Cine mai are azi nevoie de religie?
Chris StefanickCine mai are azi nevoie de religie? Pentru prima oară în istorie, dezbaterea privind religia s-a mutat de la „Cărui Dumnezeu trebuie să îi aducem cult?” la „De ce să mai aducem cult la urma urmei?”
Traducerea subtitrării: Radu C.
Durată: 2 min 1 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română
Cine mai are azi nevoie de religie? Astăzi, pentru prima oară în istorie, dezbaterea privind religia s-a mutat de la „Cărui Dumnezeu să îi aducem cult?” la „De ce să mai aducem cult cuiva?” Pe de o parte sunt oameni care se declară spirituali dar nu religioși, oameni care sunt conștienți că probabil avem suflet și că toate acestea probabil vin de undeva, dar nu simt obligația de a acționa în baza acelui „probabil”. Observație: Satana este spiritual dar nu religios. Cei spirituali dar nu religioși adesea pun universul în locul lui Dumnezeu. Ei atribuie caracteristici personale, precum capacitatea de a cunoaște și de a binecuvânta, acestui univers al lor.
Pe de altă parte, există o nouă mișcare a celor religioși dar nu spirituali. Ei își însușesc unele lucruri specifice religiei, dar fără Dumnezeu. Harvard a angajat recent un capelan ateu. În mod tulburător, toți ceilalți capelani de la Harvard l-au votat să fie președinte al capelanilor de la Harvard. Acesta a scris o carte numită „Bun fără Dumnezeu”. Dar întrebarea este: suntem oare așa? „Gen Z” e generația cel mai puțin religioasă și credincioasă din istorie.
Studiile arată și că e cea mai deprimată, fără stimă de sine și anxioasă generație de pe pământ. 2016, primul an în care „Gen Z” a intrat la facultate, este și prima oară când peste 50% dintre noii studenți s-au descris ca simțindu-se sub medie la sănătatea mintală. În timp ce pot fi multe motive pentru problemele mintale, inclusiv biologia unei persoane, când e vorba despre peste 50%, e altceva ce nu merge bine. Elementele credinței deblochează răspunsuri la întrebările noastre fundamentale despre sens, despre scop și despre ce se întâmplă când murim.
Le putem spune copiilor ce cred că nu există răspuns la acele întrebări sau care cred că sunt accidente cosmice: „Răspândește optimism!”, „Crede în tine!”, „Poți face orice!” până nu mai avem aer, dar ei tot vor rămâne cu acea întrebare care roade: „De ce? De ce există ceva?” Așadar cine mai are nevoie de religie? Considerați-mă demodat, dar se pare că toată lumea are nevoie!