Acționați în direcția opusă alipirii

Pacea să fie cu voi! Prieteni, acum câteva veri am avut minunatul privilegiu de a vizita, apropo de un film pe care îl făceam, locuri legate de Sf. Ignațiu de Loyola. Am mers în Țara Bascilor, în Loyola, unde s-a născut și unde s-a refăcut după rănile lui de război, unde a avut marea lui experiență de convertire. Am fost la Montserrat, acea minunată mănăstire benedictină unde și-a oferit viața lui Cristos. Am ajuns în camerele unde a murit, la Roma, chiar lângă minunata Chiesa del Gesù, unde e îngropat. Dar pentru mine cel mai emoționant loc de vizitat a fost o mică peșteră într-un oraș numit Manresa. Manresa nu este prea departe de Barcelona. Și tânărul Ignațiu, după ce și-a oferit viața lui Cristos, a petrecut aproximativ nouă luni trăind literalmente în această peșteră într-o simplitate totală. De tânăr fusese obsedat de aspectul lui. Dorea să fie în suita regală, să fie o persoană atrăgătoare. Încercând să se îndepărteze de aceasta, s-a cam neglijat pe sine. Și-a lăsat părul să crească, și-a lăsat unghiile să crească. A trăit în sărăcie și simplitate și post în acele nouă luni. Era adesea mistuit de poftă trupească, așa că a trăit într-un celibat auster pentru acea vreme. Din moment ce era atât de obsedat de reputația sa, a decis să trăiască acele luni ca un nimeni – chiar mai rău decât un nimeni. Căci oricine l-ar fi văzut ar fi spus: „Cine e ciudatul acela? Cine este acel vagabond rătăcind pe aici?” Așa a trăit acele nouă luni, și din acea experiență au ieșit celebrele Exerciții spirituale. Dacă mergeți la o reculegere iezuită chiar și astăzi, veți fi conduși prin Exercițiile pe care le-a compus când a petrecut acel timp la Manresa.

Cred că esența a ceea ce a învățat atunci, esența a ceea ce învață prin Exerciții, este această idee de detașare. Era atașat de multe dintre bunurile lumii. Le-am indicat pe unele dintre ele: bogăție și putere și prestigiu și a fi o persoană atrăgătoare – toate acestea. Dar, dacă dorea să facă voia lui Dumnezeu, știa că trebuie să ajungă dezlipit de acele dependențe și de acele obsesii. Așa că, în timpul acestor nouă luni, într-un mod deosebit de intens, a făcut acest Exercițiu spiritual al detașării. Ce a ieșit de aici este un principiu fundamental pentru Exerciții, fundamental pentru spiritualitatea iezuită. L-a numit agere contra, care este expresia latină pentru „a acționa împotriva”, „a face opusul”. Ideea este simplă: dacă ești lipit sau dependent de un bun lumesc, atunci cel mai bine este să acționezi împotriva lui, este să insiști, agresiv chiar, în direcția opusă. Amintiți-vă că, în vechime, marele filozof grec Aristotel a spus că dacă o bară este îndoită în acest sens și vreau să o îndrept, trebuie să o îndoi înapoi, în direcția opusă. Trebuie să o îndoi în cealaltă direcție ca să o faci iarăși dreaptă. Dacă viața voastră spirituală e dezordonată, dacă suntem atrași de un bun lumesc într-un mod exagerat, ei bine, atunci trebuie să mergem în cealaltă direcție – agere contra.

De exemplu, Ignațiu învață că dacă plăcerea senzuală, să spunem că mâncatul și băutul sunt foarte importante pentru dvs… și uitați-vă la cultura de azi: mulți dintre noi suntem preocupați de mâncare și băutură, de hrană selectă și altele asemenea… Ei bine, dacă acesta vă este defectul, agere contra, acționați împotriva lui. Postiți. De ce e postul atât de important în sfera spirituală? Pentru că urâm această lume și urâm plăcerea senzuală? Nu, nu. Este această idee de bară îndoită: că dacă ești tras cu forță în acea direcție, trebuie să mergi în sensul opus. Așa că postești. Să presupunem că sunteți prea prinși în lucruri frumoase. A fi înconjurat de confortul lumii devine o preocupare prea puternică pentru dvs. Poate vă petreceți mare parte din zi obsedați să vă faceți viața cât mai confortabilă. Ei bine, agere contra. Trăiți ca Ignațiu, nu numai la Manresa, dar și în alte momente din viața lui, trăind intenționat într-o simplitate și sărăcie radicale. Până și astăzi tinerii novici iezuiți practică acest lucru. Li se dau câțiva bani și li se spune să meargă într-un fel de pelerinaj. Trebuie să ajungă din punctul A în punctul B, dar bazându-se nu pe resursele proprii, ci bazându-se pe providența lui Dumnezeu și pe bunătatea oamenilor din jurul lor. Când ești prea dependent de viața confortabilă, îmbrățișezi intenționat o viață incomodă.

Să presupunem că sunteți prea atașați de bani. Suntem mulți în cultura noastră aflați în această situație. Devine un fel de dependență. Nu am niciodată destul, așa că mă străduiesc și mă străduiesc și mă străduiesc. Oameni care investesc în acțiuni se descurcă bine, dar nu este suficient. Au conturi bancare mari, dar nu sunt suficient de mari. Să presupunem că banii au devenit preocuparea dvs. Ei bine, agere contra. Donați mare parte din ei. Câți oameni în viața spirituală… privind la istoria sfinților veți vedea această mișcare. Poate Francisc de Assisi e cel mai faimos: literalmente și-a dat toate bunurile, inclusiv hainele de pe el. Donați-vă banii, donați-vă bunurile materiale dacă au devenit o obsesie prea mare pentru dvs. Să presupunem că, asemenea lui Ignațiu de Loyola, care a vrut să fie un atrăgător om din suita regală, sunteți preocupat de onoare, de a fi remarcat. „Cu toții: uitați-vă la mine!” Ei bine, suntem mulți în cultura noastră de astăzi care suntem preocupați de acest lucru. „Vreau să fiu pe primul loc.” „Vreau să apar în titlurile de ziare.” „Vreau să fiu cel care e remarcat.” Ei bine, dacă aceasta vă e problema, agere contra. Căutați intenționat obscuritatea. Căutați intenționat să nu fiți observați. Mergeți în direcția opusă. Bine.

Agere contra în scopul detașării, care în cele din urmă este în scopul de a face voia lui Dumnezeu. Vreau să fiu foarte clar aici. Vreau să spun repet aceasta, ca să nu rămânem blocați într-un fel de program puritanist. Nu de așa ceva este vorba. Este acel agere contra astfel încât să scăpăm de atașamentele care mă împiedică să fac voia lui Dumnezeu, pentru că ceea ce contează este voia lui Dumnezeu. De aceea Ignațiu spune la începutul Exercițiilor: „Doamne, fie că am o viață lungă sau o viață scurtă, nu îmi pasă. Fie că sunt bogat sau sărac, nu îmi pasă. Fie că mă iubesc sau mă urăsc, nu îmi pasă, atâta timp cât fac voia Ta.” Însuși scopul Exercițiilor este de a găsi această voință, de a discerne voința lui Dumnezeu. Dar ca să urmez acea voință, trebuie să fiu detașat. Pentru a fi detașat, trebuie să agere contra. Acesta este programul. Bine.

Toate acestea sunt o introducere în această faimoasă întâmplare pe care o vedem în Evanghelia de astăzi. Isus este la un ospăț. Și nu e o mică cină în familie, ci un ospăț: o mulțime de oameni bogați și faimoși sunt acolo. Avem versiunea noastră la aceasta: când mergeți la un dineu oficial și toți cei de-ai casei sunt acolo, toți cei cu influență sunt acolo. Ce observă? Observă cum oamenii caută intenționat cel mai proeminent loc la banchet. Și repet: știți aceasta, confrați păcătoși. Știm cum funcționează aceasta. Intri în cameră, sunt mulți oameni celebri acolo. „Pot să stau la masa aceea din față? Pot să stau cu cei populari? Pot să stau cu oamenii bogați și celebri? Pot să trag sforile pentru poziție, astfel încât toată lumea să mă observe?” Jucăm acest joc tot timpul. Isus spune: „Când ești invitat de cineva la nuntă, nu ocupa primul loc. Dimpotrivă, când ești chemat, mergi și așază-te pe ultimul loc.” Despre ce vorbește? Avant la lettre, cu mult înainte de Ignațiu, vorbește despre agere contra. Dacă aceasta vă este ispita – și este pentru mulți dintre noi – atunci intenționat și activ mergeți în direcția opusă. Așezați-vă pe ultimul loc.

Cât de des când intrați într-o astfel de cameră – știți despre ce vorbesc – și simțiți ispita: „Trebuie să fiu nr. 1 aici”, puteți spune: „Știi ceva? Intenționat, mă duc să stau la masa 135. O să mă fac nevăzut. Mă voi asigura că nu mă observă.” Gândiți-vă de câte ori, câtă energie este cheltuită în viețile noastre trăgând sforile pentru poziție. Dar dacă am spune: „Voi renunța. Nu voi juca acest joc”. Ei bine, pe de o parte îi veți deruta pe toți, credeți-mă. Se vor întreba: „Ce se întâmplă?” Îi veți deruta pe toți. Dar, de asemenea, veți găsi libertate. Dacă am scăpa de „maimuța” atașamentelor de pe spate nostru… „Oh, trebuie să fiu mai bogat! Trebuie să fiu mai puternic! Trebuie să fiu mai onorat!” Este o dependență! În limbajul nostru, dependența e cel mai bun mod de a traduce acest principiu spiritual. Știți cum funcționează dependența: experimentezi ceva, o plăcere din aceasta. Poate fi băutura, pot fi drogurile, poate fi sex, poate fi onoare, pot fi bani… orice ar fi. Dar apoi plăcerea dispare. „Ei bine, îmi trebuie mai mult.” Apoi experimentezi plăcerea, dar dispare și mai repede. Atunci îți trebuie mai mult, mai mult, mai mult. Înainte să îți dai seama, toată viața ți se învârte în jurul la dobândirea acestor bunuri lumești.

Și rezultatul, oameni buni, este că vă blochează accesul la voința lui Dumnezeu. Ah, ce eliberare când poți spune în sfârșit: „Știi ceva? Nu am de gând să joc acest joc. Mă las.” M-am gândit mult la de rețelele de socializare… Da, știu, sunt pe o rețea de socializare chiar acum, dacă urmăriți această predică. Am înțeles, sunt bune din multe puncte de vedere. Dar devin și ele dependențe. Ne atrag în ele, iar eliberarea vine când pot să spun: „Știi ceva? Mă las.” Dacă vreți să înțelegeți voturile călugărești, gândiți-vă în acest sens. Exact despre așa ceva e vorba. Poate spuneți: „De ce au acești oameni voturi de sărăcie și castitate și ascultare? De ce ar face aceasta?” Pentru că își dau seama că sunt în strânsoarea dependențelor. De ce ai face un jurământ de sărăcie? Ca să părăsești jocul căutării, căutării, căutării pentru tot mai multă bogăție. De ce ai accepta ceva precum castitatea sau celibatul? Pentru că nu vrei să fii în acel joc de căutare constantă a acelei plăceri. De ce ascultare? Ei bine, pentru că: „Uite, caut putere și prestigiu. Eu să fiu nr. 1, tot timpul.” Dar dacă aș renunța la acel joc și aș spune: „Nu, sunt dispus să mi se spună ce să fac. Sunt dispus să fiu pus la punct de altcineva.”

Așa s-a întâmplat cu Ignațiu la Manresa, lăsându-și unghiile să crească și părul să crească. „Am ieșit din joc” – iată ce spunea. „Am ieșit din jocul: cine este primul la curtea regelui”. Trăind în sărăcie și simplitate… „Am ieșit din jocul: cine se ridică, cine cade, cine e mai bogat. Las-o baltă. Las-o baltă.” Gândiți-vă așadar la această imagine simplă, oameni buni. Toți trag sforile pentru cea mai înaltă poziție. Isus spune: „Hei, știi ceva? Așezați-vă pe ultimul loc.” Pentru că probabil veți găsi, să fim sinceri, oameni mai interesanți la masa 135. Am dreptate? Dacă ești sus la masa nr. 1 ești cu o mulțime de obsedați. Ești cu o mulțime de ciudați și de obsedați la masa nr. 1 pentru că toți sunt prinși în acest joc. Nu sunt atât de interesanți. Din nou: am dreptate? Nu sunt atât de interesanți. Mergeți la masa 135, pentru că sunt mult mai reali. Și apoi, în al doilea rând, veți respira un aer spiritual mult mai liber la masa 135. Luați ultimul loc. Este de fapt mult mai distractiv. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze.