Ce au dorit evangheliștii să facă?

Astăzi este destul de normal ca un roman de succes să provoace interviuri cu autorul, acesta fiind întrebat ce l-a inspirat, unde și-a scris lucrarea, dar mai ales ce mesaj a dorit să transmită cititorilor? Din păcate, în această lume cel puțin, nu le putem pune astfel de întrebări celor patru evangheliști. Dar, din fericire, avem câteva indicii prețioase. Unele vin chiar din gura lor. De exemplu, în Evanghelia lui Ioan, autorul ne spune spre final că paginile, mă rog, sulul scris de el nu a epuizat viața lui Isus, relatându-ne doar o parte din faptele Mântuitorului. Iar în capitolul anterior, Ioan are o intervenție neașteptată în text când, fiind la picioarele crucii pe care este răstignit Isus, exclamă: „Cel care a văzut a dat mărturie și mărturia lui este adevărată; el știe că spune adevărul ca să credeți și voi”. Vedem deci din gura lui că a fost interesat de fapte, văzute cu ochii lui, și de adevăr.

Lucrurile stau mai clar la Luca. Acesta își afirmă explicit intenția istorică în prologul Evangheliei sale: „Deoarece mulți au încercat să alcătuiască o istorisire a faptelor care s-au împlinit printre noi, așa cum ni le-au transmis cei care de la început au fost martori oculari și au devenit slujitori ai cuvântului, după ce am cercetat toate de la început cu grijă, m-am gândit să ți le scriu și eu în mod sistematic”. Luca, vedem, vorbește despre o istorisire de fapte, adică de lucruri care s-au întâmplat cu adevărat, bazându-se pe martori oculari și pe cercetare, pe studiu. Dacă veți deschide Istoriile lui Herodot, istoric grec ce a trăit cu mai bine de patru secole înainte de Cristos, și veți citi primul paragraf, veți vedea anumite similarități cu primul paragraf al Evangheliei lui Luca.

…