Creația repovestită copiilor

CREAȚIA

– La început, a fost Dumnezeu! Nimic altceva. Fără copaci, fără mări, fără balene sau melci sau lilieci sau pisici.
– Fără cățeluși? Fără peștișori?
– Corect. Fără stele sau Marte. Nici ființe umane. Nu exista nimic. Doar Dumnezeu.
– Dar nu se simțea cam singur? Eu sigur m-aș fi simțit.
– Și eu. Dar Dumnezeu nu era singur în tot acel neant. Vezi tu, Dumnezeu este ca noi în unele privințe. Dumnezeu gândește și simte și acționează, dar, în alte privințe, El este foarte diferit.
– Ce vreți să spuneți prin „diferit”?
– Ei bine, în primul rând, Dumnezeu este peste tot! Tot timpul!
– Peste tot?
– Aici, acolo, peste tot! Și în același timp.
– Uau, aceasta este diferit!
– Și El știe totul!
– Totul?
– Fiecare lucru!
– Uau! Sigur e deștept!
– Da, este. Și nu greșește niciodată, absolut niciodată.
– O! Cu siguranță nu este ca mine sau ca oricine pe care îl cunosc.
– Ai dreptate. Și mai e un lucru care îl face pe Dumnezeu absolut diferit de oricine altcineva, iar acesta este destul de complicat.
– Care este acela?
– Dumnezeu este mai mult decât unul. Există un singur Dumnezeu și există trei Persoane în Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Trei Persoane, un singur Dumnezeu.
– Stați! Ce?
– Există un singur Dumnezeu, dar există trei Persoane în Dumnezeu, Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul, Dumnezeu Duhul Sfânt. Trei Persoane, un singur Dumnezeu.
– Hmmm… Aceasta este cam…
– Greu de înțeles? Știu. Ți-am spus că este complicat. Dar de aceea Dumnezeu nu se simțea singur, pentru că nu era singur. Există iubire în Dumnezeu. Există prietenie în Dumnezeu. Există familie în Dumnezeu.
– Acest lucru este uimitor!
– El este uimitor. Și într-o zi acest Dumnezeu uimitor a decis: „E timpul să începem.” Așa că a început să facă lucruri. Și, bum! Dintr-o dată, au apărut…
– … stele, planete, galaxii! Uau!
– Și Dumnezeu a spus: „Foarte bine!” Apoi a ales o anumită planetă și a spus: „Priviți aceasta!”
– Dumnezeu a făcut oceanele, munții, plantele și copacii care cresc!
– Plante cu frunze mici, mai mici decât o pietricică! Și copaci uriași care urcă spre soare! Dumnezeu a spus: „Foarte bine!” Dar nu terminase. Mai apoi a făcut tot felul de…
– Creaturi înotătoare!
– Creaturi târâtoare.
– Păsări!
– Și balene!
– Leneși blânzi.
– Și mamuți lânoși. Toate creaturile făcute de Dumnezeu erau uimitoare.
– Unele atât de pitice!
– Și altele atât de înalte! Dar ceva lipsea.
– Chiar? Ce putea lipsi?
– Nici una dintre creaturi nu era ca Dumnezeu. Ele nu puteau gândi așa cum gândea Dumnezeu, nu puteau simți așa cum simțea Dumnezeu, nu puteau acționa așa cum acționa Dumnezeu. Și aceste creaturi nu se puteau alătura prieteniei pe care Dumnezeu o avea în Sine.
– Și atunci… ce a făcut Dumnezeu?
– A spus: „Priviți aceasta!” Apoi Dumnezeu a făcut ceva foarte special, o creatură care putea gândi, simți și acționa așa cum El gândea, simțea și acționa, o creatură care se putea alătura familiei lui Dumnezeu.
– Care a fost aceasta? Ce a făcut?
– A făcut un bărbat și o femeie. Dumnezeu ne-a făcut pe noi. Apoi s-a uitat la tot ce făcuse și Dumnezeu a spus…
– „Foarte bine!” „Foarte, foarte bine, într-adevăr!”