(Cei) patru evangheliști intră într-un bar...

Bernard N. Howard (trad. Cristofori)

„Nimeni nu știe cine au fost cei patru evangheliști, însă este aproape sigur că ei nu l-au întâlnit niciodată personal pe Isus. Mare parte din ceea ce au scris ei nu a reprezentat în nici un caz o tentativă onestă de relatare istorică… Evangheliile sunt ficțiune învechită.”

Richard Dawkins, „Dumnezeu: o amăgire”

Notă: Richard Dawkins este un cunoscut ateu. Articolul de mai jos este o replică ironică la afirmația sa de mai sus.

Luca: Hai să mai bem un rând. Am o idee pe care vreau să v-o împărtășesc.

Ioan: Sigur. La ce te gândești?

Luca: Probabil ați auzit despre Nazarineanul numit Isus care a fost răstignit ieri. Cred că ar putea fi candidatul perfect pentru proiectul nostru despre un Mesia fals.

Marcu: Există o mică problemă: e mort!

Luca: Da, dar aceasta înseamnă că noi vom controla narațiunea. Noi ne vom ocupa de reputația Lui.

Matei: Cine ar urma un Mesia care este mort?

Luca: Nimeni, așa că vom începe cu un mit al învierii. Vom angaja niște bătăuși să țină la distanță gărzile care îi păzesc mormântul, pentru ca noi să luăm cadavrul și să scăpăm de el.

Ioan: Dar un cadavru dispărut nu este același lucru cu o înviere.

Luca: Ai dreptate, așa că va trebui să îi convingem pe prietenii lui Isus să petreacă următorii 30 de ani spunându-le tuturor că El a înviat din morți, chiar dacă acest lucru presupune ca ei să fie aruncați în închisoare sau omorâți.

Matei: Bine, și apoi?

Luca: Ei bine, pentru a face această conspirație credibilă, avem nevoie de detalii precise. Așadar vom inventa povești în care Isus interacționează cu oameni în anumite locații.

Matei: Dar nu vor putea oamenii să demonstreze netemeinicia poveștilor vizitând acele locuri și întrebând în jur?

Luca: Nu trebuie să ne facem griji în această privință. Putem inventa o poveste despre fiica unui conducător al sinagogii, care este pe moarte și mai apoi înviată, îi dăm conducătorului sinagogii un nume, plasăm acțiunea într-un anumit loc și nimeni – absolut nimeni, nici măcar cei care trăiesc în acel loc – nu își vor da osteneala să verifice. Toată lumea va înghiți întreaga poveste pur și simplu!

Marcu: Pare că suntem pe teren sigur aici. Dar dacă vrem ca oamenii să îl urmeze pe Isus, va avea nevoie de un mesaj. Oamenii l-au așteptat pe Mesia de secole. Trebuie să merite să fie ascultat atunci când în sfârșit apare.

Ioan: Bună idee. Voi ticlui niște citate profunde.

Luca: Mulțumesc, Ioan. Marcu are dreptate: va trebui să pui o înțelepciune profundă în gura lui Isus, pe care teologii să o poată studia cu entuziasm în întreaga lor carieră.

Ioan: Nicio problemă.

Luca: Băieți, ne va lua câtva să punem aceste documente împreună. Trebuie să înființăm între timp comunități de oameni care să i se închine lui Isus, astfel încât atunci când vor apărea cărțile noastre, să aibă parte de o primire bună.

Marcu: Este un tip pe care îl știu, pe nume Saul, ne-ar putea ajuta cu aceasta.

Luca: Saul fariseul? Nu mi-l pot imagina implicându-se în așa ceva.

Marcu: Ai încredere în mine, el este omul nostru. Îl pot vedea lăsând în urmă tot ceea ce a învățat și plantând comunități de închinători la Isus în întreg Imperiul Roman, oricât l-ar costa aceasta la nivel personal – bătăi, naufragieri și altele asemenea.

Matei: Grozav. Dar Luca, poți să îmi amintești care este sensul la toate acestea? Vreau să spun: cu ce ne alegem noi?

Luca: O, haide, Matei, va fi așa de distractiv. Vom vedea oameni martirizați brutal și noi vom ști că au fost înșelați de ficțiunea noastră murdară! Ce poate să nu îți placă la aceasta?

Ioan: Sunt de acord cu Luca. Cu siguranță merită ani de efort din partea noastră. Eu mă bag.

Marcu: Și eu.

Matei: O voi face dacă numele meu va fi primul în toate materialele promoționale.

Luca: De acord! Să ne apucăm de lucru!

[etichete]