Activitatea lui Paul repovestită copiilor

SCHIMBĂRI MARI PENTRU SAUL

– Ucenicii lui Isus erau foarte ocupați la Ierusalim. Duhul Sfânt venise și ei împărtășeau cu îndrăzneală Vestea Bună… „Isus a murit pentru păcatele noastre!” … cu toată lumea. „Vreau să îl urmez pe Isus!” „Și eu vreau să îl urmez pe Isus!”
– Uau! Atât de mulți ucenici!
– Da! Și acum era timpul să răspândească Vestea Bună în întreaga lume romană.
– Cum vor face aceasta?
– O, Dumnezeu a avut în minte pe cineva special pentru această sarcină.
– Petru?
– Nu.
– Ioan?
– Nu.
– Andrei, Matei, Iacob, Simon, Bartolomeu?
– Nu. Era un bărbat pe nume… „Saul”. Cunoscut și ca… „Paul”. Saul era numele lui evreiesc. Dar în afara Israelului, oamenii îl cunoșteau drept Paul.
– Deci Saul era Paul?
– Da, și a fost de asemenea… „Un fariseu! Și ca toți fariseii buni, vreau să mă asigur că toată lumea respectă toate regulile, tot timpul!”
– Amintește-ți: fariseii credeau că Isus încalcă toate regulile.
– Așa că lucraseră cu saduceii pentru a-l aresta.
– Au vrut să îl rănească pe Isus și așa au făcut!
– Da. Ei bine, Saul a fost atât de preocupat de reguli, încât după ce Isus a murit, și-a propus să… „Arestați-l! Arestați-o! Arestați-i! Îmi fac datoria să arestez cât mai mulți dintre ucenicii lui Isus.
– Deci Saul, care era Paul, era fariseu?
– Și un dușman al lui Isus.
– Dar cum ar putea Dumnezeu să folosească un dușman al lui Isus pentru a răspândi Vestea Bună despre El în toată lumea?
– Pentru că, deși Paul mergea într-o direcție, Dumnezeu urma să îl întoarcă din drum.
– Cum?
– Oprindu-l pe loc. Vezi tu, într-o zi, Saul călătorea spre un oraș numit Damasc, sperând să găsească mai mulți dintre discipolii lui Isus. „Îi voi aresta! Îi voi închide! Îi voi aresta…” Când dintr-o dată, o lumină strălucitoare l-a pălit direct în față.
– O lumină strălucitoare?
– O lumină foarte strălucitoare! Și apoi o voce din cer a spus: „Saule, de ce încerci să îmi faci rău?”
– Cine era?
– Aceasta dorea Saul să știe. Și vocea a răspuns: „Eu sunt Isus, Cel căruia încerci să îi faci rău.”
– Isus vorbea cu Saul? Adică Paul. Uau! Trebuie să fi fost atât de surprins!
– Și cu atât mai mult când și-a dat seama că… „Nu văd! Nu văd nimic!” Deodată, Saul era orb. Atunci, Isus i-a spus să meargă oricum la Damasc și să aștepte acolo.
– De ce?
– Pentru că Isus avea acolo un ucenic pe nume… „Anania”. Isus i-a vorbit lui Anania în vis și i-a spus să meargă să îl găsească pe Saul. „Te referi la omul care a venit să ne aresteze? Cel care nu a încetat să ne facă necazuri? Pe omul acela rău? De ce vrei să îl găsesc?” Atunci Isus a spus: „El este cel pe care îl voi folosi pentru a răspândi Vestea Bună despre Mine tuturor, evreilor și celor care nu sunt evrei și chiar regilor.
– Deci, ce a făcut Anania?
– A avut încredere în Isus. Astfel, când l-a găsit pe Saul, s-a rugat pentru el și s-a întâmplat ceva uimitor. „Pot să văd! Pot să văd!”
– Uau!
– Apoi s-a întâmplat ceva mai uimitor!
– Ce?
– Saul a devenit un ucenic al lui Isus.
– De două ori uau!
– Și apoi s-a întâmplat ceva și mai uimitor!
– Ce anume ar putea fi? „Hei, hei! Isus este Fiul lui Dumnezeu. Hei, tu! Isus este Fiul lui Dumnezeu!”
– A început să le spună tuturor despre Isus. Deci Saul a trecut de la a fi dușmanul lui Isus…
– La a fi Paul, prietenul lui Isus.
– Și, mai important, un discipol. „Trebuie să le spun tuturor despre Isus! Oriunde! Pretutindeni!”
– Orice a făcut Paul, a făcut din toată inima. Și acum, că l-a întâlnit pe Isus, era gata ca Dumnezeu să îl folosească pentru a transforma lumea romană… „Uau!” … cu susul în jos.

CĂLĂTORIILE LUI PAUL

– Îți amintești de Saul?
– Adică de Saul, care era și Paul, dar Isus i s-a arătat și i-a schimbat viața pentru totdeauna așa că a alergat de colo colo, spunând tuturor despre Isus?
– Da, el este!
– Dumnezeu chiar a știut ce face când l-a ales.
– Sigur a știut! În primul rând, Paul era foarte inteligent. Ca fariseu, petrecuse ani de zile studiind și memorând legea lui Dumnezeu și istoriile Israelului. În al doilea rând, vorbea ebraica, limba Israelului. „Shalom!” Și vorbea și greaca, limba Imperiului Roman. „Chairete!” (Salutare!) Și mai era un lucru care l-a făcut pe Paul perfect pentru această sarcină.
– Serios? Care?
– Era cetățean roman, ceea ce însemna… „Pot călători oriunde!” … că Paul putea să meargă peste tot în lumea romană și să vorbească cu oricine despre…
– Isus!
– Corect! Așa că Paul și-a luat lucrurile și… „Pornesc la drum. Ciao! Ne vedem!” Datorită călătoriilor lui Paul, grupuri de ucenici ai lui Isus apăreau peste tot. Li s-a dat un nou nume, creștini, care înseamnă „cristoși mai mici”. Și au început să se întâlnească împreună în grupuri pe care le numim acum Biserici.
– Uau! Ce minunat este!
– Minunat, deși nu a fost întotdeauna minunat.
– Nu a fost?
– Uneori, Paul a fost atacat de oameni ce doreau să înceteze să mai vorbească despre Isus. Alteori, a fost arestat și aruncat în închisoare.
– Așa ceva… este groaznic!
– Da, dar Dumnezeu l-a ajutat pe Paul în acele vremuri grele.
– Serios?
– Da. Odată, era pe o navă și ghici ce s-a întâmplat?
– O-o! Nu-mi spune că s-a scufundat?!
– S-a scufundat. „S-a scufundat.”
– Dar Paul și echipajul au ajuns pe o insulă unde localnicii i-au ajutat.
– Uf! Ce frumos!
– A fost, dar apoi, în timp ce Paul făcea un foc, a fost muşcat de… „Un șarpe veninos!”
– O, nu! Un șarpe? Este chiar groaznic! „Este ca dus!”
– Dar știi ce a făcut Paul? A avut încrederea în Dumnezeu. A scuturat șarpele și a continuat să lucreze.
– Așa a făcut?
– Da… Când nu s-a întâmplat nimic cu Paul, oamenii și-au dat seama că au văzut… „Un miracol!” Au fost așa entuziasmați încât au adus oameni bolnavi la Paul și… „Dumnezeu i-a vindecat!”
– Uau!
– Așadar, vezi tu, chiar și în vremurile grele, Paul a fost plin de bucurie. Dumnezeu i-a dat lui Paul puterea de a fi fericit dacă era sătul sau dacă îi era foame, dacă avea bani sau dacă nu avea,
– Dacă era liber sau dacă era în închisoare.
– Oricâte lucruri dificile i s-au întâmplat lui Paul, el putea fi fericit știind că Dumnezeu este cu el. Fariseii și saducheii, în schimb, nu erau fericiți și știi de ce.
– Paul trebuia să îi aresteze pe cei care îl urmau pe Isus.
– Da, dar, în schimb, ajuta Bisericile să crească peste tot. Așa că fariseii și saduceii l-au aruncat pe Paul în închisoare și acolo a aflat ceva foaaarte rău.
– O-o! Ce?
– Plănuiau să îl omoare.
– Nu se poate ceva mai groaznic! O, ce a făcut Paul? „Sunt cetățean roman. Fac apel la Cezar.”
– Apel la Cezar? Ce înseamnă aceasta?
– Voi explica. Îți amintești că Paul era cetățean roman? Apelând la Cezar, conducătorul roman de atunci, el a cerut protecția romană. Așadar, Paul a fost trimis până la Roma, unde locuia Cezar. Acum, tot ce trebuia să facă era să aștepte să îi vină rândul să îi spună lui Cezar despre Isus. Dar Cezar era puțin ocupat, așa că Paul a stat în închisoare doi ani întregi.
– Doi ani?! Ce a făcut în tot acest timp?
– Din moment ce nu putea să iasă și să le vorbească oamenilor despre Isus… „Am scris scrisori!”
– Scrisori?
– Da. Multe scrisori care să ajute Bisericile să învețe cum să fie ucenici ai lui Isus. Probabil ai văzut unele dintre scrisorile lui Paul în Biblie, cum ar fi Galateni, Efeseni, Filipeni și Coloseni.
– O… Despre ce este vorba în Scrisoarea către Filipeni?
– Este în întregime despre bucurie și a fost scrisă creștinilor din Filipi.
– Pentru că Paul era plin de bucurie orice ar fi! Se pare că chiar a fost activ.
– Da, activ pentru Isus, chiar și când era în închisoare.
– Uau! Dumnezeu l-a ajutat cu adevărat pe Paul să transforme ceva ce era groaznic în ceva foarte bun!
– Da, așa a făcut! Fără îndoială așa a făcut!