Cum să ai prieteni mai buni

Mama mi-a spus: „Hei, este un băiat și vei fi cu el în aceeași clasă. Iată adresa lui. Să mergi să îl saluți.” Și am mers singur, ceea ce a fost chiar curajos, aveam 5-6 ani – cam așa ceva. Am sunat la sonerie și Peter a venit la ușă. I-am spus: „Bună, numele meu este Mike. Mama spune că ar trebui să fim prieteni.”

Bună! Sunt pr. Mike Schmitz, și suntem la Ascension Presents. Avem un fel de criză a lipsei de prietenie. Știți ce greu e să îți faci prieteni în zilele noastre? Este destul de greu. Nu poți să bați la ușa cuiva: „Hei, vrei să fim prieteni? Mama spune că ar trebui să fim prieteni.” Nu așa se întâmplă. Cel mai des ce se întâmplă este că avem interese comune. Sau, cum am spus, se întâmplă să lucrăm împreună. Aristotel a fost cel care, acum câțiva ani, când Aristotel era în viață, a clasificat tipurile de prietenie. A clasificat, de fapt, trei tipuri de prietenie. A spus că există prietenii din utilitate, deci prietenii folositoare; există prietenii din plăcere sau prietenii plăcute; și apoi există acest al treilea tip – prieteniile înrădăcinate în virtute. Acestea sunt genul de prietenii care, când vorbim despre cel mai bun prieten, la aceasta ne gândim. Dar mulți dintre noi petrec mult timp cu prietenii din utilitate și cu prietenii din plăcere. Acestea nu sunt rele.

Așadar, o prietenie din utilitate înseamnă că lucrați la un proiect împreună. Sunteți în aceeași echipă, în aceeași echipă sportivă, poate la liceu sau la facultate. Genul acesta de lucruri la care lucrați împreună. Așadar, la muncă, aceștia sunt prietenii tăi de la birou. Și petreceți timp împreună pentru că vă ajută să realizați ceva. Și astfel sunt prietenii din utilitate. Și, repet, acestea nu sunt rele. Dar când simțim această dorință, acest gol sau năzuința de a vrea mai mult, dar am mulți oameni în viața mea. Sunt în preajma oamenilor toată ziua. Mă duc la birou sau oriunde lucrez. Și îi am pe acești amici, acești camarazi, dar nu este o prietenie după inima mea. Deci sunt prieteniile din utilitate, de folos – nu sunt rele. Doar că nu sunt atât de profunde mereu.

Apoi avem prietenii din plăcere, când pur și simplu ne bucurăm de compania celuilalt. Încă o dată – nu sunt rele. De fapt, sunt destul de bune. Aceștia sunt amicii tăi. Vă place să fiți împreună. Poate aveți aceleași interese. De exemplu la toți ne place Festivalul Medieval, sau a merge pe roller coaster, a juca baschet în weekend sau orice alte lucruri. Acestea sunt prieteniile voastre din plăcere. Poate pur și simplu ne place tuturor să fim împreună. Ne strângem și doar vorbim. Ne strângem și pur și simplu ne bucurăm de prezența celuilalt. Nimic rău în aceasta. Aceasta este prietenia din plăcere. Dar la fel ca prieteniile de folos, uneori ne putem gândi: „Bine, am o mulțime de amici, am o mulțime de camarazi, am o mulțime de oameni în viața mea.” Dar am acel „cel mai bun prieten” cu care să pot împărtăși ce este în inima mea? Cu care pot… Care mă înțelege într-un mod mai profund, sau pe care eu îl înțeleg într-un mod mai profund.

De aceea avem al treilea tip de prietenie pe care Aristotel îl descria ca prietenia din virtute. Și prietenia din virtute, desigur, poate începe ca prietenie din utilitate, de exemplu la locul de muncă sau într-o echipă sportivă, unde petreceți timp împreună la un proiect sau la altceva; ar putea începe chiar și ca prietenie din plăcere: „Hei, ne place unul de celălalt, ne înțelegem”. Dar la un moment dat, devine despre ceva mai mult. Devine mai mult decât doar utilitatea acestui lucru, precum lucratul împreună. Și, de asemenea, devine mai mult decât doar că ne place să petrecem timp împreună. Există în schimb acest nou nivel… …vedem lumea în același mod, avem aceeași viziune asupra lumii. Și viziunea comună este una în care amândoi urmăriți ceva mai mare decât voi înșivă. În aceasta, probabil vă bucurați de compania celuilalt, în timp ce urmăriți ceva mai mare decât voi înșivă. În aceasta, probabil vă ajutați reciproc să urmăriți acel lucru mai mare decât voi înșivă. Dar nu este vorba doar despre această plăcere. Nu este vorba doar despre acea utilitate. Este vorba despre acel scop.

Și pot spune aceasta: am avut o mulțime de prieteni foarte buni. Dar abia când l-am întâlnit pe prietenul meu Nick am înțeles într-un mod nou cum poate arăta acea prietenie din virtute. Când l-am cunoscut pe Nick, era interesat să afle despre Biserica Catolică. Așa că eu eram preotul cu care vorbea – el și soția lui. Așadar a fost foarte folositor. Am stat împreună. A fost folositor. Apoi a fost angajat în pastorația tineretului. Și așa ne-am trezit adesea lucrând împreună, umăr la umăr, pentru a veni cu diferite idei de pastorație și modalități de a ajunge la tineri. Așadar, repet, o prietenie utilă.

Îmi amintesc prima dată când am fost invitat acasă la el și la Jacelyn. A trebuit să o invit pe sora mea și pe logodnicul ei căci nu doream să merg acolo singur. Este un cuplu cu care lucram, dar nu știam dacă vreau să fiu într-o situație socială cu ei. Și am ajuns în situația socială: „O, este chiar amuzant!” Așadar, a fost folositor la început, apoi a devenit plăcut. Și îmi amintesc că a fost o schimbare. A fost un moment din acela în care: „O, nu sunt aici doar ca să te ajut” – deci nu este vorba doar de utilitate. Și nu suntem aici doar pentru că ne place să stăm împreună. Nu este doar plăcut. Vrei să îl duci pe Isus oamenilor și vrei să aduci oamenii la Isus. Și chiar dacă nu lucrez cu tine la aceasta, și eu vreau să îl duc pe Isus oamenilor și pe oameni la Isus. Și chiar dacă acum el este cu familia lui în Cambodgia, sunt o familie misionară, sunt în Cambodgia și fac tot posibilul să ducă Evanghelia lui Isus Cristos, în Biserica Catolică, oamenilor din Cambodgia. Dacă sunteți interesați de mai multe despre el, este Nick Davidson – căutați-l. Dar chiar dacă nu suntem în același loc, simt că sunt în continuare inspirat să caut binele datorită prieteniei mele cu el. Și sper că și el este inspirat să continue să caute binele datorită prieteniei cu mine. Există desigur faptul că ne vom ajuta reciproc, ca utilitate. Și desigur ne bucurăm unul de celălalt – din plăcere. Dar există ceva mai măreț de atât. Și aceasta este virtutea pe care amândoi vrem să ne ajutăm reciproc să o atingem.

Și e ceva aici despre care Aristotel și apoi alți scriitori, chiar creștini, vor spune că este tipul de prietenie care se potrivește inimii noastre și hrănește inima noastră mai mult decât prieteniile din utilitate sau plăcere. Suntem cunoscuți așa cum suntem și aleși așa cum suntem, și îi cunoaștem pe ceilalți cum sunt și îi alegem cum sunt. Dar, din nou, nu este vorba despre relație, ci este vorba despre scop: a căuta, umăr lângă umăr, un lucru mai măreț decât noi înșine. Așadar, dacă spuneți: „Nu am o prietenie din virtute”, ei bine, există cumva unii oameni în a căror prezență sunteți datorită utilității sau sunt oameni cu care vă face plăcere să vă petreceți timpul și vă bucurați reciproc de companie, dar vă dați seama și că împărtășiți aceleași scopuri, aceeași viziune despre lume, același țel. Și chiar dacă nu îți sunt deloc de folos, te gândești: „chiar îmi place de ei”. Și chiar dacă nu este plăcut cu ei în preajmă te gândești: „Îmi place cine sunt ei, îmi place caracterul lor”, iar ei ar putea spune la fel despre tine. Cred că acesta este un început foarte bun pentru a avea acea prietenie înrădăcinată în Cristos. Acea prietenie despre care ai putea spune, în cele din urmă, că este o prietenie din virtute. În fine. Aceasta este o mică lecție de la Aristotel și o mică perspectivă asupra unor prietenii de-ale mele, de-a lungul vieții.

Din partea celor de la Ascension Presents, sunt pr. Mike. Dumnezeu să vă binecuvânteze!