A ieșit să semene

Parabola semănătorului
„Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. În timp ce semăna, o parte a căzut de-a lungul drumului, dar a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mâncat-o. O altă parte a căzut pe piatră şi, după ce a răsărit, s-a uscat pentru că nu avea umezeală. Altă parte a căzut între spini, dar spinii, crescuţi în acelaşi timp, au înăbuşit-o. Iar altă parte a căzut în pământ bun şi, crescând, a dat rod însutit”. După ce a spus acestea, a strigat: „Cine are urechi pentru a asculta, să asculte!” Atunci l-au întrebat discipolii săi ce ar putea să însemne această parabolă. El le-a spus: „Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi misterele împărăţiei lui Dumnezeu, celorlalţi [li se vorbeşte] în parabole. Pentru ca văzând să nu vadă şi auzind să nu înţeleagă.

Explicarea parabolei semănătorului
Această parabolă înseamnă: sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu. Cei de-a lungul drumului sunt aceia care ascultă, apoi vine diavolul şi ia cuvântul din inima lor, ca nu cumva, crezând, să fie mântuiţi. Cei de pe piatră sunt aceia care, când ascultă cuvântul, îl primesc cu bucurie, dar aceştia nu au rădăcină: ei cred pentru un timp, dar în momentul încercării, dau înapoi. Ceea ce a căzut între spini sunt cei care ascultă, dar, cu timpul, sunt înăbuşiţi de griji, bogăţii şi plăcerile vieţii şi nu ajung să rodească. Iar ceea ce a căzut în pământ bun sunt aceia care, ascultând cuvântul cu inimă curată şi generoasă, îl păstrează şi aduc roade în răbdare.

Luca 8,5-15 / Duminica 21 după Rusalii