Sunt oare special?

Sunt oare… special? Uneori ne desconsiderăm noi pe noi. Se întâmplă să nu ne vedem propria valoare. Dar ea există și vine de Sus.

În lumina credinței înțeleg că identitatea mea, adică ceea ce face să fiu unic, este dată de planul veșnic al lui Dumnezeu față de mine; de iubirea lui Dumnezeu față de mine, iubire unică și personală; de chipul lui Dumnezeu întipărit în mine, chip pe care trebuie treptat să îl descopăr. Prin urmare, din momentul nașterii sunt „cineva”. Sunt un prototip irepetabil, dar ceea ce trebuie să fiu este încă în devenire, la fel cum un artist, după ce a primit marmura brută, trebuie să o cioplească pentru a scoate din ea opera visată.

Sunt mult mai bogat decât mi-am închipuit, deoarece sunt iubit de Tatăl din veșnicie. De ce să mă prefac, de ce să simulez că sunt altcineva? Trebuie să fiu eu însumi, simplu și modest, în fața lui Dumnezeu și a semenilor. Ceilalți au nevoie de mine, deoarece ceea ce este în mine irepetabil le este indispensabil.

pr. Michel Quoist
Dumnezeu mă așteaptă