Cheia fericirii (dată nouă de Isus!)
Episcopul Robert BarronPrieteni, avem astăzi unul dintre pasajele minunate din Noul Testament pentru lectura noastră, și anume Fericirile, preluate din capitolul 5 al Evangheliei după Matei. „Beatitudo” înseamnă pur și simplu fericire, iar singurul lucru pe care ni-l dorim cu toții este să fim fericiți. Ei bine, iată-l pe Fiul lui Dumnezeu spunându-ne cum – așa că haideți să fim foarte atenți!
Clipul este subtitrat în română (traducerea: Matei și Radu C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.
Durată: 14 min 56 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română
Pacea fie cu voi! Prieteni, avem astăzi unul dintre pasajele minunate din Noul Testament pentru lectura noastră, și anume Fericirile, preluate din capitolul 5 al Evangheliei după Matei. Așadar chiar începutul Predicii de pe Munte. Voi parcurge toate cele opt Fericiri. Sunt conștient că la momentul când fac înregistrarea, Papa Francisc tocmai a afirmat că crede că multe predici catolice sunt groaznice și un motiv este pentru că sunt prea lungi și a spus: „Țineți-o sub 8 minute”. Ei bine, Sfinte Părinte, nu pot garanta 8, dar vă promit că va fi în jur de 12 sau 13, ca de obicei. Dar voi trece prin toate cele opt.
În primul rând, sunt atât de importante pentru că beatitudo înseamnă fericire. Nu îmi pasă cine sunteți sau de trecutul vostru: acesta este unicul lucru pe care toți îl dorim. Toată lumea are aceasta în comun. Cu toții ne dorim beatitudo. Cu toții vrem să fim fericiți, toți. Ei bine, iată-l pe Fiul lui Dumnezeu spunându-ne cum să fim fericiți – așa că ar trebui să fim foarte atenți! El spune mai întâi: „Fericiți cei… [fericirea din nou]. Fericiți sunt cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor!” De ce e aceasta prima fericire? Ei bine, pentru că mândria este cel mai mare păcat. Ce spune mândria? În esență: trebuie să mă umplu. Pentru a fi fericit, trebuie să îmi măresc egoul. Trebuie să mă umplu de lucruri bune. Principiul spiritual de bază este: nu, de fapt tocmai prin golirea de sine devin beatus, devin fericit; prin renunțare, golire, prin trăirea de dragul celuilalt. Nu umplând cușca cu tot felul de lucruri, ci mai degrabă dăruindu-ne pe noi înșine. A fi sărac în duh înseamnă acest lucru. Nu vă gândiți la aceasta în primul rând în termeni monetari. Este o idee spirituală: săraci în duh. Cu cât îmi dau viața mai mult, cu atât devin mai fericit.
Bine, următoarea: „Fericiți cei care plâng, pentru că ei vor fi mângâiați!” Și știu că poate suna puțin ciudat. Este aceasta un fel de idee masochistă sau sadică? Cu cât devin mai nefericit… ei bine, spre aceasta ar trebui să tind? Nu, nu. Marea tradiție spirituală a citit-o astfel: cât de fericiți sunt cei care se întristează pentru păcatul lor. Știți, ne simțim rău pentru tot felul de lucruri. Ne simțim rău pentru că visele noastre nu s-au împlinit; pentru că nu am obținut jobul pe care l-am dorit; pentru că această relație s-a destrămat, sau orice ar fi. Dar care este singurul lucru pentru care ar trebui să simțim într-adevăr întristare? Propriile noastre păcate. „Ce vrei să spui? Sunt bine și tu ești bine. Sunt frumos din toate punctele de vedere.” (aluzie la Christina Aguilera) Cultura noastră de astăzi îmi spune să nu îmi pară niciodată rău pentru păcatele mele. Să nu mă simt niciodată rău legat de mine. Nu! Să îmi spun cât de tare sunt la fiecare pas. Cum merge viața așa? Priviți împrejur în cultură. Cum ne merge așa? Încurajându-ne singuri la fiecare pas, neadmițând vreodată vreo problemă… Nu te face fericit. Te face nenorocit. De fapt, cheia fericirii este a fi întristat din motivele corecte. Întristare pentru păcatele noastre. „Ei vor fi mângâiați”, spune Domnul. Foarte bine. Acesta este primul pas către căință și spre acceptarea iertării. Cât de des ne gândim la aceasta? Cheia pentru beatitudo noastră este faptul că suntem iertați pentru păcatele noastre. Vedeți, păcatele noastre sunt ca o mare povară. Păcatele noastre sunt ca lanțurile. Ei bine, primul pas în scăparea de acele lanțuri este să ne pară rău pentru păcatele noastre și, prin urmare, deschiși la iertare. Bine.
A treia Fericire: „Fericiți cei blânzi, pentru că ei vor moșteni pământul!” Din nou, este atât de contraintuitiv. Cine moștenește pământul? Ultima dată când am verificat, erau cei puternici, cei ce se auto-impun, cei fără grijă pentru celălalt, supraomul lui Nietzsche – „voința de putere” și „nu îmi sta în cale”. „Eu sunt cel care va moșteni pământul.” Națiuni puternice dispuse să mânuiască mari arme de distrugere împotriva dușmanilor lor – ele sunt cele care moștenesc pământul. „Nu!”, spune Isus. „De fapt cei smeriți.” Gândiți-vă așa. Cei care s-au golit de ei înșiși, care au uitat de ei înșiși, sunt cei care sunt de fapt cel mai aproape de pământ, sunt cel mai aproape de realitate. Vorbim aici despre umilință. Nu vă gândiți la umilința falsă. Cineva care este umil spune: „Nu sunt preocupat de propriul meu ego, cum o duc, ce impresie fac. Mai degrabă, uit de toate acestea. Las deoparte acea grijă și mă pierd în orice fac. Mă predau. Mă pierd în orice fac.” Observați, vă rog, că sunt umil și, prin urmare, sunt aproape de pământ. Umil este din latinescul humus, humilitas. Humus înseamnă pământ. Când sunt preocupat de egoul meu și de statutul meu și cum o duc și toate acestea, sunt rupt de realitate. Dar când, în cel mai simplu mod, uit de mine și mă dedic unei cărți pe care o citesc sau unei persoane cu care vorbesc sau unei sarcini pe care o am, devin fericit. Nu-i așa, oameni buni? Gândiți-vă. Cele mai bune momente din viață sunt atunci când ești cel mai puțin conștient de tine, cel mai puțin conștient de blocajele și preocupările tale. Ce fericiți sunt cei smeriți! Ei, într-adevăr, vor moșteni pământul. Vedeți, sunt umili, sunt aproape de humus, de pământ. Minunat. Este cu adevărat o minunată Fericire, cred.
Următoarea: „Fericiți cei cărora le este foame și sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura!” O, Doamne! Ne este foame și sete pentru atâtea lucruri, nu-i așa? Foame! Mi-e foame de succes. Mi-e foame de mai multă putere. Mi-e foame de bunuri materiale. Mi-e foame fizic de mâncare. Mi-e foame de atenție. Toate aceste lucruri. Avem aceste inimi flămânde, după cum spunea Bruce Springsteen: „Toată lumea are o inimă flămândă.” Căutăm mereu ceea ce ne va satisface. Una dintre cele mai importante întrebări de pus despre tine este: Care este „foamea” ta principială? În mijlocul tuturor acestor dorințe diferite, este una pe care v-o doriți cu adevărat. Este succesul, banii, puterea, faima – orice. Cu toții avem ceva. Domnul spune că nici unul dintre acestea nu vă va face fericit. Nu vă va da beatitudo. Care este singurul lucru? Clar, nu sunt rele în sine. După cum am spus de multe ori: puterea și succesul și banii, nu sunt rele în sine. Dar lucrul de care ar trebui să vă fie foame mai presus de toate, setea primară a vieții voastre, nu ar trebui să fie pentru acele lucruri ci ar trebui să fie pentru sfințenie. Ce este sfințenia? Este prietenia cu Dumnezeu. Prietenia cu Dumnezeu. Acesta este singurul lucru pe care ar trebui să îl tânjiți mai presus de toate. Atunci când vă confruntați cu o decizie în viață: „Hei, dacă decid aceasta, mă va face mai bogat”. Da, dar vă va face mai mult prieten cu Dumnezeu? „Da, dacă aleg aceasta, mă va face mai faimos, cu siguranță.” Dar vă va face prieten cu Dumnezeu? „Oh! Aceasta îi va face pe toți să mă placă.” Da, știu, dar vă va face mai mult prieten cu Dumnezeu? Doar de aceasta ar trebui să vă faceți griji. Așadar, cât de fericiți sunt aceia cărora le este foame și sete de sfințenie. Ascultați: „Ei se vor sătura!” Vedeți, pentru că orice alt lucru după care tânjiți în viață, îl primiți și este în regulă, dar se uzează, se duce, dispare. Dar aveți foame și sete de sfințenie – prietenia cu Dumnezeu? Aceasta nu se estompează, ci se intensifică.
Următoarea: „Fericiți cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire!” Mila este hesed în ebraică, misericordia în latină. Milă, milostivire este ceea ce e Dumnezeu. Milostivirea este ceea ce e Dumnezeu. El e caracterizat de milostivire blândă în frumoasa traducere a lui hesed ce se găsește în Biblia King James. Milostivirea blândă a lui Dumnezeu. Ce anume e? Ei bine, este compasiune. Uitați-vă la acel cuvânt, compasiune, de la compassio în latină. Înseamnă „să suferi cu”. Misericordia înseamnă durerea din inima ta, este suferința pe care o simți în propria inimă când te identifici cu suferința altcuiva. Vedeți, așa arată iubirea, dorind binele celuilalt, în această lume a suferinței. Este a intra, cu înțelegere, – vedeți acel cuvânt, sympathia, înseamnă să suferi cu, aceeași idee… – intri cu înțelegere, cu compasiune, cu milostivire în suferința lumii. Veți fi fericiți. Extraordinar! Câți dintre noi vrem să fugim suferința lumii? „Du-mă departe de ea. Fă-mă imun la ea. Dă-mi pe cineva care să mă drogheze ca să nu o experimentez.” „Nu, nu”, spune Domnul. Veți fi mai fericiți dacă vă identificați, în iubire, cu suferința celuilalt. Credeți-mă, oameni buni: toată viața voastră se va schimba dacă meditați la aceasta. Dacă spuneți: „Aceasta este sarcina mea astăzi, ca atunci când văd suferința, să intru cu înțelegere în ea.” Acesta este milostivul.
Următoarea: „Fericiți cei curați cu inima, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu!” E minunat, cei curați cu inima (în eng.: cu inima unită). Cred că v-am mai citat acea afirmație minunată a filozofului Kierkegaard. El a spus: „Sfântul este cineva a cărui viață este despre un singur lucru”. Aceasta înseamnă că este o persoană unită. Este implicat în tot felul de lucruri. Poate avea o viață foarte ocupată, foarte activă, dar totul este centrat pe un singur lucru. Este ancora din fereastra-rozetă, în jurul căreia e aranjat întregul plan. Dacă nu puteți numi care este acest centru, nu veți fi fericiți. Dacă spuneți: „Sunt un om ocupat. Eu fac una și alta și pam, param, param, peste tot, și vai, ce admirat sunt” și „Uite tot ce realizează”… Da, dar dacă nu există nici o ancoră în viața voastră, nu există un lucru care să reunească toate lucrurile pe care le faceți, atunci veți fi ca îndrăcitul din Evanghelie. „Ce vrei de la noi, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi?” Și este o singură persoană care vorbește, dar vorbește la pluralul diviziunii. Fericiți cei curați cu inima. Care este lucrul pe care îl doriți dintre toate dorințele vieții voastre? Ar trebui să fie a face pe plac lui Dumnezeu. Din nou, e legat de ce am spus anterior: dacă faci x, y și z – bine, dar, în toate acestea, îi fac pe plac lui Dumnezeu? Acesta este singurul lucru care contează. O inimă curată. „Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fiii lui Dumnezeu!” Shalom, acel cuvânt minunat care răsună de-a lungul Scripturilor. Cristos cel înviat le spune discipolilor Săi: Shalom. Pace, pace. Dumnezeu face lumea într-un măreț act non-violent, nu suprimând vreo putere rivală. Isus răstignit și înviat nu se întoarce în violență răzbunătoare, ci în iubire iertătoare. Dumnezeu este pace. Una dintre marile semne ale discipolilor Săi este că sunt făcători de pace. Nu numai că ei înșiși sunt pașnici, ci produc pace. Încercați cândva, dacă vă simțiți nefericiți. Cât timp petreceți în cursul zilei făcând pace? Nu doar tolerând răutatea, nu privind în altă parte, nu îndepărtându-vă de ea, ci intrând cu milostivire în situație și făcând pace? Credeți-mă, vă va face și pe voi fericiți. Acesta este punctul de vedere al lui Isus.
Ultima, și Papa Francisc, voi încheia cu ea, să ținem această predică scurtă. „Fericiți cei persecutați din cauza dreptății, pentru că a lor este împărăția cerurilor!” Din nou, cât de contraintuitiv? Cine vrea să fie persecutat? Da, dar dacă ești persecutat de dragul dreptății, înseamnă că mergi pe drumul cel bun. Trăim într-o lume căzută. Trăim într-o lume compromisă. Dacă nimeni nu te critică vreodată, nu te afli într-un spațiu spiritual bun. „Vai de tine dacă toți oamenii vor vorbi bine despre tine!”, zice Domnul. „Ei i-au tratat pe profeții falși întocmai așa.” Unul dintre marile semne că sunteți pe calea cea bună, calea fericirii, este că veți îndura persecuția. Dar faceți-o ca un războinic fericit; nu căzând în resentimente, ci spuneți: „Hei! Acesta este un semn că sunt pe calea pe care Domnul vrea să fiu.” Bine, am trecut prin toate cele opt în aproape 13 minute. Mergeți la Matei 5. Treceți prin ele. Sunt cheia a ceea ce ne dorim cu toții: beatitudo. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze!