Cum să fii lider-păstor bun

Pacea fie cu voi! Prieteni, prima noastră lectură și Evanghelia noastră se centrează în jurul acestei teme biblice familiare: a oilor și a păstoririi. Este un simbol străvechi pentru conducere: păstorul și oaia. Prima noastră lectură este din Cartea profetului Ieremia – una dintre cele mai complexe, mai bogate cărți din Vechiul Testament. Este luată din cap. 23 și Ieremia folosește metafora oilor și a păstoritului pentru a vorbi despre conducerea teribil de proastă pe care a avut-o Israelul de-a lungul anilor, până la exilul babilonian, din 587 î.C. Atunci a acționat Ieremia. Și se plânge de conducerea foarte proastă, culminând cu regele Sedecia, care a făcut înțelegeri cu egiptenii și el a condus cu adevărat la exilul lui Israel. Profetul simte așadar o mare supărare pe acești lideri proști.

Ascultați acum, iată pasajul din cap. 23 din Ieremia: „Vai de păstorii care fac să piară și să se împrăștie turma pășunii mele – oracolul Domnului! De aceea, așa spune Domnul Dumnezeul lui Israel, împotriva păstorilor care păstoresc poporul meu: «Voi împrăștiați turma Mea, o alungați și nu vă îngrijiți de ea.»” Sunt lucruri destul de dure. Nu este blând, nu? Știe că Israelul a avut o conducere destul de proastă. Poporul care ar trebui să fie o lumină pentru lume este acum împrăștiat, demoralizat și exilat. Așadar vai de acești păstori foarte proști. Bine. Ce intenționează Domnul să facă în privința aceasta? Și aici este adevărata cheie a acestui pasaj. Ascultați. „Eu însumi” – acesta e Domnul vorbind. „Eu însumi voi aduna restul turmei Mele din toate țările unde le-am alungat, le voi face să se întoarcă la staulul lor.” Gata cu acești regi decăzuți pământești. Dumnezeu însuși va lua situația în propriile Sale mâini. El își va păstori poporul.

E interesant textul paralel pe care îl găsiți în Cartea profetului Ezechiel. Este din Ezechiel 34. Ascultați: „Căci așa spune Domnul Dumnezeu: Iată, Eu, Eu însumi voi căuta turma Mea și o voi observa! Așa cum se îngrijește un păstor de turmă în ziua când este în mijlocul turmei sale împrăștiate, tot așa mă voi îngriji Eu de turma Mea și o voi salva din toate locurile unde a fost împrăștiată în ziua înnorată și întunecată. Le voi face să iasă dintre popoare, le voi aduna dintre țări.” Aceeași idee. Păstori răi duc la un Israel împrăștiat, demoralizat. Așa că Dumnezeu însuși va veni și va acționa ca un păstor. Bine? Dar acum lucrurile ceva mai interesante. Pentru că vom afla exact cum va face Dumnezeu aceasta. Ascultați! Devine puțin ciudat și anormal. „Iată” – m-am întors acum în Ieremia 23… „Iată, vin zile – oracolul Domnului – când îi voi ridica lui David o odraslă dreaptă care va domni ca rege și va avea succes; va face judecată și dreptate în țară!”

Bine, deci cum stă treaba? Am avut păstori răi. Dumnezeu spune: „Voi avea grijă de lucruri. Îmi voi păstori poporul.” Dar apoi spune: îi voi ridica lui David o odraslă. Aceasta înseamnă că va ridica un rege pământesc din neamul lui David. Ei bine, este David sau este Dumnezeu? „Da” este răspunsul. Vedeți, ce devine clar, oameni buni, în Scripturi – și găsiți o mulțime de exemple în acest sens, și în Ezechiel – cumva aceste două opțiuni vor deveni una. Tocmai printr-o odraslă dreaptă din David, printr-un rege pământesc, Dumnezeu își va păstori în mod activ poporul. Acum, noi creștinii înțelegem perfect acest lucru, nu? Cine este Isus? El este cel profețit atât de Ieremia, cât și de Ezechiel. Fiul lui David? Da. O odraslă dreaptă din David, un rege pământesc? Da, noi spunem că Isus Cristos este cu adevărat om. Și, în mod misterios, este El, în același timp, Dumnezeul lui Israel păstorindu-și poporul? Da. El este om adevărat și Dumnezeu adevărat. Și aceste două naturi se reunesc în unitatea unei singure persoane. Isus este cel prezis de acești vechi profeți, Cel care va veni și își va păstori poporul. Bine?

În lumina tuturor acestor lucruri – și de aceea Biserica ne dă Ieremia 23 să citim -, în lumina la toate acestea putem înțelege puterea Evangheliei noastre. Deși Isus și apostolii se duseseră într-un loc pustiu, deși încercau măcar o vreme să scape de presiunea mulțimii, ascultați: „Oamenii au alergat pe jos, din toate cetățile, și au ajuns înaintea lor acolo”. Astfel, când Isus coboară din barcă, trecând marea, coboară din barcă și vede această mulțime imensă care îl urmase. Și apoi ascultați: „I s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu au păstor”. Și apoi auzim: de aceea i-a învățat. „Oh”, puteți spune, „este un fel de metaforă bucolica drăguță”. Nu, nu, nu. Citiți în lumina întregii anticipări din Vechiul Testament. „Eu însumi voi veni și îmi voi păstori poporul”, spune Dumnezeul lui Israel. Cum? Prin ridicarea unei odrasle drepte din David. Iată-l! Iată-l! Văzând Isus mulțimea ca oile fără păstor, inima îi este mișcată de milostivire, pentru că El este Dumnezeul lui Israel, acționând acum pentru a-și păstori și călăuzi poporul. Acum să mai facem un pas.

Puteți spune: „Bine, este o descriere interesantă a lui Isus, din vechime”. Oh, dar Isus nu este doar o figură din trecut. În schimb, spunem că acest Păstor, atât Dumnezeu cât și om, acest Păstor este viu și activ în Biserica Sa. El continuă, așadar, să acționeze drept Cel care își păstorește poporul. Pe acest subiect Papa Francisc mi se pare chiar interesant și util. El meditează mult asupra acestei teme a păstoritului. Spune că un păstor bun, și Cristos este acum Păstorul cel bun, prin excelență, un păstor bun este înaintea poporului său, cu poporul lui și în spatele poporului său. Și cred că puteți vedea, meditând puțin, că Isus într-adevăr împlinește această întreită sarcină a păstorului. În ce sens este el în fața oamenilor lui? Ei bine, un păstor bun își va conduce oamenii undeva. Dacă doar stă cu ei, dacă doar este unul dintre ei, doar între ei, ei bine, nu îi va conduce nicăieri. Nu oferă o viziune sau o direcție. Toți marii păstori, indiferent dacă sunt religioși, sau politici, sau culturali, toți marii conducători au fost oameni ai viziunii. Gândiți-vă la Lincoln, sau Churchill, sau F.D. Roosevelt – oricare dintre marii lideri politici avea o viziune pentru țară. Au articulat-o, au susținut-o. Într-un fel, toți erau în fața oamenilor lor. Ei bine, spunem că Isus, Păstorul cel bun, este în fața noastră. Sigur că este: ne arată drumul, ne articulează viziunea. „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” El este adevărul și viața pe care le căutăm. Gândiți-vă acum la predicarea și învățătura Bisericii, și altele similare. Această viziune ne este oferită. Așa își păstorește Cristos poporul.

Dar păstorul cel bun nu este doar în față, pentru că, dacă este doar în față, oamenii vor veni poate pentru a-l admira sau poate pentru a-i savura cuvintele, dar va deveni o figură îndepărtată și nu îl vor urma. Prin urmare, păstorul cel bun se află și în mijlocul poporului său. Am mai spus acest episod, dar aici este cu adevărat potrivit. Cu mulți ani în urmă, când eram la Seminarul Mundelein, Cardinalul George a venit și a vorbit cu studenții. Și le-a spus cât de mult îi admira pentru claritatea învățăturii lor, în special în chestiuni sexuale. Dar apoi a spus: „Dacă tot ce faceți este să aruncați acea învățătură pe umerii oamenilor și nu faceți nimic pentru a-i ajuta să suporte greutatea, nu sunteți pastori”. Pastor (latină) = păstor. Și astfel păstorul cel bun este și printre oamenii lui. Nu doar înainte, articulând viziunea, oricât de esențial ar fi, ci și între oamenii lui, ajutându-i să suporte povara pe care le-a dat-o. Și iată ce e minunat, oameni buni: Unde și cum este vizibil acest aspect al păstoririi lui Cristos? Tocmai în marile slujiri ale Bisericii Cale. Tocmai în acei minunați preoți și surori și slujitori pastorali și așa mai departe, care umblă alături de oameni, încurajându-i, îndemnându-i, ajutându-i să suporte povara, explicându-le lucruri. Acesta este Cristos, Păstorul cel bun, în mijlocul poporului Său, cu poporul Lui.

În al treilea rând, Papa Francisc spune: păstorul cel bun este de asemenea, uneori, în spatele poporului său. Ce înseamnă aceasta? Ei bine, spune el, uneori unii dintre oameni rămân în urmă. Unele dintre oi ajung rănite și se îmbolnăvesc, fiind incapabile să rămână cu turma. Dacă păstorul este doar în față, nu le va vedea niciodată. Dacă el este doar printre cele care merg înainte, nu le va observa. Uneori, păstorul cel bun trebuie să meargă în spatele turmei și să le găsească pe cele care rămân în urmă: cele bolnave, cele rănite, cele îndurerate. Frumos. Cristos, Păstorul cel bun, acționează și în acest fel tocmai în și prin Biserica Sa. Gândiți-vă la toate modurile în care Biserica îngrijește rănile celor bolnavi. Gândiți-vă la Biserică ajutând prin Sacramentul Spovezii, prin consiliere pastorală, prin grija profundă pentru cei care au fost răniți în lupta spirituală. Și, atenție: toți am fost în acea situație, nu? Știți, uneori simțim: „Da, înaintăm eroic! Îl urmăm pe Păstorul cel bun.” Dar sunt momente, să recunoaștem, toți suntem păcătoși, în care suntem distruși și descurajați, și avem tendința de a rămâne în urmă. Mulțumesc lui Dumnezeu, Păstorul cel bun e nu doar înainte, nu doar în mijloc, ci uneori în spatele turmei, ca să aibă grijă de noi când suntem răniți.

„Eu însumi îmi voi păstori poporul.” Cum? Prin ridicarea unuia din casa lui David. Cristos. Dar cum este Cristos viu și prezent? Tocmai prin Biserica Lui! Și astfel aceste texte antice, oameni buni, gândiți-vă că Ieremia scria cu atâta timp în urmă, ne vorbesc direct nouă. Și astfel acest text al Evangheliei, în care Isus este descris ca având inima unui păstor – ei bine, descrie viața Bisericii chiar și acum. Înaintea oamenilor, în mijlocul oamenilor, în spatele oamenilor Săi, Păstorul cel bun continuă să ne călăuzească. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze! Mulțumesc mult pentru vizionare. Dacă v-a plăcut materialul video, vă invit să îl distribuiți și să vă abonați la canalul meu de YouTube.