Cursul Sf. Paul despre evanghelizare

Episcopul Robert Barron

În acest material video, Ep. Barron oferă o reflecție asupra discursului Sf. Paul din Areopagul Atenei, ce se găsește în Faptele apostolilor, cap. 17. Este un fel de curs esențial despre evanghelizarea culturii – oricine implicat astăzi în această misiune esențială ar trebui să îl citească cu atenție.

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Oana și Radu C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 19 min 25 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube Originalul

[etichete]

Aș dori să vorbesc azi despre capitolul 17 din Faptele Apostolilor, care conține faimosul discurs ținut de Paul în Areopagul din Atena. E un fragment binecunoscut și constituie, cred eu, un fel de curs esențial despre evanghelizarea culturii. Fiecare etapă merită să fie meditată, din acest faimos moment. În primul rând: ce face Paul în Grecia? El trece acum din Asia Mică în Europa continentală, îndemnat, spune el, de un vis în care un macedonean l-a chemat.

Îmi place ce a spus Christopher Dawson, marele istoric catolic: „Iată o trecere pe care nici un comentator, nici un istoric de atunci nu ar fi observat-o: acest predicator evreiesc itinerant venind din Asia Mică în Grecia”. Dar de fapt a fost unul dintre cele mai decisive momente din istoria umanității, pentru că, făcând așa, Paul aduce credința creștină în Europa. A spune „în Europa” înseamnă că la un moment dat la Roma, iar apoi, în cele din urmă, în întreaga lume, prin Europa. Avem deci acest moment decisiv în care Paul, îndemnat de un impuls misionar, face această călătorie. Pentru toți evanghelizatorii de astăzi: dacă simțiți impulsul să faceți ceva, să încercați ceva, și vă întrebați: „Da, bine, dar care va fi rezultatul?” Cine știe? Paul nu avea habar. E un lucru extraordinar. Dar din acest motiv e în Grecia.

Începe în nord, din Macedonia, din Filipi, scrie o faimoasă Scrisoare către Filipeni. Merge în Tesalonic, sus în nord – faimoasa Scrisoare către Tesaloniceni, de mai apoi. A avut un oarecare succes. Auzim despre câteva convertiri și despre oameni ce îl ascultă dar întâlnește o enormă opoziție. Ajunge la închisoare în Filipi. În Tesalonic o gloată îl alungă din cetate. O altă lecție pentru evanghelizator: nu fi surprins dacă întâmpini opoziție. Am vorbit des despre aceasta: când mi-am început această muncă în noua evanghelizare prin mass-media, ce opoziție feroce! Slavă Domnului, nu sunt lovit cu pietre de mulțimi furioase. Cel puțin nu încă! Dar am avut partea mea de agresivitate verbală. Adesea ajungi să te întrebi: „Ascultă cineva ce spun?” Ei bine, mesajul creștin a fost întotdeauna puțin periculos, contra-cultural, ciudat, surprinzător, amenințător. Și încă este! Deci nu vă mirați. Paul a trecut și el prin aceasta.

Dar apoi îmi place faptul că, începând în nord, merge imediat la Atena. Ce era Atena, în acea vreme, în special? Era fără îndoială centrul cultural al lumii romane. Imperiul Roman se extinsese în această parte a Mediteranei. Atena e marele oraș al lui Socrate, Eschil, Platon și Aristotel și alții. Chiar dacă aceștia au fost cu 400 de ani înainte de Paul. E uimitor ce deformată e percepția noastră istorică. „Toți au trăit atunci, cândva”, dar Aristotel și ceilalți au fost cu 400 de ani înainte de Paul. Dar Atena e acest foarte important centru cultural. Minunat! Creștinii, din instinct, unul profund, de la Paul până la Papa Ioan Paul al II-lea, au mers în centrele culturale. Nu stăm deci doar undeva la periferie. Știm că Isus vrea ca mesajul Său să ajungă la lumea întreagă. Avem deci intuiția de a merge în centrele culturale, în centrele de filozofie, în centrele de comunicare. Acolo merge Paul, dintr-un instinct puternic: la Atena.