Antropomorfisme

Antropomorfismele. Vorbim despre ochii lui Dumnezeu, despre fața Sa, despre mânia Lui. Facem așa pentru că… nu știm altcumva.

În dumnezeiasca Scriptură găsim foarte multe expresii simbolice antropomorfice cu privire la Dumnezeu. Trebuie să se știe că noi, fiind oameni, îmbrăcați în trupul acesta gros, nu putem să înțelegem sau să exprimăm lucrările dumnezeiești sublime și imateriale ale Dumnezeirii decât dacă întrebuințăm imagini, tipuri și simboluri adecvate felului nostru de a gândi. Așadar, toate câte s-au spus antropomorfic despre Dumnezeu sunt spuse în chip simbolic și au un sens mai înalt, căci Dumnezeirea este simplă și fără de formă.

Prin ochii lui Dumnezeu, prin pleoape și prin vedere, înțelegem de fapt puterea Lui atoatevăzătoare și cunoștința Lui, căreia nu i se poate ascunde nimic. Prin urechile și prin auzul lui Dumnezeu înțelegem capacitatea Lui de a fi milostiv și de a primi rugăciunea noastră. Prin gura și prin graiul lui Dumnezeu înțelegem facultatea prin care își exprimă voința Lui. Prin față înțelegem arătarea și apariția Sa. Prin mâna Sa dreaptă înțelegem ajutorul Lui în lucrurile bune. […] Prin urgia și mânia lui Dumnezeu înțelegem ura și aversiunea față de rău, căci și noi ne mâniem atunci când urâm cele potrivnice opiniei noastre. Prin uitare înțelegem întârzierea Lui în pedepsirea dușmanilor și amânarea ajutorului obișnuit față de cei ai Lui.

Sf. Ioan Damaschin
Dogmatica