Principalul responsabil ești tu (Formarea continuă)

Cuprinsul seriei

0. Trailer și explicarea seriei
1. Viața interioară
2. Liturghia și Spovada
3. Formarea continuă
4. Comunitatea catolică
5. Apostolatul personal

DISCUȚIA 2 (20 minute)

1. Ce „zgomot” din viața voastră v-ar putea distrage atenția de la formarea proprie? Există ceva de la care trebuie să luați o pauză?
2. Dacă timpul nu ar fi o problemă, care ar fi primul lucru pe care l-ați face pentru a vă aprofunda formarea?

LA MODUL PRACTIC!

Credința trebuie să fie pusă în practică. Vă recomandăm să alegeți două lucruri pe care le puteți face individual, iar ca grup alegeți doar unul pe care să îl faceți împreună. Nu ezitați să vă scrieți propunerile proprii, dacă doriți, sau să încercuiți dintre sugestiile de mai jos.

CA GRUP

1. Vom scrie fiecare un paragraf despre un subiect catolic (fiți creativi) și îl vom prezenta grupului în timpul săptămânii.
2. Vom alege o carte scurtă, o enciclică, o omilie sau ceva similar, o vom citi și apoi ne vom întâlni pentru a o discuta.
3. Vom face un schimb de cărți catolice între noi.

Episodul 3. Formarea continuă

Partea I: Îl cunoști?

Am vorbit despre cultul adus lui Dumnezeu, a-l pune pe Dumnezeu pe primul loc în viața noastră, în special prin rugăciune. Am vorbit despre Liturghie și Spovadă. Ce altceva mai înseamnă să fii un discipol al lui Isus? Cuvântul discipol, poate știți aceasta, înseamnă un învățăcel sau un elev. Probabil folosim elev mai regulat decât învățăcel, dar cineva care învață tot timpul, care nu se oprește. În Vechiul Testament, în Cartea Proverbelor, care vine imediat după Cartea Psalmilor, există câteva lucruri frumoase acolo despre înțelepciune. Iar înțelepciunea era folosită în Vechiul Testament adesea pentru a se referi la Biblia însăși, dar o putem aplica și lui Isus. Iată un pasaj minunat. Este din capitolul 2. „Fiul meu, dacă primești cuvintele mele și păstrezi la tine poruncile mele, dacă asculți cu urechea înțelepciunea și dacă îți pleci inima spre înțelegere, mai mult, dacă vei striga după pricepere și dacă îți vei înălța glasul după înțelegere, dacă o vei căuta ca pe argint și te vei interesa de ea ca de comori, atunci vei pricepe teama de Domnul și vei afla cunoașterea lui Dumnezeu. Căci Domnul dă înțelepciune, din gura Lui ies cunoașterea și înțelegerea.”

Cred că despre ce se vorbește acolo, în Proverbe, este o atitudine pe care am putea cu adevărat să o îmbrățișăm. Am putea chiar să ne rugăm cu acel verset, cu acele versete, pentru a cere acel har, de a ști că a-l cunoaște pe Isus este cel mai valoros lucru. Să nu caut nici un alt lucru drept comoara mea mai mult decât l-aș căuta pe Isus. Și pentru a ajunge la o foame: „Vreau să îl cunosc! Vreau să știu mai multe despre El.” Aceasta este o atitudine pe care o vedem și la Sf. Paul, nu doar pentru el, ci și pentru cei de care trebuia să aibă grijă. În scrisorile sale, dacă le urmăriți, veți vedea iar și iar că se referă la această cunoaștere, la a-l cunoaște pe Dumnezeu, voința Sa, dar și pe El. Și apoi mai mult… îl poți simți, este entuziasmat aici și spune: „Ca să îl cunosc pe El și puterea învierii Lui și să fiu părtaș la pătimirile Lui, fiind conformat cu El în moartea Lui, ca doar să pot ajunge la învierea din morți.” O, ca să îl pot cunoaște! A dorit să îl cunoască pe Isus și îl cunoștea atât de bine.

Ar putea fi aproape descurajant, nu? „Ei bine, dacă Sf. Paul nu îl cunoaște, ce șanse am eu?” Dar sunt încurajat să am atitudinea: „O, mai sunt atâtea de cunoscut!”, și există atât de multă bucurie în cunoaștere. El este încântat să cunoască! Să îl cunoști înseamnă să îl iubești. Este cu adevărat grozav! Îl poți plăcea foarte mult! Dar trebuie să ne angajăm în acea aventură de a-l cunoaște și de a-l absorbi pe El și tot ce e legat de El. Să cunoaștem ceea ce El iubește, Mireasa Lui, Biserica. Biserica este Trupul Său. Chiar este. Așa că trebuie să fie o mare parte a studiului nostru, de asemenea. Dacă vă amintiți relatarea din Luca despre Marta și Maria, cele două surori: Isus a venit în casa lor și Marta pregătește cina, iar Maria nu pregătește cina. Ea doar stă la picioarele Lui, dar este foarte special. Nu doar stă la picioarele Lui. Stă la picioarele Lui și îl ascultă, îi ascultă învățătura. După un timp, Marta se enervează și spune: „Uită-te la sora mea. I-ai spus vreodată să mă ajute?” Iar Isus o mustră. Și spune despre Maria că a ales partea cea bună și nu se va lua de la ea.

Ea a ales să facă ceea ce Dumnezeu Tatăl ne-a poruncit să facem când a vorbit în viața lui Isus, când a vorbit la Botezul Său, când a vorbit la Schimbarea la Față și a spus: „Acesta este Fiul Meu iubit. De El să ascultați!” Ca să îi cunoaștem învățătura, ca să îl cunoaștem pe El și să îi cunoaștem Inima. Căci dacă îl cunoști pe Isus, îl cunoști pe Tatăl. A spus acest lucru de foarte multe ori, în multe feluri. El este perla de mare preț. El este comoara ascunsă în câmp. El este cel care, așa cum spune Sf. Paul, merită să pierzi totul. Isus ar spune: „Dacă vreți să fiți discipolii Mei, trebuie să fiți dispuși cel puțin să aveți această atitudine a inimii de a nu vă agăța de nimic”. Noi mergem doar după El.

Cât timp petrecem ca să îl cunoaștem? Da, e valabil pentru rugăciune. Îl cunoaștem în întâlnirea cu El în rugăciune și în liturgie, dar trebuie și să îl studiem. Trebuie și să ne umplem efectiv mintea cu informații despre El și despre Împărăția Sa. Vreau să vă provoc să ieșiți dintr-un loc în care creștinii adesea se pot bloca. Este locul consumerismului pasiv, în care mă aștept ca alții să îmi ofere informațiile de care am nevoie și nu mă duc să le caut singur. Așa că pot să merg la Liturghie și să mă aștept ca omilia să fie suficientă pentru formarea mea. Dacă încă avem nivelul de formare în credință al unui copil de 7 ani, s-ar putea să trebuiască să creștem puțin. Cu excepția cazului când ai 7 ani: atunci te descurci bine, continuă. Dar dacă ești mai mare de atât, ai nevoie capul tău să ajungă poate din urmă inima ta sau nivelul tău de angajament. Deci tu ești persoana principală responsabilă de formarea ta în credință, nu părinții tăi, nu bunicii tăi și nu preotul tău local. Tu ești. Să discernem, să fim proactivi cu privire la propria noastră formare în credință. Aceasta înseamnă să fii un discipol al lui Isus.

Partea a II-a: Înnoirea minții

Dacă ai fi fost un discipol al lui Isus cu normă întreagă, pe vremuri, atunci ai fi beneficiat de un curs complet de imersiune. E ca încercarea de a învăța o limbă. Cel mai bun mod este să nu încercați să învățați acasă pe Duolingo. Mergeți în acea țară și stați cu oameni care nu vă vorbesc limba și vorbesc doar limba pe care încercați să o învățați. La fel și primii discipoli: au fost cu Isus în fiecare zi, 24 de ore din 24, 7 zile din 7, în toți anii Săi de activitate. Au avut un Învățător minunat, o sursă minunată, pe care l-au putut urmări constant. De asemenea, au avut atât de puțină distragere: erau total cufundați în El. Pentru noi, da, este puțin diferit. Isus în viața noastră are multă concurență, are loc mult zgomot, sunt multe alte voci care concurează pentru atenția noastră, pentru urechile noastre și pentru mintea noastră. Uneori trebuie să eliminăm anumite lucruri înainte de a începe să vedem cum să îl ascultăm mai mult pe Isus, cum să învățăm mai multe despre Isus?

Liderul meu de tineret obișnuia să ne încurajeze să eliminăm poate anumite lucruri din viața noastră. Spunea aceasta în special despre muzică și ne încuraja să punem pe pauză ascultarea muzicii seculare obișnuite. Nu că ar fi total rea, ci ca să dăm mai mult spațiu pentru a absorbi mai multe despre Isus. Și ne-a încurajat să ascultăm mai multă muzică creștină în acel timp. Nu a spus: „Faceți așa tot restul vieții. Nu ascultați decât muzică creștină.” Dar ne-a încurajat pentru acele zile de început. Și acest principiu: „Ce trebuie să pun pe pauză? Ce concurează pentru atenția mea?” A mă opri de la unele dintre aceste lucruri poate da inimii și minții mele timp să asimileze și să învețe unele dintre aceste principii pe care Isus dorește să ni le transmită.

În Romani 12,2, Sf. Paul vorbește într-un fel despre această problemă. El spune: „Nu vă conformați lumii acesteia, ci schimbați-vă prin înnoirea minții”. Așadar trebuie să îmi scot puțin căștile lumii și să mi le pun pe cele ale Domnului, să pun cele cu formarea Sa. Ce vă spune Dumnezeu Tatăl în fiecare zi? Cum vrea El să vă formeze inima? Ascultați aceasta, nu lucrurile pe care le primim din altă parte. Care sunt atunci sursele pentru a primi ceea ce Isus vrea să ne dea, diferitele modalități prin care să ne formăm mintea și inima și să învățăm mai mult despre credința noastră? În primul rând, foarte simplu, este Liturghia, în special Liturghia duminicală. Doar ascultând lecturile, primiți atât de mult din Sfânta Scriptură, dar și din comentariul din omilie al preotului. E foarte important: să fii cu adevărat atent, să faci un act de credință: că prin aceasta și prin întreaga Liturghie, Domnul îmi va vorbi, Domnul are un cuvânt pentru mine, El vrea să mă formeze. Dar nu numai atât, rugăciunile înseși ale Liturghiei, cele ce se schimbă săptămânal și cele ce nu se schimbă niciodată – acestea sunt incredibil de formatoare pentru inimile și mințile noastre. Există un vechi principiu latin: lex orandi, lex credendi. Legea rugăciunii este legea credinței, ceea ce înseamnă că așa cum mă voi ruga, așa voi și crede. Ceea ce mă rog, felul în care mă rog este inseparabil de ceea ce cred și, de fapt, felul în care mă rog va forma felul în care cred. Așadar, este atât de important să ne rugăm rugăciunile Bisericii, în special Sfânta Liturghie.

Dincolo de Liturghie, m-aș întoarce din nou la sfaturile pe care le-am primit de la un lider de tineret. Îmi era foarte greu să pătrund Biblia: eram foarte intimidat de ea, nu știam de unde să încep. Mi-a spus ce a funcționat pentru el: să își ia o Biblie și să o pună lângă pat, iar apoi, în fiecare seară, înainte să se culce, să o ia și să citească un capitol din Noul Testament. Așa că liderul meu de tineret mi-a spus să încep cu Evanghelia după Matei, e prima Evanghelie, și câte un capitol pe seară, tot așa până la Cartea Apocalipsului. Și așa am făcut! Apoi citeam o carte din Vechiul Testament și apoi mă întorceam la una dintre scrisorile Noului Testament și săream de colo-colo… Și vei începe să cunoști cuvântul lui Dumnezeu.

Cel mai bun comentariu asupra Scripturii trebuie să fie viețile sfinților, pentru că ei sunt cei care au auzit acest cuvânt al lui Dumnezeu și l-au pus cu adevărat în practică, și l-au pus în practică într-un mod care a zguduit întreaga lume. Așa că pentru mine, când eram la început cu chestiunile acestea, aveam mereu câte o viață a unui sfânt pe care o citeam. Am citit viața Sf. Pio, jurnalul Sf. Faustina a fost masiv pentru mine, Sf. Tereza de Lisieux… și a fost enorm pentru mine. Evident, sfinții sunt incredibili, aproape intimidanți în felul în care trăiesc credința, dar este bine să fixezi ștacheta sus. Este bine să nu ne comparăm doar cu oamenii din comunitatea noastră locală, ci să începem să privim la acești extraordinari discipoli ai lui Isus și să învățăm înțelepciunea lor, pentru că ei aduc un unghi nou, o perspectivă nouă asupra Evangheliei, pentru a continua acest proces de interiorizare a credinței noastre și de formare a minții noastre.

În general, vă încurajez să aveți întotdeauna o carte sfântă, să aveți întotdeauna o carte despre Dumnezeu la îndemână. Nu trebuie să fie singura voastră lectură, dar să o aveți acolo, doar pentru a ne cufunda constant, pentru a ajusta constant inima și mintea. „Nu vă conformați lumii acesteia, ci schimbați-vă prin înnoirea minții.” Trebuie să ne întoarcem mereu inima și mintea și să le lăsăm să fie formate conform cu mintea lui Cristos. Într-un fel, cartea care vine poate după Biblie, în termeni de importanță și autoritate trebuie să fie într-adevăr Catehismul Bisericii Catolice. Este condensarea tuturor învățăturilor de bază ale Bisericii Catolice. Vorbește incredibil de bogat. Este ca o tort foarte, foarte bogat și aproape doar începe conversația pe unele dintre aceste subiecte, dar nu îl pot recomanda îndeajuns. Desigur, există o serie întreagă de podcasturi minunate, serii YouTube, cărți audio… Trebuie să discerneți. Poate obțineți niște recomandări bune, căci sunt și unele… există un mix. Există un amestec, deci trebuie discernământ, dar e o altă sursă grozavă pentru formarea inimilor și a minților noastre conform cu mintea lui Isus.

Vă recomand să vă faceți un plan pentru modul vă abordați propria formare, pentru că dacă avem doar teorie și nu devine un plan real care are impact asupra programului meu, cel puțin în viața mea nu se va întâmpla. Și chiar să privim mai larg, pe parcursul anului. Am o listă de cărți sau sunt cărți de credință pe care unii mi le-au recomandat și pe care chiar vreau să le aprofundez, și îmi pot stabili o mică sarcină să le citesc pe parcursul anului. Și pentru a vă stimula, poate încercați să stârniți puțin entuziasm: „O, da!” Chiar întrebați-vă prietenii catolici: „Ce citești chiar acum? Ai dat de vreun podcast bun?” Obțineți alte surse bune. Un ultim lucru din toate acestea care s-ar putea să vă placă: uneori primesc o întrebare despre credința mea sau e doar ceva ce mă interesează și cred că aș vrea să știu mai multe. Așa că îmi fac timp peste săptămână să studiez, să cercetez. Iau niște cărți din biblioteca din casa mea sau intru pe internet și scriu niște notițe. Acesta este subiectul, iar acum chiar simt că am o înțelegere mai profundă a lui. Poate fi o altă modalitate de a vă angaja în propria formare.

Isus a spus: „Nu cel care aude cuvintele Mele, ci cel care le împlinește este cel care își construiește casa pe stâncă”. Așadar, vrem să ne luăm în serios datoria față de participarea noastră la propria noastră edificare, la propria noastră formare. În profetul Isaia, Domnul mai spune că ne va construi temeliile cu safire, ceea ce sună foarte nepractic și foarte, foarte scump. De obicei, când construim o fundație, o construim cu ciment și pietre și toate gunoaiele de care vrei să scapi – le arunci în fundație. Dar Dumnezeu spune că nu, El vrea să te edifice căci ești așa prețios pentru El, va pune pietre prețioase în fundația ta. Și aceasta este formarea noastră: învățarea acestor adevăruri, ce sunt ca niște pietre foarte prețioase, și pe ele suntem edificați în această casă, acest templu al lui Dumnezeu. Așadar Dumnezeu ia acest lucru foarte în serios, și așa trebuie să facem și noi.