Bate la ușa ta

Eu și Tatăl vom veni la el și ne vom face locuință la el (In 14,23). Să fie deschisă ușa ta pentru cel care vine, deschide-ți sufletul, lărgește capacitatea minții tale, ca să descopere bogățiile simplității, comorile păcii, suavitatea harului. Dilată-ți inima, mergi în întâmpinarea soarelui luminii veșnice, care luminează pe orice om (In 1,9). Desigur, acea lumină adevărată strălucește pentru toți, dar dacă cineva a închis ferestrele, se va lipsi pe sine de lumina veșnică. Deci, dacă tu închizi ușa minții tale, îl închizi afară și pe Cristos. Deși ar putea să intre, totuși nu vrea să intre cu forța, nu vrea să îi constrângă pe cei care îl refuză. […]

Gândește-te cu câtă tărie bate Cuvântul lui Dumnezeu la ușa ta. […] Trebuie să veghem, pentru ca nu cumva Mirele, atunci când va veni, să se întoarcă înapoi din cauză că ușa era închisă. Căci dacă dormi și inima ta nu veghează, El pleacă înainte să bată. Dar dacă inima ta veghează, El bate și cere să i se deschidă ușa. […] Sufletul, așadar, are o intrare, are o ușă. La această intrare vine Cristos și bate, El bate la ușă. Deschide-i, deci; El vrea să intre, vrea să găsească mireasa trează.

Sf. Ambrozie de Milano
(Comentariu la Psalmul 118)