Tinere, îți zic, scoală-te!

Învierea tânărului din Nain este o minune de prim ordin, deoarece întrece orice putere a firii; şi nu se poate pune la îndoială, fiind văzută atât de locuitorii din cetate care formau cortegiul, cât şi de mulţimea de ascultători care Îl urmau pe Isus. După cum notează Sfântul Luca în Evanghelia sa, despre minunea aceea s-a vorbit în toată Iudeea şi în toată regiunea. De aceea, noi, ca fii adevăraţi ai Bisericii, sprijiniţi pe astfel de mărturii, primim ca adevărate toate minunile, vindecările miraculoase şi învierile din morţi, săvârşite de Isus în viaţa Sa pământească, precum şi pe acelea pe care El continuă să le săvârşească de-a lungul veacurilor prin aleşii Săi. Dar credem deopotrivă şi în minunile nevăzute, morale, impropriu zise minuni, dar nu mai puţin uluitoare, pe care Isus le săvârşeşte în ordinea supranaturală, asupra sufletelor, prin harul Său.

Oamenii dintotdeauna s-au mirat şi se miră de întâmplările ieşite din comun ce izbesc retina, dar sunt orbi şi insensibili la marile transformări ce se petrec în lumea sufletului. E mare şi impresionantă o înviere din morţi, dar e mult mai mare şi mai însemnată o înviere a unui suflet din moartea păcatului; pentru că dacă învieri din morţi s-au putut face şi înainte de venirea lui Isus, apoi, pentru ca sufletul să-şi reprimească viaţa supranaturală, adică să redevină fiu al lui Dumnezeu prin suprimarea morţii păcatului, a fost nevoie de întruparea, pătimirea şi moartea Fiului lui Dumnezeu. (pr. Neamțiu)