Cum să îl vestim pe Cristos

Pacea să fie cu voi! Prieteni, prima noastră lectură este un pasaj foarte simplu și scurt din cartea profetului Amos. Dar are, cred, o extraordinară semnificație pentru noi și pentru timpul nostru. Nici măcar nu știm cu siguranță când a fost scrisă cartea profetului Amos. Bibliștii nu sunt de acord pe acest subiect. Profetul Amos a trăit în secolul al VIII-lea î.C. A venit din Iudeea, din sud, până în Israel, în nord, și acolo a profețit împotriva puterilor vremii. Așa cum se întâmplă aproape mereu, profeții enervează puterile. Cartea lui Amos este în mare măsură o colecție de viziuni ale judecății iminente, să spunem. Dar pasajul pe care ni-l dă Biserica azi, așa cum am spus, e foarte interesant.

El este provocat, iar Amos spune acest lucru: „Eu nu sunt profet, nici fiu de profet, ci sunt crescător de animale și culegător de sicomori”. Ai spune: „Ei bine, nu e aceasta prea puțin interesant?” Nu, e foarte important pentru noi. De ce? Profetul Amos spune aici: „Nu aparțin acestei clase profesioniste sau cvasi-profesioniste a profeților instruiți. Nu sunt fiul sau nepotul unui profet. Nu sunt instruit oficial într-o anumită școală de profeție. Nu aparțin unei caste religioase.” Mai degrabă, spunând: „Sunt păstor și culegător de sicomori”, el spune: „Sunt un laic obișnuit. Sunt cineva care face o muncă obișnuită în lume.” Prin urmare, versiunea noastră la aceasta – și iată unde vreau să ascultați toți atenți – versiunea noastră ar putea fi: „Uite, nu sunt preot, Episcop sau catehet sau teolog instruit. Nu sunt o persoană religioasă profesionistă. Nu am nici o pregătire religioasă oficială. Sunt un vânzător. Sunt o femeie de afaceri. Sunt un investitor de capital privat. Sunt un dulgher. Sunt un jurnalist. Sunt o mamă casnică. Sunt un specialist în calculatoare.” Spuneți ce vreți. Înseamnă: „Sunt un laic. Fac muncă obișnuită în lume.”

Da, dar dacă ești botezat, ești profet. „Uite, nu sunt un profesionist în aceasta.” Da, da. Știu. Dar ești botezat. Aceasta înseamnă că ești preot, ești rege și ești profet. „Hei, uite, eu fac doar muncă obișnuită laică în lume.” Da, da. Știu. La fel și Amos. El a fost păstor și culegător de sicomori. Era un tip obișnuit din clasa muncitoare. Și totuși, Domnul l-a chemat să profețească. Și la fel, fiecare botezat care mă ascultă chiar acum, la fel te cheamă Domnul pe tine la profeție. Ceea ce vreau să fac în această scurtă predică este doar să spun câteva lucruri simple despre ce înseamnă să fii profet – chiar dacă, chiar dacă nu ești un profesionist, nu ești preot, Episcop, catehet, teolog. Ce înseamnă? În primul rând, cred că în esență înseamnă aceasta: ești menit să le spui cuvântul lui Dumnezeu altora. Cultivați-vă viața spirituală în mod privat – foarte bine. Viața voastră de rugăciune: mergeți la Liturghie, vă rugați Rozariul, vă faceți rugăciunile de dimineață și seară, cultivați o spiritualitate interioară – foarte bine. Aceasta face parte din responsabilitatea voastră preoțească și poate voi predica despre aceasta într-o altă zi. Dar puteți face toate acestea și să nu fiți cu adevărat profeți, pentru că un profet este cineva care spune cuvântul lui Dumnezeu în public, de dragul altora. Când spun public, nu vă gândiți imediat la Billy Graham sau Ioan Paul al II-lea sau Fulton Sheen. Nu mă refer la a predica neapărat unui public uriaș. Ci mă refer la a vorbi în numele Domnului altora. Aceasta înseamnă să fii profet.

Așadar, ce trebuie să facem? Cum trebuie să fim pregătiți să facem aceasta? Iată un prim sfat. Faceți ca limbajul credinței să fie în mod natural pe buzele voastre. Bine, nu sunteți Billy Graham. Nu spun să predicați la 50.000 de oameni. Dar vreau să spun, trecând prin ziua voastră, faceți ca limbajul credinței să vină în mod natural pe buzele voastre, ca oamenii să știe: „O, aceasta este o persoană credincioasă”. Cât de des spuneți: „Dumnezeu să te binecuvânteze” cuiva, în public? Cât de des, desfășurându-se ziua, activitatea voastră, spuneți ceva de genul: „Ei bine, dacă Dumnezeu vrea”? Cât de des, când ieșiți la cină sau la prânz la un restaurant, vă faceți cruce: „Binecuvântează-ne, Doamne, și aceste daruri ale Tale”, într-un mod în care nu vă ascundeți, ci într-un mod pe care, nu ca să fiți direct insuportabili, dar pe care oamenii să îl audă? Spuneți vreodată lucruri de genul: „Cred că Domnul mă conduce…”? Și din nou, nu spun că într-un mod prozelit, agresiv, ci să vă vină în mod natural pe buze. Am constatat, oameni buni, că aceste simple mărturisiri de credință, rostite public, pot avea un impact extrem de puternic asupra oamenilor, pentru a le reaminti că, da, există încă oameni credincioși; da, oamenii încă trăiesc sub egida lui Dumnezeu și a voinței lui Dumnezeu. Dacă ne ascundem mereu pentru că ne e frică să nu supărăm pe cineva… Și Dumnezeu știe, astăzi orice spui va supăra pe cineva – deci ce-i de făcut? Mergeți înainte! Dar dacă mereu îmi e atât de frică să nu jignesc încât îmi țin credința pentru mine, atunci nu permit niciodată acest discurs profetic… da, este simplu, nu ca al Papa Ioan Paul al II-lea; este simplu, dar puternic. Faceți ca limbajul credinței să vină ușor pe buzele voastre.

Iată o a doua recomandare. Iau aceasta din celebra primă Scrisoare a lui Petru: „Fiți gata oricând să dați răspuns oricui vă cere cont de speranța voastră”. Oricând; nu uneori, nu de obicei. „Fiți gata oricând să dați răspuns oricui vă cere cont de speranța voastră”, ne spune Sf. Petru. „Păi, uitați, nu sunt catehet, nu sunt Toma de Aquino”. Da, da. Știu. Știu. Nici Amos nu a fost. „Nu sunt un profet profesionist. Sunt un culegător de sicomori.” Știu – ca voi: o persoană obișnuită, din clasa muncitoare. Laic obișnuit. Știu. Cu toate acestea, „fiți gata oricând să dați răspuns oricui vă cere cont de speranța voastră”. Când cineva întreabă despre credință, sunteți gata să dați un răspuns? Poate nu o teologie foarte înaltă, nu ca fizica nucleară, poate nu un răspuns la nivelul lui Toma de Aquino – dar un răspuns. Sunteți gata să explicați cuiva care întreabă: „Da, iată de ce sunt creștin. Iată de ce sunt catolic”? Ceva ce am descoperit – îmi frânge inima – dar în studiu după studiu, când tinerii se rup de Biserică, știți ce spun? „Nu am primit niciodată răspuns la întrebări.” Cred că se referă la cateheză și altele, dar cred că vor să spună mai general: „Nici de la părinți, de la rude, de la prietenii mei care merg la biserică nu am primit niciodată răspuns la întrebări.” Fraților, este un eșec în profeție că nu am fost gata să dăm răspuns despre speranța noastră.

A fi ignorant în credință, oameni buni, nu este o opțiune viabilă pentru profeți. Punct. „O, uite, sunt o persoană simplă care îmi trăiesc credința.” Nu e de ajuns. Nu e de ajuns. Nu ești doar preot. Ești și profet. Iată vestea bună: sunt multe materiale disponibile astăzi care nu existau acum 10-15 ani, și aceasta datorită internetului. Are problemele lui, Dumnezeu știe, dar slavă Domnului pentru el, căci ne-a pus la dispoziție tot felul de resurse. Există cărți foarte bune de teologie și spiritualitate, apologetică, ce sunt menite să răspundă tocmai la întrebările oamenilor. Așadar dacă spui: „Nu sunt mereu gata să dau răspuns despre speranța mea”, – păi fii gata! Fii gata! Pregătește-te! Există o mulțime de materiale bune disponibile, și profeții trebuie să le folosească ca să poată rosti acest cuvânt mântuitor când cineva întreabă.

Iată o a treia recomandare pentru profeți: nu prezentați doar predici banale și scrisori de dragoste spirituale. Ce vreau să spun? Profeții biblici au împărtășit, desigur, lucruri pozitive. Au spus lucruri frumoase și emoționante despre Dumnezeu și despre dragostea Lui. Gândiți-vă la Isaia care comunică din partea Domnului: „Te-am gravat pe palmele Mele”; „Uită oare o mamă de fiul ei? Chiar dacă ea ar uita, Eu nu te voi uita.” Există aceste minunate fragmente lirice la profeți și trebuie să existe acest gen de limbaj minunat și pe buzele noastre. Dar, dați-mi voie să spun, dacă luați pur și simplu Biblia și citiți Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, Amos, Zaharia, Osea, veți găsi foarte mult limbaj destul de puternic și aspru. Profeții vorbesc într-un mod provocator.

Și îmi dați voie să mai spun aceasta? De foarte multe ori are legătură cu ceea ce am numi azi probleme de dreptate socială. Ce îi deranjează cu adevărat pe profeți? Ce îi enervează foarte tare? Când săracii sunt tratați rău, când cei de la periferie sunt uitați, când oamenii bogați și sătui îi ignoră pe cei săraci și suferinzi. Nedreptatea socială îi deranjează pe profeți și vorbesc puternic împotriva ei. Da, chiar adresându-se celor mai mari puteri din țară. Bine. Bine. Profeții – fiecare persoană botezată ce mă ascultă chiar acum: ești profet… Cât de puternic vorbim împotriva acestor nedreptăți? Cât de des ridicăm glasul – da, chiar și în cadrul politic – în favoarea celor săraci și flămânzi și fără adăpost, marginalizați, uitați, refugiați, nenăscuți? Cât de des vorbim clar? Acesta este discursul profetic.

În al patrulea rând și legat de aceasta: pregătiți-vă, frați și surori profeți, să fiți nepopulari. Dacă a face mulțimea să te placă e preocuparea ta, vei fi un profet slab. Dacă a te pune bine cu cei care te vor propulsa în carieră, dacă aceasta este prioritatea ta, vei fi un profet groaznic. Nu, nu, profeții erau adesea respinși, persecutați, urmăriți până la moarte. Așa merg lucrurile. Când rostiți cuvântul Domnului într-un cadru public, nu vă așteptați să arunce flori asupra voastră. Îmi place aceasta de la marele cărturar evreu, rabinul Abraham Joshua Heschel: a spus că profeții sunt cei care au simțit sentimentele lui Dumnezeu și apoi le-au vorbit altora din acea experiență. Este o descriere minunată. Un profet simte sentimentele lui Dumnezeu. Ei simt bucuria lui Dumnezeu. Ei simt pasiunea lui Dumnezeu de a îndrepta lucrurile. Îi simt furia în fața nedreptății. Ei se bucură de bunătatea poporului lui Dumnezeu. Și vorbesc din această experiență. Așa trebuie să faceți și voi. Poate nu la 50.000 de oameni pe un stadion, dar așa trebuie să faceți și voi în viața voastră obișnuită.

Și o recomandare finală, oameni buni, ce adună toate acestea la un loc. Cum ajungi să ai aceste sentimente? Cum ajungi să te identifici cu modul lui Dumnezeu de a cunoaște și de a fi? Există o singură cale, și aceasta este prin rugăciune – printr-o atenție profundă acordată lui Dumnezeu. Un profet care nu se roagă niciodată – nu e un profet. Nu va merge. Veți începe să vorbiți în limbajul vostru stupid. Veți începe să împărtășiți ideile voastre nepotrivite. Nu, nu, profeții îl ascultă regulat, profund, cu putere pe Dumnezeu, și așa încep să simtă sentimentele lui Dumnezeu. Permiteți-mi să rezum. Vreți să fiți profeți? Ei bine, nu îmi pasă de fapt dacă vreți să fiți. Trebuie să fiți, dacă sunteți botezați. Aveți carisma. Faceți ca limbajul credinței să vină ușor pe buzele voastre. Fiți gata oricând să dați un răspuns despre speranța voastră. Rostiți adevărurile dure despre nedreptatea socială. Fiți gata să acceptați denigrarea din partea mulțimii. În orice moment rugați-vă. „Hei, hei, nu sunt profet. Sunt doar un culegător de sicomori.” Da, știu. Știu. Dar ești chemat să fii profet. Iată calea de urmat. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Vă mulțumesc mult pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest video, vă încurajez să îl distribuiți și să vă abonați la canalul meu YouTube!