Participarea deplină, conștientă și activă
Radu și Oana CapanMulte expresii din documentele Conciliului Vatican II au rămas întipărite în memoria colectivă, fiind reluate de-a lungul anilor în texte magisteriale, predici și cateheze. Dar ele riscă în timp să ajungă să fie înțelese altfel decât se dorea inițial. De exemplu, Părinții conciliari au dorit ca Biserica să se preocupe în mod special ca participarea credincioșilor la Liturghie să fie „deplină, conștientă și activă”. Adică?
Episodul 5 din seria „Sfânta Liturghie – între ce și de ce”, produsă de Biroul pentru Evanghelizare și Cateheză al Eparhiei de Cluj-Gherla.
Durată: 7 min 16 secunde
Limba (audio): română
La începutul secolului trecut, în anul 1903, Sfântul Papă Pius al X-lea îndemna insistent la o „participare activă” la Sfânta Liturghie (Tra Le Sollecitudini). Câteva decenii mai târziu, în 1963, Conciliul Vatican II, într-unul dintre cele mai importante documente ale sale, prelua și completa ideea, vorbind despre „participarea deplină, conștientă și activă” (Sacrosanctum Concilium 14). Ca reacție, după Conciliu s-a mizat în general pe activismul liturgic: preocuparea de a da fiecăruia ceva de făcut la Liturghie, pe ideea că astfel credincioșii vor fi mai implicați și, categoric, nu se vor mai plictisi. De aici ideea de a avea mai mulți ministranți lângă altar, mai multe persoane în cor, succedarea mai multor credincioși la lecturile de la Liturghie, unii să strângă colecta, alții să primească lumea în biserică…
…