Despre jertfă și ispășire

Subtitrarea în limba română

– Toți ne dorim ca lumea să fie bună, oamenii să trăiască în pace, să acționeze cu iubire și dreptate… Dar există o problemă. Ceva ne face pe noi, oamenii, să provocăm mereu haos și distrugere în schimb, și numim acest lucru: răul.

– Iar din perspectiva Bibliei, răul distruge lucrurile în cel puțin două moduri. Există un efect direct al răului nostru, ca atunci când cineva fură de la altcineva: creează nedreptate.

– Și atunci datorează ceva pentru a îndrepta situația.

– Dar mai există un efect indirect al răului, căci a distrus și mediul relației, creând o lipsă de încredere, daune emoționale. E ca un vandalism, și trebuie să repare și aceasta.

– Mulți cred: „Hei, Dumnezeu e bun! El trebuie să fie cel care să ne scape de tot răul din lume.”

– Dar să fim sinceri: răul pe care îl văd peste tot, în afară, e același rău care e înăuntrul meu. Am contribuit toți și continuăm să o facem.

– Aceasta creează o legătură: dacă Dumnezeu ar scăpa lumea de rău, ar trebui să scape de noi.

– De aceea e așa extraordinară istoria din Biblie. Acest Dumnezeu e așa bun încât nu numai că va scăpa lumea de rău, dar o va face fără a distruge omenirea.

– Cum va face aceasta?

– Pe la începutul narațiunii biblice ne e prezentată această practică a jertfirii animalelor, care, știu, pare ciudată pentru noi, dar pentru israeliți era un simbol foarte puternic al dreptății lui Dumnezeu și al harului Său. Amintiți-vă: eu contribui la răul din lume, deci ar trebui să fiu eliminat. Dar Dumnezeu permite ca viața acestui animal să fie un înlocuitor. În mod simbolic el moare în locul meu. Cuvântul biblic pentru aceasta e ispășire, care înseamnă a substitui moartea cuiva. Dar există o a doua parte a acestui ritual. Amintiți-vă: răul provoacă și acest vandalism relațional, iar în Biblie, această idee e descrisă ca poluarea sau pângărirea pământului, făcându-l necurat. Astfel, preotul trebuia să spele simbolic vandalismul stropind cu sânge de animal în diferite părți ale Templului.

– Deci, sângele animalului poate să… curețe?

– Amintiți-vă: e un simbol și e unul cu care nu suntem obișnuiți. Sângele reprezintă viața și stropirea cu sânge reprezintă modul în care Dumnezeu „spală” aceste consecințe indirecte ale răului din comunitatea lor. În Biblie, acest proces e numit purificare. Prin urmare, Templul și pământul devin acum un spațiu curat unde Dumnezeu și poporul Său pot trăi împreună în pace.

– Acest ritual îndreaptă deci situația dintre Israel și Dumnezeu?

– Mai mult! Israeliții experimentează iubirea lui Dumnezeu și harul Său prin aceste simboluri. Și fiind iertați, la modul ideal aceasta i-ar constrânge să devină oameni ai iubirii și ai harului.

– Acesta e idealul, însă nu se întâmpla mereu așa.

– Da. Astfel, profetul Isaia, de ex., vorbește mult despre aceasta. El își începe cartea spunând că jertfele continue ale israeliților au devenit lipsite de sens, căci ei permiteau în același timp rele mari în mijlocul lor, ignorându-i pe săraci și pe cei oprimați; chiar și regii israeliți denaturau dreptatea. Dar Isaia aștepta ziua când un nou rege din seminția lui David va veni și va rezolva răul, însă într-un mod surprinzător. Regele va deveni un slujitor și nu doar va sluji, ci va și suferi și muri pentru răul comis de propriul său popor. Și viața lui va fi oferită ca jertfă.

– Aceasta e promisiunea pe care Isus considera că o împlinește. El e Regele lui Israel, suferind și murind pe cruce.

– Chiar Isus a folosit cuvintele lui Isaia când a spus că a venit „să slujească și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10,45). Cuvântul răscumpărare se referă la jertfa Sa de ispășire. În tot Noul Testament auzim că moartea lui Isus a fost o jertfă de ispășire pentru noi. A acoperit datoria oamenilor către Dumnezeu pentru că au contribuit la tot răul și moartea din lumea Lui. Dar autorii Noului Testament vorbesc de moartea lui Isus ca aducând purificare și astfel auzim despre sângele lui Isus ca simbol al vieții Sale, ce are capacitatea de a „spăla” vandalismul provocat de rău, în noi și în jurul nostru, ca să putem trăi acum în pace cu Dumnezeu.

– Acesta e deci sensul morții lui Isus, dar lucrurile nu se opresc aici.

– Da! Noul Testament face afirmația extraordinară că moartea lui Isus nu a fost sfârșitul. El a înviat din morți! Astfel El e jertfa care a rupt puterea morții și a răului, însemnând că El trăiește în continuare pentru a-și oferi viața oricui o acceptă. El e jertfa perfectă spre care indicau toate jertfele anterioare.

– Deci datorită lui Isus primii creștini au încetat să mai participe la ritualele de jertfă.

– Dar li s-au dat noi ritualuri. Sunt două ritualuri pe care Isus le-a cerut ucenicilor să le facă. Primul este Botezul. Așa cum Isus a murit, și intrarea în apă devine această legătură personală pe care o ai acum cu moartea Sa. Și ieșind din apă, tu, să spunem așa, revii la viață cu Isus. Botezul e ritualul sacru ce unește istoria ta cu moartea și învierea lui Isus. Al doilea ritual se numește Cina Domnului, o reactualizare a Cinei de Taină a lui Isus cu ucenicii Săi. El a folosit pâine și vin pentru a-și prezenta moartea ca o jertfă. Acum, deci, ucenicii lui Isus iau pâinea și potirul regulat, ca să își amintească și să participe la puterea morții lui Isus și la viața Sa.

– Aceste ritualuri ne amintesc de iubirea lui Dumnezeu și ne încurajează să trăim o viață de iubire și de har.

– Dar fac mai mult de atâta. Ele ne leagă la un nou izvor de viață. Însăși puterea ce l-a adus pe Isus înapoi din morți e aceeași putere ce poate să trateze răul din viețile noastre și să ne transforme în oameni care trăiesc vieți de iubire și pace.