Cum vă folosiți puterea?

Pacea să fie cu voi! Prieteni, în cap. 22 din Cartea profetului Isaia, găsim singura critică adusă de profet unei persoane anume. Isaia critică adesea națiuni și popoare, chiar și propriul popor, dar singura dată când critică specific o persoană e în cap. 22. Iar persoana din vizorul profetului e un anume Șebna. Șebna. El e prezentat ca administratorul palatului. Probabil însemna ceva de genul prim-ministrului. Palatul în cauză e deci palatul regelui, iar Șebna e un oficial de rang foarte înalt, să zicem, în conducere. Ce anume naște mânia profetului Isaia împotriva lui Șebna? I-a spus deci – să ascultăm: „Te voi îndepărta din funcția ta și te voi înlătura din postul tău”. Uau! Ce a greșit tipul acesta?

Ei bine, trebuie să privim ceva mai înainte în Cartea profetului Isaia. Și găsim acest lucru: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul Sabaot: ‘Hai, mergi la administrator, la acest Șebna care e stăpân peste palat și spune-i: «Ce faci tu aici? Cine ești tu de ți-ai făcut un mormânt pentru tine însuți, tăind un mormânt pe înălțimi, și cioplindu-ți o locuință pentru tine în stâncă?»'” De ce se plânge deci Isaia? De faptul că Șebna a încercat în mod evident să construiască un mormânt foarte special, pentru el însuși, pe înălțimi. Probabil se referă la Muntele Măslinilor. El e în Ierusalim, în Cetatea lui David. Dacă ați fost acolo, știți că la est e Muntele Măslinilor – prezență importantă în toată Biblia. Acestea ar fi înălțimile pe care își construia acest mormânt – clar, nu doar un loc de odihnă pentru trupul său, ci un fel de monument în cinstea sa. Și încă pe înălțimi, ca toată lumea să îl vadă. În mod evident, a depus eforturi uriașe, cheltuieli enorme, pentru a construi acest monument extraordinar.

Gândiți-vă ce încântat de aceasta trebuie să fi fost când era în viață. Șebna probabil se gândea: ”Sunt acum o persoană mare și importantă, dar pentru totdeauna oamenii își vor aminti numele meu. Îmi vor vedea monumentul.” Îmi vine în minte Papa Iuliu al II-lea. Nu vreau să îl vorbesc de rău; a fost o figură măreață în unele sensuri. Fără Iuliu II nu am avea tavanul Capelei Sixtine, și nu am avea unele sculpturi pe care le-a făcut Michelangelo pentru acest mormânt foarte special pe care Papa Iuliu îl proiectase pentru sine, sau l-a gândit pentru sine. Și a vrut să îl așeze în interiorul noii Bazilici San Pietro. Lui îi datorăm și Bazilica, apropo. A dărâmat vechea San Pietro pentru a construi Bazilica pe care o știm. Dar chiar în centrul ei a dorit să pună un mormânt monumental, decorat cu sculpturile lui Michelangelo, ca monument permanent pentru el însuși.

Iată o întrebare: cum folosim puterea și autoritatea pe care o avem? Șebna a folosit resurse enorme de bani, energie, timp, personal, într-un proiect menit aproape exclusiv să îi slăvească propriul ego. Una dintre marile ironii – îmi place acest aspect – e că Șebna dorea să fie pomenit pentru totdeauna, nu? De aceea a dorit să zidească acest mormânt, ce a dispărut de mult. Dacă e pomenit, nu că e un nume mare, dar dacă e pomenit de cineva e pomenit din cauza acestei critici din Cartea profetului Isaia. Iată cât de greșit i-a mers proiectul. Și nu m-am putut abține să nu mă gândesc – mulți poate vă amintiți de la orele de engleză din liceu – cu toții am citit acel minunat poem „Ozymandias”, de P.B. Shelley. Vă amintiți? Vă voi citi puțin din el. „Am întâlnit un călător dintr-un ținut străvechi, care a spus: ‘Două picioare gigantice de piatră, fără trunchi, stau în deșert. Lângă ele, pe nisip, pe jumătate scufundat, stă un chip spulberat.” Iată, așadar, rămășițele fărâmițate ale acestui mare monument. Și apoi continuă: „Pe piedestal, aceste cuvinte sunt: ‘Numele meu este Ozymandias, regele regilor. Priviți lucrările mele, o puternicilor, și disperați!’ Nimic altceva nu rămâne. În jurul ruinelor acelei ruine colosale, infinite și goale, nisipurile singuratice și plate se întind departe.”

„Uită-te la mine, Ozymandias, regele regilor.” Iată un monument care va dura pentru totdeauna! E doar o ruină în nisipuri. Dacă cineva își amintește numele, e din cauza acestui poem care îl ia în derâdere. Seamănă foarte mult cu Șebna. E versiunea lui Isaia pentru Ozymandias. Din cauza defectelor sale mari, Domnul îl destituie pe Șebna din funcția sa și îl pune în locul lui pe Hilchia. Și spune frumos: îl stabilește „ca pe un țăruș în loc sigur”. Și apoi îi pune pe umăr „cheia Casei lui David”. Se crede că efectiv era un instrument masiv ce se folosea pentru a deschide o poartă la palat. Era deci ceva ce nu purtai în buzunar; o purtai de fapt pe umăr. Șebna e dat jos. De ce? Pentru că și-a petrecut timpul, banii și energia și a adus personal pentru a construi un monument pentru el însuși! Iată întrebarea: cum folosiți puterea și autoritatea pe care o aveți? Există oameni în mod explicit în poziții de putere oficială. Dar toată lumea are un fel de putere. Aveți putere în propria familie. Aveți putere în comunitatea Dvs. Aveți putere la locul Dvs de muncă. Poate aveți o funcție foarte înaltă. Marea întrebare spirituală este: ce faceți cu ea?

Este întotdeauna o ispită să folosim acea putere pentru a ne construi monumente nouă înșine și să implicăm o mulțime de oameni în acel proiect. Ideea e să ne folosim puterea tocmai în folosul celor pe care îi slujim. Știu că poate suna puțin ca un cercetaș, dar acesta e ideea la a avea putere. De aceea Dumnezeu v-a dat puterea pe care poate o aveți: de dragul celor asupra cărora aveți autoritate. Puneți-vă deci cu toții această întrebare: acționați ca Șebna? acționați ca Ozymandias? Petreceți mult timp și energie pentru a vă construi un monument? Sau insuflați viață în ceilalți? Aduce puțin a clișeu, dar există două tipuri de oameni: unii care insuflă viață într-o cameră, alții care sug aerul dintr-o cameră. Știți ce vreau să spun. Ca și cum ai atrage totul în gaura neagră a propriului ego. Seci viața din oameni. Dar cei mai buni oameni – și cei cu autoritate, cei mai buni dintre cei cu autoritate – insuflă viață în oameni. Aceasta e întrebarea esențială.

Cred că e minunat faptul că Biserica leagă povestea lui Șebna cu acest minunat și familiar episod din cap. 16 din Matei: Isus dând cheile Împărăției lui Simon Petru. Am predicat despre el de mai multe ori. Sunt atâtea teme pe care le-am putea extrage de aici. Dar ce îmi place e acest lucru: așa cum Dumnezeu îi dă cheia lui David lui Hilchia, după ce l-a fixat în loc sigur, ca pe un țăruș, acum Isus îi spune lui Simon: „Tu ești Piatră”. „Petros” în greacă, „Petru” în română. „Tu ești Piatra. Te fixez în loc sigur. Și îți dau propria Mea versiune a cheilor Casei lui David. Îți dau cheile Împărăției cerurilor.” Iată autoritatea dată de Cristos Bisericii Sale.

E minunat și, desigur, nu mă pot abține să nu mă gândesc la aceasta ca un Episcop al Bisericii: orice autoritate pe care o am ca Episcop provine de la succesorul lui Petru. Papa Francisc, urmașul lui Petru, e cel care m-a numit Episcop. Orice autoritate are un preot sau un diacon provine de la un Episcop, care l-a hirotonit. Ideea e că toate aceste poziții de autoritate – de la Papa, prin Episcopi, preoți, diaconi – își au în cele din urmă originea în acest moment, când Isus i-a spus lui Petru: „Te voi fixa ca pe un țăruș în loc sigur”. Te voi face o piatră și îți voi da ție cheile.” S-a abuzat de această putere? Da, din păcate. Priviți în întreaga istorie a Bisericii. Chiar de către Papi, Episcopi, preoți etc.? Da, uneori au abuzat de ea, acționând mai mult ca Șebna decât ca Hilchia. Construindu-ne monumente pentru noi înșine, în loc să insuflăm viață în poporul nostru.

Dedicați deci un timp, cu toții, în această săptămână. Gândiți-vă la tipul de putere pe care o dețineți. Și mai întâi recunoașteți că orice putere legitimă aveți, de la familie până la cea mai înaltă funcție, vine în cele din urmă din permisiunea dată de Dumnezeu. Dumnezeu e Cel care v-a dat-o, Cel care v-a permis să o aveți. Dar cum colaborați cu acest har? Fiți sincer și e un punct de meditație spirituală și pentru mine: cum folosesc puterea pe care o am? Construiesc un mormânt pentru mine pe înălțimi? La ce va duce așa ceva, credeți-mă când vă spun aceasta, este batjocura lui Isaia. Va duce la batjocură. Va duce la Ozymandias. Nu vă consumați propria energie spirituală prețioasă și nu consumați energiile spirituale ale celor din jurul vostru, construindu-vă astfel de monumente. Mai degrabă, orice putere ați avea, orice chei v-au fost date, folosiți-le cu toții pentru a deschide porțile care vor duce la o viață mai profundă. Folosiți această putere nu pentru a suge aerul din cameră, ci pentru a insufla viață în ea. Petreceți ceva timp săptămâna aceasta cu gândul la Șebna, la cum este amintit. Și apoi gândiți-vă la modul în care folosiți puterea pe care v-a dat-o Dumnezeu. Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Vă mulțumesc pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest video, vă încurajez să îl distribuiți și nu uitați să vă abonați la canalul meu YouTube.