Când vorbește Dumnezeu

Episcopul Robert Barron

Prieteni, Dumnezeu, prin Cuvântul Său creator, aduce în mod continuu în ființă universul, în totalitatea lui. Nu locuim într-un haos; locuim într-o cosmos. Dar acel Cuvânt de asemenea s-a întrupat și a locuit între noi. Și ceea ce spune nu doar descrie realitatea – produce realitatea.

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Oana și Radu C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 14 min 1 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube Originalul

[etichete]

Pacea să fie cu voi! Prieteni, Biserica ne propune săptămâna aceasta un minunat mic pasaj din cap. 55 al profetului Isaia. E unul dintre cei mai mari profeți ai Israelului, iar tema acestui mic pasaj e cuvântul lui Dumnezeu. Avem deci unul dintre marii vestitori ai cuvântului lui Dumnezeu discutând tocmai tema cuvântului lui Dumnezeu. Chiar dacă e un pasaj scurt, este, cred eu, de mare impact. Rețineți că Israelul știa că el e, în acest mod foarte privilegiat, poporul căruia Dumnezeu i-a adresat cuvântul Său. Știau că adevărul fusese comunicat, desigur, multor alte culturi, dar cumva Israelului i-a fost adresat în mod unic cuvântul lui Dumnezeu. Să ascultăm deci cu mare atenție acest mic pasaj. Permiteți-mi să citesc doar o parte din el. „Așa vorbește Domnul: «Așa cum din ceruri ploaia și zăpada coboară și nu se întorc acolo fără să ude pământul, făcându-l să rodească și să dea sămânță, la fel va fi cuvântul Meu care a ieșit din gura Mea».” Extraordinar! Frumos!

Termenul ebraic relevant aici e dabar, pe care îl găsim în întreg Vechiul Testament: cuvântul. Regăsit, desigur, în greaca Noului Testament ca logos, cuvântul lui Dumnezeu. Un lucru ce îmi place la această mică imagine a ploii și a zăpezii care coboară: pentru popoarele deșertului, pentru cele din Orientul Mijlociu, cât de puternică era! O simt puțin și aici, în California. Trecem prin perioade de secetă extraordinară și apoi savurăm momentul când vine ploaia. Suntem foarte atenți la stratul de zăpadă din munți, deoarece el ne menține fertilitatea în timpul verii. Cu atât mai mult pentru un popor al deșertului: „așa cum ploaia și zăpada coboară din cer și nu se întorc fără să ude pământul, făcându-l roditor”. Era foarte semnificativ pentru ei. Tot așa cuvântul divin, spune Isaia, are aceeași putere în sfera spirituală: el coboară într-un loc deșertic și îl face roditor. Îi dă viață. Produce ceva.

E foarte interesant, nu? Noi ne gândim la limbaj în sensul obișnuit drept ceva derivat și descriptiv. Ce vreau să spun? E derivat din experiență și descrie experiența. Dacă aș descrie cuiva ce se întâmplă în dimineața aceasta, aș spune: „Sunt aici, în acest studio și e o cameră video în fața mea și lumini”. Descriu ceea ce recepționez. Da, limbajul are această funcție. Dar alteori, chiar și în vorbirea noastră, limbajul are un rol mult mai creativ și mai productiv. La ce mă refer? Să presupunem că cineva, chiar și un părinte, v-a spus ceva, când erați copil, ceva foarte brutal și critic. V-a afectat aceasta? Cu siguranță! A produs ceva în voi, ceva teribil, la un nivel foarte profund, ar putea dura toată viața. Sau, ca să fim mai pozitivi, un părinte sau un prieten sau un profesor sau cineva spune ceva ce vă susține și vă dă mult optimism și încredere. Aceasta poate pune un copil pe o cale ce să îi schimbe întreaga viață. „Știi, ce mi-a spus ea când eram mic copil este motivul pentru care fac încă ceea ce fac.” Uneori cuvintele noastre afectează realitatea. Ele fac tocmai ce e descris aici. Dau viață, fac să înflorească deșertul. Sau gândiți-vă poate la un exemplu mai puțin dramatic: vă aflați la un joc de baseball, iar fanii aplaudă și poate toți comentează, așa cum facem noi la un joc – descriem și comentăm. Dar îl avem pe arbitru pe teren și el dictează jocul: „Mingea e afară”. Limbajul lui nu doar descrie; nu doar își împărtășește punctul de vedere. Cuvintele lui schimbă jocul! „Jucătorul acela trebuie să iasă!” „Sunt trei out-uri, iar runda e gata!” Cuvintele arbitrului nu sunt doar descriptive și derivate; ele sunt creative.

Așa este cuvântul lui Dumnezeu – ne spune Isaia. Dar acum, a fortiori, chiar și în sensul cel mai puternic: cuvântul lui Dumnezeu face ceea ce spune. Mergeți chiar la începutul Bibliei. „La început, când Dumnezeu a creat cerurile și pământul… «Să fie lumină și a fost lumină.»” Dumnezeu nu spune: „Oh, uite, acolo e lumină. Vă descriu ce este acolo.” Nu. Dumnezeu vorbește și așa este. „Să apară uscatul.” Și așa s-a întâmplat. „Vegetația să acopere pământul.” Și așa a fost. „Animalele să mișune, să iasă târâtoarele pe pământ.” Și așa a fost. Nu luați literalmente acest limbaj, dar el încearcă să comunice acest adevăr foarte puternic că Dumnezeu aduce lumea în ființă prin cuvânt. Cuvântul Lui o face ceea ce este. Cuvintele noastre modelează realitatea într-o anumită măsură – pot aceasta. Gândiți-vă la arbitru. Cuvântul lui Dumnezeu constituie realitatea la nivelul ei cel mai profund posibil.

Mă gândesc mereu la un roman minunat, cum ar fi al lui Dickens sau Dostoievski sau Tolstoi, unul dintre acești mari romancieri din secolul XIX – romane mari, de mii de pagini, cu intrigi principale și secundare și mii de personaje. La un astfel de roman – ce îți ia luni să îl citești. Dar nu e minunat că există un singur autor, ca Dickens, care e cu adevărat stăpânul fiecărui mic detaliu al acestei narațiuni? Vreau să spun că fiecare personaj, intriga principală și cele secundare, fiecare propoziție, cuvânt, virgulă, punct și virgulă – toate au fost aduse în existență prin gândirea autorului respectiv. Sau gândiți-vă la tavanul Capelei Sixtine cu toată complexitatea planului lui și la numărul de personaje și de reprezentări. Dar totuși, există această unică minte, Michelangelo – poate a avut câțiva asistenți care să îi amestece culorile și altele asemenea – dar mintea lui Michelangelo a adus la existență acea lucrare de artă în fiecare părticică a ei.

Deci Dumnezeu aduce în mod continuu în ființă, prin mărețul Său act de a vorbi, universul în totalitatea lui. Vedeți, prieteni, nu locuim într-un haos. Locuim într-un cosmos. Și singurul mod pentru a înțelege aceasta e să susținem existența acestui măreț Creator inteligent, care aduce în mod continuu în ființă lumea prin cuvânt. Extraordinar! Ori de câte ori sunteți tentați să spuneți: „O, e doar… E o istorie spusă de un idiot”, cu expresia lui Shakespeare. Nu, lumea nu este așa! Nu este „o istorie spusă de un idiot, plină de zgomote și furie, care nu semnifică nimic”. Nu, nu! Lumea în fiecare detaliu e ca un minunat roman scris de Dumnezeu, care îl aduce la existență prin cuvânt.

O altă implicație – am mai vorbit despre aceasta: științele depind de această idee. Care e condiția ca științele să fie posibile? Lumea e inteligibilă, nu? Orice om de știință trebuie să pornească cu multă încredere pentru a întâlni o lume dotată cu inteligibilitate, cu un model, cu sens. Dacă lumea e doar haotică, nici o știință nu ar mai demara. Cât de interesant e că fiecare om de știință, indiferent de disciplina sa, trebuie să facă această presupunere de ordin mistic că lumea este plină de modele, sens și inteligibilitate. De unde vine aceasta? Vine din această idee străveche că Dumnezeu aduce lumea în ființă prin cuvânt. „Așa cum ploaia și zăpada coboară din cer și nu se întorc fără să ude pământul, la fel cuvântul Meu iese din Mine și nu se întoarce fără a-și atinge scopul.”

Există deci cuvântul creator al lui Dumnezeu. Dar acum gândiți-vă la însuși Isaia și la colegii lui: Ieremia, Ezechiel, Daniel, Zaharia, toți ceilalți. Cuvântul profetic al lui Dumnezeu. Descriptiv? Da, uneori este. Ar putea descrie ce se întâmplă în Israelul timpului lor. Dar mult mai important: cuvântul profetic este creator, este productiv, face lucrurile să se întâmple. A făcut-o la vremea lor și cât de minunat e că de-a lungul veacurilor acel cuvânt continuă să aibă o putere transformatoare. Gândiți-vă chiar la Martin Luther King, în țara noastră, pomenindu-l, cum făcea adesea, pe profetul Amos vorbind despre dreptatea lui Dumnezeu coborând ca o mare cascadă. Secole și secole mai târziu, King apelează la cuvintele profetice ale Bibliei pentru a realiza, cu adevărat, o mare schimbare socială în țara noastră. Cuvântul profetic își atinge scopul; nu doar descrie: face lucrurile să se întâmple.

Îmi amintesc, cu ani în urmă, când eram profesor la Seminarul Mundelein, le vorbeam studenților adesea despre predicare. Și le spuneam: „Dacă doar vă împărtășiți opiniile, oamenii vor simți acest lucru și cuvintele voastre nu vor avea multă putere. Însă în clipa în care permiteți cuvântului divin să vorbească prin voi – și veți ști când se întâmplă acest lucru și oamenii vor ști, căci le va atinge inima – așa merg lucrurile cu cuvântul divin care își atinge scopul.”

Bine. Permiteți-mi să închei cu această idee. Având toate acestea în minte, să aruncăm o privire la această figură, care nu e doar un alt profet printre mulți alții, ci este însuși Dabar, însuși Cuvântul, însuși Logos-ul Domnului Dumnezeu întrupat. Sf. Ioan, în prologul său, a făcut intenționat referire la începutul Genezei: „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi.” Ce știm, așadar? Știm că Isus nu doar va descrie felul în care sunt lucrurile; Isus va schimba felul în care sunt lucrurile. Urmăriți-l în activitatea Sa: când predică, viețile se schimbă. „Fiule, păcatele tale sunt iertate!” Și, cu adevărat, ele sunt iertate. „Ia-ți patul tău și du-te!” Și își ia patul și se duce. „Fetiță, ridică-te!” Și fata moartă se ridică. „Lazăr, ieși!” Și omul mort iese. Ceea ce Isus spune este, pentru că El e întruparea cuvântului despre care vorbește Isaia. În noaptea dinainte să moară, Isus a luat pâine și vin la cina de Paște. Asupra lor a spus cuvântul: „Acesta este Trupul Meu. Acesta este Sângele Meu.” Descriind o stare de fapt? Producând o stare de fapt. Pentru că ce spune Isus este și acesta e temeiul credinței catolice în Prezența Reală a lui Isus în Euharistie. Vine din Isaia 55. Vine din această convingere solidă că cuvântul lui Dumnezeu nu pleacă niciodată de la El în zadar, ci în schimb își atinge scopul.

Bine. Care e consecința la toate acestea? Lăsați acel cuvânt divin, în toate manifestările sale – prin creația, da, prin profeții Israelului, în Isus și Euharistia Lui – lăsați acest cuvânt profetic să pună stăpânire pe voi. Credeți-mă: vă va schimba. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc mult pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest video, vă încurajez să îl distribuiți și nu uitați să vă abonați la canalul meu YouTube.