ar putea fi, astronomic vorbind. Vreau să vorbesc mai întâi despre fundalul biblic, despre contextul biblic de aici. Cea mai timpurie referință pe care o avem, care să aibă o oarecare legătură, se află în cartea Numerilor și este în profeția unui profet neisraelit – Balaam. Este foarte interesant pentru că avem de fapt o referință din sec. VIII î.C. la profetul Balaam în afara Bibliei, într-un document aramaic. Știm așadar despre Balaam, fiul lui Beor, chiar și din afara Bibliei. Este una dintre puținele figuri din Tora, primele cinci cărți ale Bibliei, despre care auzim în afara Scripturii.

Și ceea ce citim aici este că spune: „O stea răsare din Iacob, un sceptru se ridică din Israel”. Este din cartea Numerilor 24,17. „O stea răsare din Iacob, un sceptru se ridică din Israel.” Evanghelia după Matei nu folosește acest pasaj atunci când vorbește despre steaua din Betleem, dar este interesant pentru că găsim că literatura evreiască ulterioară face unele referiri la acest pasaj și venirea lui Mesia, și anume probabil pentru că se face referire prin sceptru la conducere, rege, domnia și Israel. Așadar, este acest rege ce va veni din Israel și Iacob, în asociere cu o stea. Acest lucru era important – se vede în Manuscrisele de la Marea Moartă și în alte lucrări de literatură evreiască, ce fac o legătură între această profeție și venirea lui Mesia.

De fapt, dacă ne uităm la regele David, vedem ceva foarte interesant. Poate ați văzut aceasta. În iudaism… Mulți din familia mea, eu crescând într-un mediu evreiesc, purtam o stea a lui David pe un lănțișor. Se numește Mogen David în ebraică. Mogen nu înseamnă stea, ci scut. Este scutul lui David. Așadar, steaua lui David, pe care o puteți vedea purtată de unii evrei, este de fapt o referință la scutul care era folosit în timpul lui David. Dar are forma unei stele. De ce? Poate datorită acestui pasaj. Nu suntem siguri. Dar este interesant că această noțiune de stea este reluată în mod mesianic din nou și din nou. Poate cea mai faimoasă, după vremea lui Isus, este Bar Kokhba, rebeliunea Bar Kokhba. A fost un tip, Simon bar Kosiba, fiul lui Kosiba, care și-a luat ca numele pentru el Bar Kokhba – fiul stelei, Kokhab. Așadar era „fiul stelei”. Prin urmare, a pretins că este Mesia.

Cum se leagă acest lucru de steaua din Evanghelia lui Matei pe care o urmează magii? Nu direct. Și totuși, ceea ce vedem este că magii care urmează steaua asociază acest lucru cu venirea Mântuitorului lui Dumnezeu. Cine sunt acești magi? Nu suntem foarte siguri, dar vin din Răsărit. Vechii perși și babilonienii erau foarte interesați de astrologie și de studiul stelelor. Acest lucru a devenit important și în iudaism. Ei credeau că citirea stelelor le poate spune cum a acționat Dumnezeu în istorie și cum va acționa în viitor. Așadar îi înțelegem de regulă pe acești magi ca fiind niște înțelepți, păgâni care vin la Isus. Ce este această stea? Unii cercetători au susținut că este vorba despre diverse constelații, sau explozia unei supernove, sau o stea căzătoare sau alinierea planetelor.

Ulterior, printre Părinții Bisericii antice, ce găsim adesea este că au înțeles-o ca fiind un înger. Iar unul dintre motive este că apare și apoi dispare, se întoarce și se oprește deasupra locului în care se naște Isus. Și astfel magii sunt conduși la staulul unde se află Domnul nostru. Nu suntem siguri ce este. Eu înclin spre modul de lectură al Bisericii primare, și anume că este un înger. Îngerii sunt adesea descriși în Vechiul Testament ca stele ale cerului. Și cred că partea cea mai semnificativă este că steaua pe care magii au pierdut-o din vedere pentru o vreme i-a condus pe acești păgâni la picioarele lui Cristos pentru a i se închina. Aici este o minunată ironie, căci s-au dus la Irod, regele iudeilor, pentru a afla unde se afla Isus. Și el era interesat de nașterea lui Mesia, doar că el era interesat pentru că aceasta însemna că mai exista un pretendent la tronul lui Israel, un pretendent rival. Așa că el a vrut să distrugă Pruncul, pe când magii au venit pentru că voiau să i se închine. Această stea i-a condus deci pe magii păgâni să se închine lui Dumnezeu venit printre noi.

Și noi vrem să urmăm steaua, orice lumină călăuzitoare am avea în viața noastră. Vrem să fim ca magii. Vrem să mergem să ne închinăm lui Cristos, să îi dăm onoarea și gloria care i se cuvin, nu ca Irod. Cred așadar că putem înțelege și momentele din viața noastră când, indiferent de motiv, am putea pierde din vedere acea stea, luminile care ne călăuzesc spre Cristos. Ceea ce trebuie să facem este să revenim pe drumul cel bun, oricare ar fi acela. Poate că printr-o Spovadă bună. Dar trebuie să aflăm cum putem reveni pe drumul cel bun pentru a găsi lumina care ne călăuzește spre Isus, iar apoi, asemenea magilor, să ne așezăm în fața Domnului nostru și să îi oferim darurile, orice darurile am avea, darul iubirii noastre, după care El tânjește. Sper că puteți continua această călătorie, cum voi face și eu, și să îi oferiți Domnului iubirea, onoarea și gloria prin viețile noastre, așa cum au făcut magii cu darul lor în acea primă Epifanie.