Crăciunul cu pr. Mike

OK. Să începem! Stai o secundă! Ok! Ok, începem! Daaa, asta e! Este… e greșit. Nu. Stai! Greșit! Greșit! Ok, acum va fi bine. Cred… cred că ne apropiem. Este… este… Tot nu e bine! O secundă! Ok… Acum e Crăciunul!

CRĂCIUNUL CU PR. MIKE

Salut, sunt pr. Mike Schmitz și suntem la Ascension Presents. Crăciun fericit! Am în minte toate aceste cântece de Crăciun: „Crăciunul este aici, la-la-la și la-la-la” cu Peanuts, din „A Charlie Brown Christmas”. Grozav! Un moment-cheie din totalul filmelor de Crăciun e când Linus vine și începe să relateze, din Evanghelia lui Luca, adevăratul sens al Crăciunului. Grozav! Perfect! Minunat! Nr. 1 dintre cele mai detestate cântece de Crăciun e: „Vreau să cumpăr aceste încălțări pentru mama mea, vă rog. E Ajunul Crăciunului, iar aceste încălțări sunt pe mărimea ei.” Când intră copiii la sfârșit, „Vreau să cumpăr aceste încălțări pentru mama…”, oh, teribil, Mă emoționez. Nu îmi place să mă emoționez la cântece de Crăciun ridicole.

Următorul cântec de Crăciun ridicol: „Crăciunul trecut, ți-am dăruit inima mea și chiar a doua zi tu ai dat-o…” Ok! George Michael. Ce îl face să fie un cântec de Crăciun? Singurul lucru ce îl face cântec de Crăciun e că primele cuvinte sunt: „Crăciunul trecut ți-am dat inima mea”. Tot restul cântecului nu privește deloc Crăciunul! „Micul toboșar”: „Vino, mi-au spus, pa ram pa pa pam”. Înțeleg, vine cu tobele la copilul care doarme… Ce fac eu? Încep… să bat tobele. Nu! Iosif se va ridica și te va alunga din zona peșterii-iesle, băiete! Căci nu bați tobele pentru un copilaș! Nu faci așa ceva! Nu cred că l-ar adormi pe vreun bebeluș. De fapt îmi place acest cântec. Unele dintre ele îmi cam plac. „Micul toboșar” – îmi place căci ce spune? „Am cântat cât mai bine pentru El”.

Aceasta mă emoționează puternic, când spune: „Am cântat cât mai bine…”. E ceva special aici. De genul: „Da, voi cânta cât mai bine, voi da ce am mai bun Domnului”. E foarte bine, căci Domnul merită ce avem mai bun, desigur, să ducem în fața Sa. De aceea m-am îmbrăcat așa pentru voi: am vrut să dau ce am mai bun. Căciula… cea mai bună! Vrem să îi dăm lui Dumnezeu ce avem mai bun. Dar e ceva legat de Crăciun care ne amintește că… unde a venit Isus? Nu a venit în locul cel mai bun. Nu a venit în cel mai bun palat, în cel mai bun loc pentru a te naște. Nu a mers în cel mai bun loc unde să fie așezat când s-a născut. O iesle nu e cel mai bun loc. A venit la ce e mai rău. Și e ceva aici: când venim la Domnul, dorim să îi dăm ce avem mai bun, desigur. „Vreau să îi cânt cât mai bine”. Desigur. E grozav! E minunat! Dar te invit să faci ceva nou Crăciunul acesta.

Crăciunul acesta nu îi da lui Dumnezeu doar ce ai mai bun. Te invit: dă-i lui Dumnezeu ce ai mai rău. Căci ce a venit Isus să facă? Da, a venit să răscumpere ce e mai bun din noi, să îl facă și mai bun dar a venit și să ia ce e mai rău din noi și să ne elibereze. Dacă crezi deci că… faptul că ai ceva oribil te descalifică de la a celebra cu adevărat Crăciunul… Dacă ai o durere mare în viața ta, dacă te simți cu adevărat părăsit, dacă ai păcate în viața ta, dacă ai răni în viața ta, acestea te fac de fapt mai apt de a celebra Crăciunul decât pe cineva care nu le are. De ce? Pentru că Domnul, da, primește ce avem mai bun, dorește ce avem mai bun, dar dorește și ce ai mai rău. Te invit deci, Crăciunul acesta, dă ce ai mai bun pentru El, dă-i, oferă-i, dar dă-i și ce ai mai rău. „Cântă” ce ai mai rău pentru El. Dă-i chiar și lucrurile din viața ta de care nu ești mândru, de care de fapt poate îți e rușine, căci dacă facem așa, îi dăm viețile noastre, ne dăm cu totul și atunci totul va putea fi răscumpărat.

Acesta este mesajul creștinismului. Dumnezeu nu dorește doar ce ai mai bun. El dorește și ce ai mai rău. Pentru că El poate schimba și aceasta. E minunat! Din partea noastră, a celor de la Ascension Presents, numele meu e pr. Mike. Dumnezeu să vă binecuvânteze și Crăciun fericit! Ho ho ho! Ho ho ho! Ho! Ho! Hoooo! De unde este? Din „A Christmas Story”, da, corect. Ai dreptate.