Cum te îngrijești de cei săraci?

Episcopul Robert Barron

Prieteni, Papa Benedict al XVI-lea a spus atât de inspirat că Biserica face trei lucruri esențiale: evanghelizează, aduce cult lui Dumnezeu și se îngrijește de săraci. Săptămâna aceasta, cuvintele profetului Amos și parabola lui Isus despre Lazăr și omul bogat sunt menite să ne pună pe gânduri când vine vorba despre cea de-a treia sarcină. Cât de mult ne pasă de cei săraci? Ducem o viață de preocupare și de autocompătimire în timp ce proprii noștri frați și surori suferă și mor de foame la poarta noastră?

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Matei și Radu C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 14 min 29 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube originalul

Etichete: *
Pacea fie cu voi! Prieteni, Papa Benedict a spus atât de inspirat că Biserica face trei lucruri esențiale. Și mi-a rămas în minte de când am citit, căci aduce atâta claritate. Cele trei lucruri esențiale pe care le face Biserica sunt: evanghelizează, aduce cult lui Dumnezeu și are grijă de săraci – aceste 3 lucruri. Gândiți-vă la toate instituțiile, la toate expresiile vieții ecleziale, se încadrează într-una dintre aceste trei categorii. Și de fapt, o întreagă ecleziologie poate fi construită pornind de aici. Observați mai întâi cum toate sunt legate între ele. Fiecare conduce la alta, și acesta e un subiect pentru altă dată. Cred că este interesant că ultimii trei Papi au atins una dintre aceste trei în mod special. Uitați-vă la Papa Ioan Paul al II-lea: evanghelizarea a fost atât de importantă pentru el. Și celelalte două la fel, nimeni nu se îndoiește. Dar dacă a existat un focus al Papei Ioan Paul al II-lea, a fost despre evanghelizare. Papa Benedict, aș spune, s-a concentrat pe cultul divin. Era foarte preocupat de integritatea liturgiei. La fel și celelalte două, desigur, pentru el. Și apoi cu Papa Francisc, cred destul de clar este grija pentru cei săraci. De la începutul pontificatului său, a fost un semn distinctiv al învățăturii și activități sale. Din nou, și la el celelalte două sunt prezente, dar cred că există un accent destul de clar la fiecare. Și este în regulă. Așa a fost de-a lungul secolelor vieții Bisericii: poate una sau alta dintre aceste trei devine subliniată.

Amintiți-vă că despre Cardinalul brazilian Hummes se spune că imediat după alegerea Papei Francisc s-a dus la prietenul lui și i-a spus: „no te olvides de los pobres” – nu uita de cei săraci! Și Papa Francisc a spus că acest lucru a rămas în mintea și inima lui de atunci. El vrea o Biserică săracă în numele celor săraci. Așadar toate acestea sunt foarte importante pentru el. Și făcând aceasta, desigur că nu inventează ceva nou. Este chiar în marea tradiție a Bisericii care se întinde de-a lungul secolelor, de la Maica Tereza din Calcutta, la Vincent de Paul, Dorothy Day, Martin de Porres, Petru Claver, Francisc de Assisi, Ioan Gură de Aur, Ambrozie de Milano. Peste tot de-a lungul istoriei puteți găsi exemple cu Biserica îngrijindu-se de săraci. Și de unde vine totul până la urmă? Din Biblie. Am spus săptămâna trecută că Biblia este aproape unică în felul în care trage la socoteală conducere politică și economică. Este sceptică legat de liderii care își folosesc puterea pentru a abuza de alții. Ochiul critic al profeților – este un lucru unic.

Ei bine, citim acum din profetul Amos și, dintre toți marii profeți… Este adevărat la Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, ceilalți, dar poate mai ales în Amos, motiv pentru care, după cum am spus săptămâna trecută, Martin Luther King era atât de îndrăgostit de el. Amos este poate cel mai puternic în tragerea la răspundere a celor care îi asupresc pe săraci. Ascultați acum din lectura noastră de astăzi și încercați să nu fiți profund provocați prin acest limbaj. „Vai de cei care sunt fără grijă în Sion…” Sionul, deci Ierusalimul, cei care se află în funcții de conducere de vârf în capitală. „Vai de cei care sunt fără grijă în Sion, culcați pe paturi de fildeș, întinzându-se confortabil pe divanele lor; ei se iau după sunetul alăutei, ca David gândesc pentru ei instrumente muzicale.” Nu evită loviturile. Spune lucrurilor pe nume destul de clar aici, nu? Și cei dintre noi, mă includ și pe mine, care trăiesc o viață destul de confortabilă, ne găsim oare provocați de aceste cuvinte? Da, mă simt. Mă simt. Să recunoaștem: probabil că majoritatea celor ce mă ascultă acum trăim o viață destul de confortabilă din punct de vedere material. Suntem conștienți de cei din jurul nostru care suferă de foame, lipsa hainelor, lipsa unei locuințe? Suntem precum cei fără griji din Sion, întinși confortabil pe canapelele noastre?

Și apoi Amos continuă. Dacă credeți: „Bine, ajunge cu critica pe moment!” Nu, nu. El merge mai departe. „Beau din vase vin și se ung cu cel dintâi untdelemn, dar nu se întristează de zdrobirea lui Iosif.” În primul rând beau vin din vase. Doar acea imagine: nu sorb dintr-un pahar mic, ci beau vin dintr-un vas. Pare puțin cam decadent, nu-i așa? Oameni care mănâncă și beau prea mult. Și să fim sinceri în privința aceasta: este adevărat pentru mulți dintre noi. Când există oameni ce mor de foame și mulți dintre noi mâncăm și bem prea mult. Se ung cu cel dintâi untdelemn. Câți bani cheltuim pentru propria noastră îngrijire? Cât de dominant este acest lucru în societatea noastră de astăzi. Gândiți-vă la dulapul vostru cu medicamente sau intrați în baie. Câte mici loțiuni și altele de genul acesta aveți? Ei bine, cât de importante sunt acestea, mai ales când sunt mulți oameni care suferă? Apoi ultima, probabil că nu o vom înțelege: „nu se întristează de zdrobirea lui Iosif”. La ce se referă acolo este colapsul Israelului în nord. Așadar iată-i, cei fără griji din Sion, în timp ce propriii lor frați sunt invadați, copleșiți, atacați, și nu fac nimic în privința aceasta. Sunt atât de preocupați de ei, atât de indulgenți cu propriile persoane. Suntem conștienți de aceste mari nedreptăți? Când înregistrez acest material, războiul este peste tot în lume. Oameni persecutați, oameni uciși, casele lor explodate în bucăți. Sunt eu conștient de aceste lucruri scandaloase? În timp ce mă întind confortabil pe canapea, bând vin din vase, ungându-mă cu cele mai fine loțiuni. Este menit să ne deranjeze, oameni buni. Acest limbaj este menit să ne deranjeze. „Oh, eu fac destul.” Ei bine, faci? Chiar faci? Sau vă identificați acum cu cei pe care îi descrie Amos? Ei bine, această primă lectură este menită să introducă Evanghelia pentru astăzi.

Pot să vă mărturisesc? E unul dintre textele… L-am auzit mai întâi în copilărie. Nu știu. Când am devenit conștient de el probabil aveam probabil 5 sau 6 ani. M-a deranjat continuu de atunci. De fiecare dată când această Evanghelie este proclamată sau când dau de ea sau aud despre ea, mă deranjează. Mă refer la povestea cu Lazăr și omul bogat. Îi spunem uneori „Lazăr și dives”. Dives înseamnă în latină om bogat. Omul bogat nu este numit și acest lucru e foarte interesant de fapt. În lumea antică cine erau numiți? Ei bine, oameni bogați și puternici: ei sunt cei care meritau să aibă numele lor menționate. Cine nu era menționați? Săracii și oamenii mărunți, cei marginalizați. „Cui îi pasă? E doar un sărac. Asta e tot. Nu știu numele acelei persoane. Nu îmi voi bate capul. Am să spun numele celor bogați și celor puternici.” Una dintre inversările foarte interesante care au loc în poveste este chiar aici. Pe sărman îl cheamă Lazăr. Toată lumea îi știe numele. Al omului bogat, nu îl știu. Nu îi cunosc numele. Nu este numit niciodată. Iată trăsătura revoluționară a Bibliei, oameni buni, dându-ne așteptările peste cap. Cât de mult ne pasă de cei săraci? Le știm numele? Sau sunt pentru noi, ca pentru popoarele antice, doar o mulțime fără nume de oameni suferinzi? Aceasta e prima inversare.

Și știm bine această poveste, nu? Iată omul bogat. Asemenea oamenilor pe care Amos îi critică, consumă hrană somptuoasă și așa mai departe. Și la ușa lui, la poarta lui, stă Lazăr, sărac, flămând, fără adăpost, câinii lingându-i rănile. Și zi de zi, bogatul, mai mult sau mai puțin trece pe lângă el, peste el, intrând și ieșind din casa lui. Lazăr tânjește să își umple burta cu resturile care cădeau de la masa bogatului. Lazăr moare. Este dus, ni se spune, în sânul lui Abraham. Acesta este termenul pe care ei îl folosesc pentru paradis, pentru rai. Omul bogat moare și pur și simplu este luat, se spune că în iad – e îngropat. Din nou inversarea. Te-ai aștepta că Dumnezeu evident i-a binecuvântat pe cei bogați și puternici și i-a blestemat, evident, pe cei săraci și fără speranță. Nu, nu! Nu așa reflectă Biblia această situație. Lazăr în schimb a fost dus în paradis și omul bogat a fost dus jos.

Există o paralelă clară între această pildă și Matei 25. Cealaltă relatare care, de asemenea, de pe vremea când aveam 5 ani m-a deranjat și mă deranjează până astăzi. Știți Matei 25 și Judecata de apoi, cu oile și caprele, unele de-a stânga, altele de-a dreapta. Cei care au fost mântuiți: „Orice ați făcut celor mai mici dintre frații Mei, Mie mi-ați făcut”. Cei care sunt blestemați: „Când i-ați văzut pe cei mai mici frații ai Mei, nu ați făcut nimic să îi hrăniți să îi îmbrăcați, să îi îngrijiți”. Chestii dure. Da… Menite să ne deranjeze. Da. Menite să ne deranjeze la fel de puternic precum aceste cuvinte ale lui Amos trebuie să îi fi deranjat pe cei bogați și fără griji din Sion, în zilele lui. Da, categoric. Și știți, oameni buni și eu însumi, pentru că îmi predic mie aici la fel de mult ca vouă: nici măcar nu am de gând să încerc să atenuez acest lucru sau să îl justific. Nu trebuie. Trebuie să fie permanent… Este ca pietrișul acela din interiorul stridii în jurul căruia se formează perla. Dacă există o transformare, o convertire ce are loc, o schimbare frumoasă, se poate întâmpla în „pietrișului” unor istorii ca acestea; se poate întâmpla în jurul „pietrișului” criticii lui Amos. Deoarece ne deranjează, dăm naștere „stridiilor”, poate din propria noastră compasiune.

Am mai spus citatul, dar o voi face din nou. Dacă l-ați auzit, îmi cer scuze, dar cred că merită reauzit. Vine de la Cardinalul George, care a fost un mentor pentru mine și era la o adunare în Chicago, cu un grup de donatori. Așadar oameni foarte buni, oameni bogați care dăduseră mult Bisericii și el era acolo să le mulțumească, ceea ce a și făcut cu sinceritate. Și apoi a spus așa: „Săracii au nevoie de voi să stea departe de sărăcie, dar voi aveți nevoie de cei săraci să stați departe de iad”. Nu așa ceva sunt obișnuiți oamenii de la acele adunări să audă, dar este o perspectivă foarte bună, nu-i așa? Da, cei bogați dintre noi, suntem aici pentru a avea grijă de săraci, dar săracii beneficiază de noi în măsură în care provoacă în noi generozitate.

Știți cum în povestea cu Lazăr, când bogatul, din locul lui în iad, se roagă, îl roagă pe Abraham: „Trimite pe cineva la frații mei pentru a-i avertiza”. Răspunsul vine: „Ei au profeții”. Cu alte cuvinte, oameni ca Amos. Știau aceste texte, știau profeții. Și chiar dacă cineva ar învia din morți nu ar asculta. Bineînțeles că noi, creștinii, știm că Cineva a înviat din morți: Isus însuși, Cristos înviat de 2000 de ani, a fost o prezență în cultura noastră. Ascultăm oare? Suntem oare atenți?

Lăsați-mă să închei cu câteva sugestii practice, căci știu că spuneți: „Bine, bine, sunt vinovat! Înțeleg. Înțeleg. Sunt ca omul bogat. Sunt ca cei fără griji din Sion. Ce pot face?” Încercați, oameni buni, să puneți problema cât mai concreți posibil. Dorothy Day a spus că tot ce face un botezat catolic ar trebui să aibă legătură directă sau indirectă cu faptele de milostivire trupească și sufletească. Începeți cu faptele de milostivire trupească: hrăniți-i pe cei flămânzi, dați de băut celor însetați, îmbrăcați-i pe cei goi, adăpostiți pe cei fără casă – există 7 astfel de fapte. Învățați-le și întrebați-vă de-a dreptul în fiecare zi: „Fac ceva ca să fac aceste fapte de milostivire trupească?” Zeciuiala înseamnă să dai 10% din venitul tău în fiecare an. Este ceva util și obiectiv aici Dacă câștig un milion de dolari pe an, o sută de mii ar trebui să meargă la săraci. Fac o sută de mii? Zece mii ar trebui să meargă la săraci. Este un mod foarte concret de a măsura.

Țineți bani în buzunare pentru Lazăr de la poartă. Știți despre ce vorbesc. Acum când înregistrez acest material, în studioul din Santa Barbara, sunt oameni fără adăpost pe care îi cunosc, la doar câteva blocuri distanță. Oare trec senin pe lângă ei tot timpul? Sincer, da. Sunt judecat pentru aceasta? Da. Bani în buzunare pentru a-i da altora care au urgentă nevoie. Țineți o cutie pentru săraci lângă ușă. De fiecare dată când ieșiți din casă, puneți ceva în ea pentru săraci. Încercați să adoptați, oameni buni, o practică concretă, ce face real angajamentul vostru față de cei săraci. Lăsați-l pe Amos, profetul, și lăsați această poveste a lui Lazăr să vă deranjeze astăzi. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze!