Suntem chemați să fim profeți

Pacea să fie cu voi! Prieteni, minunata primă lectură pentru această duminică este preluată din cap. 2 al cărții profetului Ezechiel. Și relatează chemarea profetică a lui Ezechiel, momentul în care Domnul l-a chemat să profețească. Este un text similar cu cap. 1 din Ieremia. Mai știți? „Înainte de a te fi format în sânul mamei, te cunoșteam; te-am pus profet pentru popoare.” Este, de asemenea, similar cu cap. 6 din profetul Isaia. Atunci auzim chemarea sa profetică, când Domnul i s-a arătat deodată în Templu… Este foarte important să fim atenți la aceste episoade. De ce? Ei bine, pentru că fiecare botezat este un profet, este chemat într-un fel să rostească cuvântul lui Dumnezeu. Nu avem deci aici doar niște curiozități, dintr-un timp străvechi. Sunt despre noi, așa că Biserica ne invită să ascultăm cu atenție.

Iată cum începe. „El [Domnul] mi-a spus: ‘Fiul omului, ridică-te în picioare, și Eu îți voi vorbi’.” Sunt multe idei „împachetate” în acest mic verset. Statul în picioare era atitudinea rugăciunii și a aducerii de cult în Israelul antic. Stăteai în picioare în sinagogă sau în Templu, ca să te rogi. De aceea, la persoana pe care Isus o vindecă după ce fusese gârbovă mult timp nu este vorba doar de vindecarea unei boli fizice; pregătește acea persoană să se roage din nou, să stea în prezența Domnului. Dar (a sta în picioare) trimite și la atenție și angajament deplin. Ridică-te în picioare! Dumnezeu nu se ocupă de marionete. Nu vrea să fim marionete. Dumnezeu vrea să ne angajăm pe deplin, atenție!, cooperând cu scopurile Sale. Așadar, pe scurt, El îl invită pe Ezechiel să stea pe propriile picioare și să fie atent pe deplin și cu reverență la Domnul. Nu e rău! Nu este rău ca o descriere a felului în care trebuie să fim în lume: în picioare, implicați, atenți, în atitudinea pentru cult.

Și apoi Domnul spune: „Eu îți voi vorbi”. Este foarte important în timpul nostru, când punem atâta accent pe propriile noastre voci, nu? Îmi caut vocea; lasă-mă să mă exprim. Și da, înțeleg, înțeleg. Dacă oamenii sunt oprimați pentru perioade lungi de timp și trebuie să își găsească propria voce și să afirme propriile lor privilegii – da, înțeleg în sens politic. Dar Biblia nu are vreun interes special ca noi să ne găsim vocile. Biblia este mult mai interesată de ascultarea vocii Domnului. Nu este: „Ei bine, permiteți-mi să vă spun ce cred eu”. „Mare scofală”, spune Biblia. Nu, nu. „Ridică-te pe propriile-ți picioare, ridică-te cu atenție și acum Eu”, spune Domnul, „îți voi vorbi ție”. Am atras adesea atenția asupra modului în care Sf. Paul se prezintă pe sine în scrisorile sale: „Eu, Paul, chemat, ales, trimis”. Cu alte cuvinte, Paul se pune necontenit la diateza pasivă. El nu spune: „Hei, eu, Paul, am ceva grozav să vă spun, oamenilor. Mi-am dat seama de ceva. Am găsit o nouă cale spirituală.” Las-o baltă! Biblia nu este interesată de așa ceva. „Nu! Am fost chemat. Am fost convocat. Am fost ales. Sunt apostol. Am fost trimis de Cineva mai mare decât mine.” Ceea ce contează în cele din urmă este ce vrea Dumnezeu, ce spune Dumnezeu. Bine?

Ce îi spune deci Dumnezeu lui Ezechiel în timp ce îl cheamă la profeție? Ascultați. „Te trimit la poporul lui Israel, la o națiune de răzvrătiți care s-au răzvrătit împotriva Mea”. Ezechiel este deci în exil când aude aceasta. Se află în Babilon. Dar este desigur un israelit. Nu este deci trimis la babilonieni. Domnul ar fi putut spune: „Hei, dacă tot ești acolo, te voi face un profet pentru babilonieni”. Nu. „Te voi face profet pentru poporul tău. La Israel te voi trimite.” Deși a fost scris cu mult timp în urmă, oameni buni, cred că are o rezonanță enormă pentru noi chiar acum. Toți profeții care mă ascultați și mă refer, din nou, la toți cei care au fost botezați: la cine ați fost trimiși astăzi? Aș paria că foarte puțini dintre voi sunteți trimiși de Domnul în teritorii străine. Unii sunt. Grozav. Dumnezeu să îi binecuvânteze. Dar aș spune că majoritatea profeților de azi sunt trimiși la propriul lor popor, așa cum Ezechiel a fost trimis la propriul său popor, Israel. Ce vreau să spun? Vreau să spun că noi toți suntem acum sub egida noii evanghelizări. Ideea se regăsește începând de la Conciliul Vatican II. Este cu siguranță proclamată de Sfântul Papă Paul al VI-lea. A devenit o expresie clasică cu Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea. Este continuată de Papa Benedict și acum de Papa Francisc.

Ce este noua evanghelizare? Nu atât evanghelizarea celor care nu au auzit niciodată Evanghelia, ci evanghelizarea celor care au auzit-o, dar care s-au răzvrătit. Din nou, ascultați-l pe Domnul către Ezechiel: „Te trimit la propriul tău popor, la o națiune de răzvrătiți care s-au răzvrătit împotriva Mea”. Care e caracteristica atât de multor culturi seculare din Occident? Sunt culturi care au auzit cuvântul Evangheliei. Pariez că aproape toată lumea din Occident ar putea spune în mare istoria lui Isus. Dar s-au răzvrătit. Ce este secularismul dacă nu o îndepărtare de mesajul Domnului, o întoarcere radicală spre lume. Voi spune că acest mic verset din vechime vi se adresează vouă, celor ce mă ascultați chiar acum. Ați fost trimiși ca profeți în casa răzvrătită a lui Israel, la o cultură care cunoaște Evanghelia, dar s-a îndepărtat de ea. Bine? Ce altceva mai auzim?

Domnul continuă: „O națiune de răzvrătiți care s-a răzvrătit împotriva Mea; ei și strămoșii lor s-au răzvrătit împotriva Mea până în ziua de astăzi. Urmașii sunt nerușinați și încăpățânați.” Bine, profeți, ce îi spune Domnul lui Ezechiel și ne spune și nouă? Această misiune nu va fi floare la ureche. Dacă vă gândiți: „Hei, sunt un profet. Am fost chemat de Domnul să vestesc cuvântul Său. Va fi distractiv!” Ei bine, gândiți-vă mai bine. Dacă ați fost chemați să profețiți la o națiune de răzvrătiți, credeți-mă, nu le veți fi pe plac. Probabil că vă vor găsi cuvintele deranjante, ofensive, jignitoare. Dacă acest lucru nu vă sună familiar, vă invit în orice moment din zi sau din noapte să intrați pe internet. Când cineva vestește credința creștină culturii noastre, uitați-vă la comentarii. Intrați pe Twitter cândva și vedeți reacțiile când cineva vestește într-o formă în mare nealterată Evanghelia Domnului. Nu sunt întâmpinați cu petale de trandafir, credeți-mă. Sunt întâmpinați cu o opoziție groaznică, cu o ostilitate groaznică.

Găsiți astfel de exprimări peste tot pe internet: „Religia este doar o rămășiță jalnică din trecut. Este un amestec de minciuni și superstiții. Este mitologie din epoca bronzului.” Învățăturile Bisericii, în special în domeniul sexualității, li se par multor oameni de astăzi drept represive, anti-umaniste. Creștinismul clasic pare a fi dușmanul libertății și independenței. Într-un cuvânt, avem o cultură care a auzit Evanghelia, da, dar s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu – dacă pot fi la fel de direct ca Ezechiel. Acești răzvrătiți sunt într-adevăr nerușinați și încăpățânați. Profeților, nu mă înțelegeți greșit: nu spun că aceasta e totul. Eu însumi sunt implicat în încercarea de evanghelizare a culturii. Cred că există tot felul de punți de dialog, tot felul de modalități prin care putem ajunge cu Evanghelie. Nu mă înțelegeți greșit. Dar acest element este cu siguranță adevărat. Când vă asumați sarcina profeției, veți înfrunta opoziție.

Domnul continuă. Îi spune lui Ezechiel: „Te trimit la ei și le vei spune: ‘Așa zice Domnul Dumnezeu’.” „Nu trebuie să transmiți, Ezechiel, propriile tale idei, propriile tale cuvinte, perspectiva ta personală, chiar și în probleme religioase.” Ezechiel: „Iată părerea mea religioasă privată”. Domnului nu îi pasă de așa ceva. Mai degrabă, el trebuie să transmită cuvântul Domnului, un cuvânt care a venit dintr-un loc mai înalt, un cuvânt rostit de o voce de sus, dincolo de propria lui conștiință, dincolo de propria lui minte, de propria lui experiență imediată. Așadar, când noi împărtășim cu oamenii de azi cuvântul profetic, așa cum suntem chemați să facem, nu vorbim pur și simplu din propria noastră experiență, nici nu ne împărtășim propriile idei. Rostim cuvântul Domnului. Voi face ideea mai concretă. Aceasta înseamnă că Biblia modelează ceea ce spunem. Înseamnă că dogmele, doctrinele și învățăturile Bisericii modelează ceea ce spunem. Înseamnă că sfinții, cei care au jucat acest joc într-un stil deosebit, sfinții modelează ceea ce spunem. Ascultați: dacă tot ce spunem scepticei culturi răzvrătite sunt cuvinte pe care le pot auzi din cultura populară, cuvinte pe care le pot auzi de la un psiholog secular, atunci nu rostim cuvântul Domnului. Rostim propriile noastre cuvinte sau cuvintele unui avatar al culturii. Nu, nu. „Te trimit la ei și le vei spune: ‘Așa zice Domnul Dumnezeu’.” Așa predicăm. Așa vorbim.

Cuvântul final al acestei lecturi este, cred, de cea mai mare importanță. Ascultați. „Fie că vor asculta, fie că vor refuza să asculte, căci sunt o casă răzvrătită, vor ști măcar că a fost un profet printre ei.” Acest lucru este minunat pentru orice viitor profet – și anume pentru fiecare botezat. Din nou: „Fie că vor asculta sau refuza să asculte”. Predicați deci cuvântul – nu propriul cuvânt, nu cuvântul culturii dominante. Vorbiți din Biblie, din marea tradiție a Bisericii. Chemați oamenii la credință. Ei bine, aud ei? Da, unii o fac. Și pot depune mărturie în acest sens. Avem mărturii minunate ale oamenilor care au răspuns la munca pe care am făcut-o. Mulți nu aud. Este adevărat. Mulți protestează și sunt supărați și se îndepărtează. Bine. Poate că aceasta nu este în primul rând treaba noastră: să numărăm cine ascultă, cine nu. „Fie că vor asculta, fie că vor refuza să audă, vor ști măcar că a fost un profet printre ei.”

Am văzut, oameni buni, că uneori tocmai oamenii care sunt cei mai răzvrătiți împotriva mesajului sunt cei care în adâncul lor – căci îmi spun aceasta mai apoi -, cei care în adâncul lor apreciază că li s-a spus ceva cu adevărat unic. Au fost atinși de cuvântul profetic, chiar dacă reacționează împotriva acestuia. Vedeți, în cele din urmă – o voi cita pe Maica Tereza aici – nu suntem chemați să avem succes. Voi lăsa aceasta în seama lui Dumnezeu. Suntem chemați să fim credincioși. Cu toții sunteți chemați să fiți profeți, fiecare botezat care mă ascultă acum: cu toții sunteți chemați să fiți profeți. Avem planul de urmat chiar aici: Ezechiel cap. 2. Vor asculta? Ei bine, nu știu. Unii vor asculta, alții nu. Dar vor ști măcar că un profet a fost în mijlocul lor. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Vă mulțumesc mult pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest video, vă încurajez să îl distribuiți și să vă abonați la canalul meu YouTube!