Ceva sfânt, ceva divin

Lumea nu este rea, deoarece a venit din mâinile lui Dumnezeu, deoarece este creația Sa, deoarece „s-a uitat și a văzut că era bună” (cf. Gen 1). Noi înșine, omenirea, o facem rea și urâtă cu păcatele și infidelitățile noastre. Să nu te îndoiești: orice fel de evadare din realitățile oneste ale vieții cotidiene este ceva opus voinței lui Dumnezeu.

Dimpotrivă, trebuie să înțelegi acum, mai clar, că Dumnezeu te cheamă să îl slujești în și prin activitățile obișnuite, materiale și seculare ale vieții umane. Ne așteaptă zi de zi, în laborator, în teatru, în barăcile armatei, la catedra universitară, în fabrică, în atelier, pe câmpuri, acasă și în toată panorama muncii. Înțelege bine: există ceva sfânt, ceva divin, ascuns în cele mai obișnuite situații, și ține de fiecare să descopere acest ceva.

Am spus adesea studenților și muncitorilor care erau cu mine în anii ’30 că trebuie să știe să „materializeze” viața lor spirituală. Am dorit să îi feresc de ispita, atât de comună atunci și acum, de a duce un fel de viață dublă. Pe de o parte o viață interioară, o viață în relație cu Dumnezeu; pe de altă parte o viață profesională, socială și de familie separată și distinctă, plină de micile realități pământești. Nu! Nu putem duce o viață dublă. Nu putem fi schizofrenici dacă dorim să fim creștini. Există o singură viață, făcută din trup și spirit. Și această viață trebuie să devină, atât în suflet cât și în trup, sfântă și plină de Dumnezeu. Noi îl descoperim pe Dumnezeu cel invizibil în lucrurile vizibile și materiale.

Sf. Josemaria Escriva de Balaguer
Conversații, nr. 114