Istoria lui Adam și a Evei repovestită copiilor

ADAM ȘI EVA

– La început, Dumnezeu a creat un univers mare, cu tone de stele strălucitoare, un soare arzător și… îți amintești ce altceva?
– Da, planete!
– Corect. Apoi a luat o planetă și a umplut-o cu atât de multe lucruri speciale!
– Pământul. Acolo trăim noi.
– Corect din nou! Și pe Pământ, El a făcut două creaturi foarte speciale.
– O, o, știu! O balenă și un dinozaur.
– Nu, nu acestea sunt creaturile la care mă refer; continuă să ghicești.
– Un ornitorinc și un leneș? Un câine și o pisică? O șopârlă și un pește? O, renunț…
– Un bărbat și o femeie.
– Știam eu! Ei bine, de fapt, nu știam, dar acum știu.
– Dumnezeu l-a numit pe bărbat… „Adam”. Și pe femeie a numit-o… „Eva”. Pământul era un loc destul de sălbatic, așa că Dumnezeu a plantat o grădină pentru Adam și Eva, să trăiască în ea.
– Uau! Cât de tare este aceasta!
– Dumnezeu a numit grădina Eden, și în grădină, Adam și Eva aveau tot ce le trebuia, și cel mai bun lucru… „Suntem prieteni cu Dumnezeu!” Dar prietenia funcționează doar dacă există ceva foarte important: încrederea. Dacă Adam și Eva doreau să continue să fie prietenii lui Dumnezeu, trebuiau să aibă încredere în El; trebuiau să asculte de Dumnezeu.
– Să ai încredere în Dumnezeu trebuie să fie ușor, din moment ce ne iubește atât de mult și știe totul!
– Și a fost ușor… pentru o vreme.
– Doar pentru o vreme?
– Vezi tu, era un pom…
– Am crezut că erau mulți pomi în grădină.
– O, erau. Dar era un pom anume în grădină care era diferit. Dumnezeu a spus: „Să nu mâncați din acel pom”.
– Deci aveau un miliard de copaci cu toate fructele pe care și le puteau dori, și doar unul de care nu se puteau atinge?
– Da.
– Doar acela?
– Îhî…
– Ușor de tot.
– Ar fi trebuit să fie ușor. Și Adam și Eva erau bine, făcând așa cum le spusese Dumnezeu, până când o voce nouă a apărut în grădină.
– O voce nouă? Cine era?
– Era vocea dușmanului lui Dumnezeu și venea de la un șarpe perfid și viclean care a spus: „Sunteți siguri că Dumnezeu a spus că nu puteți mânca fructul din acel pom?” „O, suntem siguri!” „Dumnezeu a spus că dacă mâncăm acel fruct, vom muri.” Și atunci șarpele a făcut ceva ce nimeni nu mai făcuse înainte în lumea frumoasă a lui Dumnezeu. Șarpele a mințit: „Cu siguranță nu veți muri!” „Huh?!” „Nu. Dacă veți mânca din acel pom, veți deveni înțelepți și deștepți ca Dumnezeu”.
– Aceasta nu sună bine! Așa că sigur au încetat să mai asculte de șarpele viclean și au plecat, nu?
– Offf! Nu.
– Cum?! Nu se poate!
– S-au gândit la ce a spus șarpele. „Ar fi minunat să fim la fel de înțelepți ca Dumnezeu.” „Atunci am ști și noi totul!” „Hmmm… Ce să facem? Ce să facem?”
– Ce au făcut?
– Adam și Eva au decis să aibă încredere în șarpe și să facă după capul lor. Au făcut ceea ce Dumnezeu le-a spus să nu facă: au mâncat fructul.
– O, nu, nu, nu, nu, nuuu!
– În acel moment, păcatul a intrat în lumea minunată a lui Dumnezeu. Vezi tu, păcatul este atunci când îl ignorăm pe Dumnezeu și ne alegem propria cale, exact cum au făcut Adam și Eva.
– Șarpele acela viclean! I-a mințit pe Adam și Eva, iar ei l-au ascultat pe el și nu pe Dumnezeu! Aceasta este o poveste teribilă.
– Da, șarpele acela a fost teribil de viclean. Și din moment ce Adam și Eva au păcătuit, au trebuit să părăsească grădina. Dar nu îți fă griji, povestea nu s-a terminat încă.
– Nu s-a terminat? Ce s-a întâmplat în continuare?
– Dumnezeu avea un plan. Își iubea creația și nu avea de gând să lase un șarpe bătrân și viclean să o strice. Ceea ce șarpele viclean nu știa era că Dumnezeu urma să facă ceva foarte special pentru a salva lumea de păcat și a îndrepta lucrurile din nou.
– Știam că Dumnezeu nu va lăsa acel șarpe să strice totul!