Crucea în timp de pace și de persecuție

El și-a dat viața nu pentru că a fost constrâns, nici nu a fost jertfit împotriva voinței sale, ci de bunăvoie. Ascultă ceea ce spune: „Am putere să-mi dau viața și am putere să o iau din nou” (cf. In 10,18). Așadar, el a mers de bunăvoie spre pătimire, fericit de o așa de mare lucrare, bucuros de coroana pe care o va primi, mulțumit că îi va mântui pe oameni. El nu s-a rușinat de cruce, deoarece aducea răscumpărarea lumii întregi. Cel care suferea nu era un om oarecare, ci Dumnezeu făcut om, care mergea să lupte pentru a dobândi răsplata supunerii sale.

Prin urmare, crucea să nu-ți fie motiv de bucurie doar în timp de pace, ci să ai aceeași credință și în timp de persecuție, pentru ca nu cumva să fii prieten al lui Isus pe timp de pace, iar în timp de război, dușman. Acum primești iertarea păcatelor tale și marile daruri spirituale pe care ți le-a făcut regele tău, însă atunci când va izbucni războiul, să te lupți cu curaj pentru regele tău.

Isus a fost răstignit pentru tine, el, care era fără păcat; oare tu nu te vei lăsa răstignit pentru cel care a fost pironit pe cruce pentru tine? Prin aceasta tu nu-i faci o favoare, pentru că ai primit-o mai întâi, ci îi aduci mulțumire, plătindu-ți datoria față de cel care a fost răstignit pe Golgota pentru tine.

Sf. Ciril de Ierusalim