Istoria lui Dumnezeu: Abraham

ABRAHAM

Istoria lui Dumnezeu:
Promisiunea făcută lui Abraham

O parte a istoriei lui Dumnezeu e despre promisiunea făcută lui Abraham. Și începe așa: Era cândva un tip numit Abraham. Avea o soție, Sara. Nu credeau că pot avea copii, ceea ce era o mare dezamăgire, căci își doreau mult o familie. Dar Abraham nu știa că Dumnezeu avea un plan foarte special pentru el. Când Abraham avea 75 de ani, Dumnezeu i-a promis că îi va da copii, iar într-o zi va trimite un Mântuitor prin familia sa. Tot ce cerea Dumnezeu era ca Abraham și Sara să își lase casa și să îl urmeze.

Aveau de luat o decizie dificilă! Să-și lase prietenii, cu încredere în Dumnezeu, sau să stea comozi? Nu era ușor! Vedeți voi… Abraham își dorea mult copii, dar era deja destul de bătrân. Sara la fel. Să nu mai spunem că nu reușise până atunci să aibă copii. Ca Abraham și Sara să își lase casa și să creadă în promisiunea lui Dumnezeu, trebuiau să creadă că Dumnezeu va face ceva ce părea imposibil. Vestea bună e că au decis să aibă încredere că Dumnezeu își va ține promisiunea. Aceasta e mereu alegerea bună.

Deci Abraham și Sara au plecat de acasă într-o țară numită Canaan. Imediat, Dumnezeu i-a amintit lui Abraham de promisiunea Sa. A spus: „Voi face copiii tăi cât pulberea pământului. Pot fi numărate firele de praf? Dacă pot, atunci și copiii tăi vor putea fi numărați.” Era modul amuzant al lui Dumnezeu de a-i spune lui Abraham că va avea foarte mulți copii, fiindcă nimeni nu poate număra fiecare fir de praf. Promisiunea părea minunată, dar după o vreme Abraham și Sara tot nu aveau copii, nicidecum atâția câte fire de praf. Acum erau foarte bătrâni. Uneori Dumnezeu nu ne amintește promisiunile Sale căci vrea să învățăm să ne încredem în El. Dar Dumnezeu l-a scos pe Abraham afară, noaptea, și i-a spus să se uite la stele. I-a amintit lui Abraham că îi va da atât de mulți copii. Abraham a decis să continue să creadă în Dumnezeu. El și Sara au așteptat… din nou!

După alți mulți ani, a devenit nerăbdător. De data aceasta, Dumnezeu i-a spus lui Abraham: „Anul viitor, Sara va avea un fiu.” Dar acum Abraham avea deja 99 de ani. El și Sara nu credeau că vor mai avea copii și nici în promisiunea lui Dumnezeu. De fapt, când Abraham i-a spus Sarei ce a spus Dumnezeu, ea a râs. Poate nu e o idee bună să râzi de promisiunile lui Dumnezeu. Dar Sara era sătulă să aștepte și nu mai credea. Minunat este că și dacă noi credem că e imposibil, Dumnezeu chiar își ține promisiunile. Și așa cum a promis Sara a rămas gravidă în anul următor după a 100-a zi de naștere a lui Abraham. Când s-a născut fiul ei, l-a numit Isaac care înseamnă „râs”. Sara a spus: „Dumnezeu m-a făcut de râs. Oricine va auzi va râde de mine”. Și gândește-te: o femeie bătrână având un bebeluș… chiar e amuzant.

Dumnezeu și-a ținut promisiunea de a le da lui Abraham și Sarei un fiu. Chiar dacă ei nu credeau că e posibil, a fost ușor pentru Dumnezeu căci El poate face orice, inclusiv să dea bătrânilor copii. Și vă amintiți că Dumnezeu urma să îi dea lui Abraham atâția copii câte stele sunt pe cer? Ei bine, Isaac a crescut și a avut copii, care au avut mai mulți copii, care au avut mai mulți copii. Și tot așa… și așa… și așa… Și ghiciți cine s-a născut în cele din urmă ca urmaș al lui Abraham? Mântuitorul însuși, Fiul lui Dumnezeu, Isus. Totul pentru că Abraham l-a urmat pe Dumnezeu și a crezut că El își va ține promisiunea.

Și aceasta e istoria promisiunii lui Dumnezeu către Abraham. Dacă ați ratat ceva, iată versiunea pe scurt. Abraham și Sara erau bătrâni. Dumnezeu i-a promis lui Abraham copii. Abraham și Sara au așteptat. Au devenit nerăbdători. Dumnezeu le-a amintit că își respectă promisiunile. Abraham și Sara au așteptat și mai mult. Au devenit din nou nerăbdători. Dumnezeu le-a spus că Sara va avea un copil. Sara a râs. A avut copilul. Isus s-a născut în cele din urmă din această familie. Dumnezeu își respectă mereu promisiunile. Și aceasta este parte din istoria lui Dumnezeu.