Vedem durerea, dar nu o atingem

Trăim într-o lume interconectată, marcată de comunicarea instantanee. Distanțele geografice par a se micșora. Putem ști imediat ce se întâmplă pe partea cealaltă a planetei. Tehnologiile din sfera comunicațiilor, punându-ne față în față cu numeroase situații tragice, pot ajuta și au ajutat la a mobiliza răspunsurile de compasiune și solidaritate. Totuși, în mod paradoxal, această apropiere aparentă creată de magistrala informațională pare să se rupă. Supraîncărcarea cu informații pare să ducă treptat la o „naturalizare” a sărăciei extreme. Cu alte cuvinte, încetul cu încetul devenim imuni la tragediile oamenilor, văzându-le ca ceva „natural”. Suntem bombardați de atâtea imagini în care vedem durere, dar nu o atingem; auzim plânsete, dar nu mângâiem; vedem sete, dar nu o potolim. Toate acele vieți umane se transformă într-un alt material de știri. În timp ce titlurile de știri se pot schimba, durerea, foamea și setea rămân; nu dispar.

Papa Francisc