Obicei, artă și virtute

Aquinas 101

Toată lumea admiră în mod natural excelența la ființele umane. Așa că ne întrebăm: ce este excelența? Și cum ajung ființele umane să fie așa? Prezintă pr. James Brent OP.

Clipul este subtitrat în română, de Radu C. În momentul publicării, subtitrarea în română este disponibilă doar pe Cristofori.ro, nu și pe YouTube, în clipul original.

Durată: 6 min 17 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube
Etichete: *
video
play-rounded-fill

Toată lumea admiră în mod natural excelența la ființele umane. Unii oameni sunt sportivi excelenți și le dăm medalii olimpice. Alții sunt muzicieni excelenți și noi îi ovaționăm în picioare. Unii oameni sunt excelenți oameni de știință sau gânditori, iar unii oameni sunt pur și simplu ființe umane excelente în general. Toate aceste exemple ne fac să ne întrebăm: ce este excelența? Și cum ajung ființele umane să fie așa?

Aquinas 101 / Institutul Tomistic

OBICEI, ARTĂ ȘI VIRTUTE

Obicei (și condiționare)

În tradiția perenă a filozofiei, există trei noțiuni implicate în a explica de ce cineva este excelent la ceva. În primul rând, avem noțiunea de obicei. În sensul obișnuit al termenului, un obicei este o tendință stabilă sau regulată de care este greu să ne lăsăm. Rutina de dimineață a cuiva, de exemplu, poate fi numită un obicei. Obiceiurile sunt în mod obișnuit considerate drept modele de acțiune cu care ne deprindem în timp, adesea fără să ne gândim, și mergem înainte cu ele mai mult sau mai puțin fără să ne gândim. Rutina de dimineață a cuiva, de exemplu, poate fi o rutină sau un obicei automat. A fuma sau a mesteca gumă este de asemenea un obicei în acest sens.

Un concept strâns înrudit este acela de condiționare. Dacă ne gândim la câinele lui Pavlov, de exemplu, instanțe repetate de a suna dintr-un clopoțel și a pune mâncare la dispoziție condiționează câinele să saliveze pur și simplu la auzul clopoțelului. Sau ne putem gândi la reacția noastră la luminile roșii și verzi când conducem.

Când Toma de Aquino folosește termenul „obicei”, el se referă la ceva cu totul diferit. În uzul Sf. Toma, un obicei este un tip specific de calitate pe care astăzi numim în mod obișnuit o proprietate dispozițională. Și când vorbește despre artele și virtuțile umane, se referă la ceva și mai specific. Un obicei, în sensul Sf. Toma, este o dispoziție pe deplin personală de a face lucrurile bine sau de a acționa bine.

Artă și virtute

  • Dispoziția de a face lucrurile bine este o artă.
  • Dispoziția de a acționa bine este o virtute.

Ceea ce face ca o persoană să fie excelentă la ceva este fie o artă, fie o virtute, așa că haideți să le vedem pe fiecare în parte.

  • O artă este o dispoziție fixă și stabilă, dobândită prin practică, de a face bine lucruri exterioare, iar cel care o posedă face aceasta cu ușurință și cu calm. Gătitul, tâmplăria și cântatul la vioară sunt toate arte în acest sens al termenului. Bucătarii buni fac mese hrănitoare și delicioase, tâmplarii fac obiecte din lemn, iar violoniștii fac melodii la vioară. Fiecare dintre aceste activități își are scopul său: acela de a face un lucru sau altul, și cu cât își realizează mai complet scopul, cu atât mai bun este cineva în activitatea respectivă. Acest fel de arte sunt dobândite de-a lungul unei perioade de timp, prin practică, iar atunci când cineva a ajuns să stăpânească arta, persoana are o dispoziție sau o abilitate fixă și stabilă de a face astfel de lucruri. Acțiunea vine cu ușurință și cu bucurie.
  • Virtuțile sunt asemănătoare cu artele, dar diferite în natură. La fel ca artele, virtuțile sunt dispoziții fixe și stabile. Și la fel ca artele, virtuțile sunt dobândite prin practică. Dar virtuțile diferă de arte în două moduri.
    • În primul rând, virtuțile nu sunt pentru a face lucruri, ci doar pentru a acționa bine, de exemplu în conversații sau când faci afaceri.
    • În al doilea rând, artele îl fac pe posesorul lor bun în a fi bucătar sau muzician, dar nu îl fac pe posesorul lor bun în a fi om. Cineva poate fi un mare bucătar sau violonist de talie mondială și să fie o ființă umană rea. Virtuțile sunt cele care îl fac pe cineva bun tocmai la a fi om, la a trăi bine viața în general, și aceasta constă în a alege liber conduite înțelepte, în mod consecvent.

Așadar, nimeni nu poate fi virtuos și să fie o ființă umană rea. Onestitatea, de exemplu, face pe cineva o persoană bună. O persoană onestă este cineva care spune adevărul, nu doar din când în când, ci în mod consecvent – chiar și atunci când este greu să facă acest lucru. Virtutea onestității este o dispoziție fixă și stabilă de a spune adevărul. Este o trăsătură excelentă de caracter. Și cineva devine onest tocmai spunând adevărul în mod repetat, nu automat, cum e în desfășurarea rutinei de dimineață sau mestecatul gumei, ci făcând aceasta intenționat, în mod deliberat. Toate acestea filozofii antici le-au descoperit prin reflecție rațională asupra experienței umane comune.

Virtuțile lui Cristos

Dar Toma de Aquino a mers mult mai departe. Pentru că Dumnezeu ne-a dezvăluit ceva mai mult decât ceea ce filozofii știau despre artă și virtute. Dumnezeu ne-a dăruit harul Său în Cristos Isus. La Botezul nostru, primim harul lui Dumnezeu și cu harul Său vine o întreagă nouă serie de virtuți supranaturale sau infuzate. Virtuțile care ne vin prin har la Botezul nostru nu sunt nimic mai puțin decât o participare la virtuțile lui Isus Cristos și prin aceste virtuți putem trăi așa cum a trăit Cristos. Este crucial pentru cineva să se antreneze în a acționa conform cu aceste virtuți pentru ca ele să crească și să se dezvolte. Atunci când se întâmplă așa, persoana ce trăiește în conformitate cu ele este cu adevărat un alt Cristos în lume și trăiește așa cum a trăit El, pe calea spre adevărata fericire în Dumnezeu.

Pentru lecturi, podcasturi și multe materiale video ca acesta, vizitați Aquinas101.com. Acolo nu uitați să vă înscrieți la unul dintre video-cursurile gratuite despre Aquino. Și nu uitați să dați like și să distribuiți prietenilor, căci contează ceea ce credeți.

Hide picture