Catolicismul: Isus - Om și Dumnezeu

Există o antinomie cu privire la Isus. Fie El este cine spune că este, fie este un om rău. Ce se exclude este calea de mijloc, asumată de mulți astăzi, care spune: „Ei, bine, nu cred că e Dumnezeu dar e un învățător religios interesant, care te inspiră.” De fapt, nu este așa. Este într-un fel o figură periculoasă și stranie. Așa cum El Însuși a spus: „Fie sunteți cu Mine, fie împotriva Mea; fie adunați cu Mine, fie risipiți.” El impune o alegere într-un fel în care nici un alt fondator de religie o face.

Totul începe cu o glumă. Chintesența umorului este întâlnirea contrariilor, intersectarea lucrurilor incompatibile. Afirmația centrală a creștinismului este că Dumnezeu s-a făcut om. Dumnezeu a devenit unul din noi, asumându-și o natură umană. Și pentru a face umorul mai pregnant, Dumnezeu nu a apărut prima dată într-un mare centru cultural. El nu a apărut în Roma. El nu a apărut în Atena sau în Babilon. El a apărut aici, în Betleem, chiar și astăzi un loc simplu, umil; cu atât mai mult era astfel pe timpul lui Isus. Sf. Paul a spus despre Isus: „El, fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu egalitatea Sa cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe Sine, luând firea sclavului”. Stăpânul universului a devenit, din iubire, sclavul nostru, iar gluma ne-a adus mult folos.

Isus a crescut departe de ochii lumii. Nu știm mai nimic despre primii 30 de ani din viața Lui, cu excepția faptului că, foarte probabil, a învățat tâmplăria. Nu a fost membru al unei școli rabinice. Nu a fost scrib sau fariseu sau preot la Templu. A fost, dacă vreți, un laic. Dar și-a făcut apariția în public în jurul anului 30 d.C. într-un mod extraordinar. Pe dealurile Galileii, acest tâmplar a început să predice cu un curaj nemaivăzut și deconcertant, pretinzând că are autoritate personală asupra Torei însăși, care era legea divină considerată de ultimă instanță de orice rabin credincios. El a făcut și multe vindecări miraculoase și a demonstrat că are putere asupra forțelor naturii. Evangheliile ne spun că mulțimile îl împresurau, cei mai mulți întrebându-se pur și simplu cine este acest om. Una dintre marile mele temeri e că Isus devine „domesticit”. Așadar este o figură drăguță și amabilă. Îi înțeleg învățătura morală. Este ca multe alte figuri. Iar apoi probabil uit de El, căci este ca toți ceilalți. Este un ecou al multor altor figuri spirituale. În momentul în care se întâmplă aceasta, totul se prăbușește. Isus a fost, în timpul vieții Sale, și apoi, după Înviere, o figură profund deconcertantă. A fost o figură subversivă. Iar eu doresc să recuperez aceasta.

…