Viața ta nu gravitează în jurul tău

Pacea să fie cu voi! Prieteni, anul acesta ziua de 1 noiembrie, ziua Tuturor Sfinților, cade duminică, așa că ne oferă ocazia să reflectăm la această minunată zi de sărbătoare și în mod special la ce înseamnă să fii sfânt. Unul dintre avantajele zilei Tuturor Sfinților e că subliniază universalitatea chemării la sfințenie. Dacă iei izolat un sfânt, Sf. Francisc de Assisi sau Toma de Aquino… pot să pară atât de ieșiți din comun: „Nu voi putea niciodată să fiu ca ei”. Dar ziua Tuturor Sfinților scoate în evidență, da, sfinții canonizați, recunoscuți oficial, dar și pe toți oamenii obișnuiți de care am uitat de-a lungul istoriei, pe care Dumnezeu îi privește drept sfinți. Ne amintește deci că a fi sfânt e scopul comun al vieții creștine. Permiteți-mi să repet: a fi sfânt nu e ceva excepțional, ieșit din comun; e scopul comun al vieții creștine. Totul în Biserică – și înțeleg aici predicarea, Scriptura, Sacramentele, Euharistia… totul din Biserică urmărește să ne conducă la a deveni sfinți, desăvârșiți.

L-am mai citat și e unul dintre citatele mele preferate din Léon Bloy, scriitorul francez din domeniul spiritualității: „Există o singură tristețe adevărată în viață: să nu fii sfânt”. Când tânărul Jacques Maritain a auzit aceasta, i-a schimbat întreaga viață. Va schimba și viața voastră, dacă aprofundați ideea. Există o singură tristețe. Dar spui: „O, Doamne, sunt trist pentru că nu am atins acest obiectiv. Nu am obținut banii pe care i-am dorit, cariera pe care o doream, nu am obținut soția sau soțul pe care o/îl doream…” Da, bine. Dar acestea nu sunt motive adevărate de tristețe. Singura tristețe adevărată e să nu fii persoana dorită de Dumnezeu. Dacă lăsați acest lucru să devină principiul de guvernare al vieții voastre, totul se va schimba.

Ce înseamnă mai exact să fii sfânt? Ei bine, un sfânt este cineva care e desăvârșit. Bine. Ce înseamnă să fii desăvârșit? A fi desăvârșit înseamnă a urma voia lui Dumnezeu. Bine. Care e voia lui Dumnezeu? Iubirea – căci iubire este Dumnezeu. Acesta este Dumnezeu. Aceasta face Dumnezeu. Dumnezeu iubește, Dumnezeu este iubire. A iubi înseamnă a dori binele celuilalt. Bine, aveți răspunsul. A fi sfânt înseamnă să fii unul care, în mod obișnuit, dorește binele celuilalt. Un sfânt este cineva în care locuiește Dumnezeu, în care Duhul este viu, care este desăvârșit, care iubește. Bine. Cum ar fi să vă gândiți întreaga viață în această cheie? Toată viața mea trebuie să fie în sintonie cu calea iubirii. Hmmm! Dorind binele celuilalt. Cum ar fi dacă m-aș trezi în fiecare zi, spunând: „Așa voi face astăzi”. Și toate celelalte – desigur. Voi face tot felul de lucruri. Dar totul în cheia sau sub egida doririi binelui celuilalt. Aceasta înseamnă să fii un sfânt.

Unul dintre cele mai bune locuri unde să te uiți pentru a înțelege mai concret sunt faimoasele Fericiri. La începutul Predicii de pe munte, Isus expune aceste Fericiri (Beatitudini) – din latinescul beatitudo, fericire. Fericire! Vrei să fii fericit? Fii sfânt. Iată întreaga Evanghelie sintetizată, să zicem așa. Ce ne dorim cu toții e să fim fericiți. Care e rețeta? Ei bine, lumea ne spune un milion de lucruri diferite despre fericire. Biserica expune ideea foarte clar: vezi Fericirile! Să o luăm cu începutul. „Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire.” Milostivire – minunatul cuvânt din Vechiul Testament în ebraică, ḥesed, care în traducerea King James e redat ca „milostivire tandră” – mi-a plăcut întotdeauna această traducere. Iubirea, în Noul Testament, agape, ar fi ca ḥesed. Milostivire tandră. Vreți să fiți fericit? Vreți să fiți sfânt? Fiți unul a cărui viață întreagă este despre ḥesed. Din nou, treziți-vă dimineața și spuneți: „Toată ziua mea va căuta să exprime milostivirea tandră”. Aceasta este cheia fericirii.

Un alt mod de a pune problema, ascultați din nou din Fericiri: „Fericiți cei cu inima curată”. A fi sfânt, a fi desăvârșit, a fi binecuvântat, înseamnă a dori un lucru. Inima – semnifică centrul profund al persoanei, principiul organizator al întregii vieți. A fi cu inima curată – semnifică inimă fără ambiguitate, inimă neîmpărțită. Kierkegaard, filosoful, a spus că sfântul e acela a cărui viață este despre un singur lucru. Mi-a plăcut mereu afirmația. Din nou: nu înseamnă că sfântul are o viață monotonă. Înseamnă că totul dintr-un sfânt este reunit, deoarece inima sfântului sau centrul lui cel mai profund e axat pe un singur lucru, și anume ḥesed, milostivirea tandră, iubirea care este Dumnezeu. Acum, atenție! Orice altceva din viața sfântului – de la muncă, relații și prietenii și viață practică, divertisment și orice altceva – bine! Dar toate acestea sunt reunite după un mare principiu: ești cu inima curată. Știți ceea vă face nesfânt, nedesăvârșit și, prin urmare, nefericit? E să fii divizat în inimă. Știm cum e așa ceva, nu? O parte din mine vrea încolo, cealaltă parte vrea dincolo. Am patru sau cinci lucruri care îmi guvernează viața. Nu, nu, nu! Un lucru! Ești cu inima curată. Știi ce contează.

Iată un alt mod de a spune întocmai același lucru, parcurgând Fericirile. „Fericiți cei cărora le este foame și sete de dreptate.” Minunat. Dreptate – a fi corect, a face ceea ce trebuie, a fi genul de persoană așa cum trebuie să fii. De ce îți este foame și sete? Eu îmi predic aici, tuturor. Nu ar trebui să arăt din degetul înspre voi; trebuie să arăt spre mine! De ce ne este foame și sete? Ei bine, după tot felul de lucruri. „Mi-e foame și sete de succes, mi-e foame și sete de putere, mi-e foame și sete ca oamenii să mă placă, mi-e foame și sete de plăcere trupească. Mă trezesc dimineața însetat după aceste diverse lucruri.” Veți fi fericit, veți fi desăvârșit, veți fi sfânt dacă vă este foame și sete de un singur lucru: dreptatea, ceea ce înseamnă a face voia lui Dumnezeu.

Din nou, gândiți-vă la acest lucru, confrați păcătoși. Când vă ridicați din pat dimineața, puneți-vă această întrebare: Ce vreau? Ce vreau azi? Puteți analiza acest lucru în moduri diferite. „Vreau să mă apuc de lucru, vreau să fac aceasta și cealaltă, Vreau să realizez aceste diverse proiecte…” Ok, bine, dar în spatele și mai presus de toate aceste lucruri, ce doriți? Dacă sunteți foarte cinstit, veți descoperi unele dintre aceste atașamente. „Ei bine, în adâncul sufletului, ce vreau e un mare succes lumesc. Ce vreau în adâncul meu, prin toate aceste lucruri, e ca toată lumea să mă placă. Ceea ce vreau în adâncul meu e ca ego-ul meu să fie cel mai observat.” Bine! Așa gândim noi păcătoșii! Vreți să fiți desăvârșit, fericit, sfânt? Fiți înfometați și însetați după dreptate. Ce ar fi dacă ați trece prin întreaga zi – gândiți-vă puțin – cu fiecare decizie: Ce vreau? Vreau să fac ceea ce trebuie? Vreau să urmez voia lui Dumnezeu? Vreau să urmez calea iubirii sau altceva? Pentru că există un singur lucru central în viața ta. Dacă sunteți divizați în inimă, nu veți merge pe această cale. Foarte util.

Și apoi, în sfârșit, în seria să zicem a Fericirilor pozitive: „Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu.” Credeți-mă: când vă este foame și sete de dreptate, când vreți un lucru, sunteți cu inima curată; când întreaga viață este despre ḥesed sau milostivire tandră, veți produce pace în jurul vostru. Credeți-mă! Cine sunt făcătorii de pace? Cei care urmează această cale – sfinții. Se va întâmpla categoric, așa cum noaptea urmează ziua. Va fi consecința firească a acestei minunate orientări a întregii vieți. Bine? Am cam sugerat într-un fel acest lucru. Pentru toate aceste atitudini pozitive, trebuie să depășim un fel de atitudine negativă, și se vede de asemenea în aceste Fericiri.

Ascultați: „Fericiți cei săraci în duh”. Versiunea lui Luca pur și simplu spune: „Fericiți cei săraci”. Cum am putea înțelege așa ceva? „Binecuvântat ești, fericit ești, ești un sfânt dacă nu ești preocupat de bogăție.” Una dintre principalele distrageri de la calea sfințeniei este bogăția. Ne gândim: „Aceasta mă va face fericit! Aceasta mă va face fericit! Trebuie doar să am…” Acum, completați: casă sau mașină sau cont bancar, orice altceva. Nu, nu veți fi! De fapt, norocos ești, binecuvântat ești, fericit ești, dacă nu ești atașat de lucrurile materiale și de bogăție.

Ascultați mai departe: „Fericiți cei care plâng”. Și știu că acest lucru poate suna aproape pervers: „Cum adică fericiți sunt oamenii întristați și deprimați? Este cumva un fel de masochism ciudat?” Nu, nu. Înțelegeți așa: Binecuvântat ești, fericit ești, sfânt ești, dacă nu ești atașat și dependent de plăcere. Plăcerea e bună, e în regulă. Dar dacă faceți din plăcere centrul vieții voastre, dacă plăcerea e tot ce căutați… și, oh, sunt mulți oameni care fac așa… atunci nu mergeți pe calea sfințeniei. Pentru că uneori, oameni buni, să faci voia lui Dumnezeu înseamnă că nu vei… nu vei găsi plăcere în sens lumesc, la fel cum a face voia lui Dumnezeu înseamnă că nu vei fi neapărat bogat, în sens lumesc.

Mai departe: „Fericiți cei blânzi”. O! Un alt mare înlocuitor pentru Dumnezeu e puterea. „Sunt nefericit pentru că nu sunt suficient de puternic. Dacă aș fi exact ca acei oameni puternici, aș fi fericit. Dă-mi mai multă putere și voi fi…” Nu, nu vei fi. Prin urmare, binecuvântat ești, norocos, fericit ești, dacă nu ești dependent de putere, dacă nu mergi pe acea cale, dacă nu acesta e lucru unic pe care îl dorești. Singurul lucru pe care îl dorești este dreptatea, este ḥesed, milostivirea tandră, a face voia lui Dumnezeu și, dacă aceasta înseamnă că trebuie să renunți la putere, așa să fie. De fapt, binecuvântat ești dacă ești blând – vedeți? nu puternic.

Și în cele din urmă: „Fericiți sunteți când vă vor insulta, vă vor persecuta și, mințind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza Mea.” Ce se spune acolo, dacă nu cât de binecuvântat ești, fericit, desăvârșit, sfânt, dacă nu ești dependent de onoarea lumească? Sunt o mulțime de oameni ce merg pe această cale. „Toată viața mea se învârte în jurul la a fi plăcut de alții, să fiu onorat, să primesc premii și să se gândească la cât de minunat sunt și, dacă oamenii nu mă plac cad în depresie.” Ei bine, aceasta este o cale negativă. Cât de norocos ești, de fapt, când nu ești dependent de așa ceva. Pentru că uneori – îndrăznesc să spun, de cele mai multe ori… a face voia lui Dumnezeu înseamnă că nu veți fi plăcut, nu veți fi admirat. Bine?

Deci vreți să fiți sfânt? Acesta este singurul lucru pe care ar trebui să îl doriți. Acesta este singurul lucru pe care ar trebui să îl doriți. Singura tristețe din viață este să nu fii un sfânt. Iată rețeta: faceți ca întreaga viață să aibă în centru ḥesed, milostivirea tandră, fiind un vehicul al harului lui Dumnezeu pentru lume. Scăpați de toate acele atașamente și distrageri care vă împiedică să mergeți pe acea cale. Fiți cu inima neîmpărțită, cu inima curată, înfometați și însetați de dreptate mai presus de orice. Veți parcurge atunci această cale pe care Dumnezeu vrea ca voi și toți ceilalți să o parcurgeți. Veți fi un sfânt. Și nu știu ce cred alții, dar eu vreau să mă număr între aceștia, în ceata sfinților. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Vă mulțumesc pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest video, vă încurajez să îl distribuiți și nu uitați să vă abonați la canalul meu YouTube.