Odihna duminicală ne învață să fim prezenți

Trăim într-o lume agitată, în care sunt multe de făcut și viața se mișcă într-un ritm alert. Așadar, multitaskingul a devenit un fel de virtute a epocii noastre: a asculta un podcast în timp ce pregătești cina; a fi la cabinetul medicului și a verifica emailurile în timp ce aștepți; a verifica mesajele în timp ce urmărești o emisiune. Dar oare pentru aceasta am fost creați? Care este remediul pentru aceasta? Ce dorește, de fapt, Dumnezeu pentru noi? Eu susțin că remediul este sfințirea Sabatului. Vă salut! Sunt Becca Dougherty și suntem la Ascension Presents.

Îmi amintesc de un moment crucial din viața mea. Eram studentă în primul an la Universitatea Franciscană din Steubenville. Era duminică și era perioada examenelor finale. Mergeam spre bibliotecă într-o după-amiază de duminică cu rucsacul plin de notițe și cărți și m-am întâlnit cu o prietenă care m-a întrebat unde mă duc. I-am spus: „Mă duc la bibliotecă să învăț pentru examene. Ea a întrebat: „De ce?” I-am răspuns: „Pentru că sunt examenele. Sunt multe de făcut în această perioadă a anului.” Ea a spus: „Da, dar e duminică. Ar trebui să te odihnești astăzi.” I-am răspuns puțin confuză: „Bine.” Am continuat discuția. În cele din urmă, mi-a spus ceva ce m-a impresionat mult în acel moment și am continuat să mă gândesc la aceasta mulți ani mai târziu. A spus: „Dacă nu vor fi examenele finale, va fi altceva. Întotdeauna va fi ceva de făcut, ceva ce ne va solicita atenția. Dacă nu te hotărăști să sfințești duminica încă de acum, s-ar putea să nu o mai faci niciodată. Întotdeauna va fi ceva de făcut.”

În acel moment gândeam: „Oh, dar am examene!” Am continuat să mă gândesc la aceasta și mi-am zis: „Știi ce? Hai să încerc. Poate că Dumnezeu chiar știe despre ce vorbește”. Așa că am început, cu ajutorul Domnului, să rezerv acel timp duminica pentru odihnă. Așadar, orice ce se întâmpla în timpul săptămânii încredințam lui Dumnezeu, mă rugam pentru harul de a termina în șase zile, și apoi, indiferent dacă terminam sau nu, duminica mă opream, mergeam la Liturghie, luam micul dejun cu prietenii din campus, mă odihneam, aveam timp să citesc sau să alerg. Și, cu ajutorul lui Dumnezeu, „a funcționat”. Cumva reușeam să fac ce trebuia făcut și aveam timp în fiecare săptămână să mă odihnesc cu adevărat, să fiu cu Dumnezeu, să fiu cu familia și prietenii, să am pur și simplu puțin timp rezervat pentru a reflecta asupra vieții mele. Și uneori simțeam că am făcut totul și chiar mai mult. Așa că spuneam: „Hmmm, încerc și săptămâna viitoare”. Cred că este ușor să gândim: „Bine, este doar un moment în care trebuie să fac aceasta, apoi voi sfinți duminica”. Dar apoi descoperim că este un nou proiect, o nouă activitate sau etapă a vieții: „Bine, voi termina aceasta și apoi voi sfinți duminica”.

Din nou: nu ne odihnim pentru a ne pregăti pentru mai multă muncă, de parcă odihna ar fi subordonată sau aservită muncii. Ne odihnim pentru că Dumnezeu ne-a creat să ne odihnim, pentru că este bine să ne odihnim, este bine pentru noi și este plăcut. Cum spune pr. Gregory Pine, plăcerile sunt menite să fie plăcute. Odihna este plăcută. Odihna nu înseamnă mereu să stai pe canapea și să te uiți la Netflix. Ar putea însemna să citim o carte sau să ieșim la o alergare. Iar când ne odihnim, când sfințim duminica, acest lucru, așa cum face adesea Dumnezeu, începe să influențeze și alte aspecte ale vieții noastre, ceea ce ne aduce înapoi la multitasking și monotasking. Când facem multitasking, ne gândim și facem multe lucruri diferite în același timp, în loc să facem monotasking, să fim concentrați doar pe sarcina pe care o avem de îndeplinit: gătitul cinei, vizionarea unei emisiuni, răspunsul la emailuri sau conversația cu persoana sau persoanele din fața noastră.

În multitasking – care este de fapt o comutare a atenției… Așadar, ne gândim că facem o serie de lucruri în același timp, dar adesea ne oprim din a goli mașina de spălat vase pentru a verifica un email. Apoi ne întoarcem la golirea mașinii de spălat vase și ne întrebăm: „De ce a durat aceasta 45 de minute când ar fi trebuit să dureze 8?” Așadar, multitaskingul ne poate face puțin împrăștiați, puțin distrași. În schimb în monotasking, când ne concentrăm asupra unei singure sarcini – o conversație sau o persoană din fața noastră – putem dedica timpul, energia și atenția noastră acelui lucru sau acelei persoane. Iar acest lucru ne lasă puțin spațiu în gânduri, în inimă și în viață pentru a fi cu adevărat prezenți pentru acel lucru sau acea persoană. Așadar, în loc să ascult un podcast în timp ce împăturesc rufele, aș putea să împăturesc rufele și să reflectez poate asupra unei conversații pe care am avut-o recent, să reflectez asupra unei anumite dinamici dintr-o relație din viața mea. În loc să mă grăbesc să fac sau să ascult următorul lucru, pot să stau cu gândurile mele, chiar să meditez, în rugăciune, asupra unui aspect al vieții mele.

Uneori, când reflectez la ceva sau mă rog pentru ceva, îmi place să folosesc exercițiul din Ioan 10,10. În Evanghelia după Ioan, cap. 10, v. 10, Isus ne spune: „Eu am venit ca voi să aveți viață și să o aveți din plin”. Isus dorește ca noi nu doar să trăim o viață bună, ci să trăim o viață din plin. Așa că m-am oprit pentru o clipă și am meditat, în rugăciune, folosindu-mă de exercițiul din Ioan 10,10: „Doamne, Tu m-ai creat ca să trăiesc o viață din plin. Tu nu ai spus: «Am venit ca să fiți eficienți și să fiți eficienți din plin». Nici: «Am venit ca să fiți productivi și să fiți productivi din plin». Este bine să fim eficienți și productivi în anumite aspecte ale vieții sau în anumite momente ale vieții. Dar Dumnezeu ne-a creat pentru o viață din plin, fericită. Și, ca parte din aceasta, El a instituit odihna: un moment din fiecare săptămână pentru a ne opri și pur și simplu a fi: a fi prezenți față de El, față de ceilalți, față de noi înșine, în viețile noastre.

Așadar, vă invit să luați în considerare puțin mai mult monotaskingul, să lăsați deoparte… aș spune idolul, unul din idolii societății, care este cultul eficienței și al productivității, să lăsați aceasta deoparte prin harul lui Dumnezeu și să fiți prezenți sau puțin mai prezenți față de sarcinile fiecărei zile. Practic vorbind, am putea rosti rugăciunea Sfintei Tereza: „Isuse, simplifică-mi viața, ajutându-mă să descopăr cum vrei să devin și ajutându-mă să devin astfel”. Așadar, Doamne, cu toate lucrurile pe care simt că trebuie să le fac, te rog ajută-mă să văd și să înțeleg ce trebuie să fac cu adevărat și ajută-mă să las deoparte restul. Cred apoi că telefoanele noastre joacă un rol important în cultura multitaskingului. Poate ar trebui să ne luăm o zi de pauză de la telefon în fiecare săptămână. Ne oprim telefoanele timp de 24 de ore.

Și, în fine, să alegem poate o singură sarcină pe care o facem – pregătirea cinei, împăturirea rufelor, așteptarea la cabinetul medicului – și să încercăm să ne concentrăm exclusiv pe acea sarcină. Să căutăm să fim prezenți pentru acea sarcină, oricât de interesantă sau plictisitoare ar fi. Să ne concentrăm pe a face doar acel lucru, ca să avem spațiu în mintea, inima și viața noastră pentru a reflecta, a ne ruga sau pur și simplu a fi prezenți în acea situație concretă. Așadar, ce părere aveți? Vi se pare posibilă vreuna dintre aceste invitații? Este vreun lucru pe care l-ați putea face cu toată atenția în această săptămână? Comentați mai jos. Între timp, să ne rugăm unii pentru alții ca să putem sfinți duminica. Ne putem concentra asupra lucrului, persoanei sau persoanelor din fața noastră, pentru fi mai mult prezenți față de Dumnezeu, unii față de alții și în propriile noastre vieți. Vă mulțumesc că ați fost cu noi!