Dați mai departe harul pe care l-ați primit

Episcopul Robert Barron

Prieteni, Isus ne spune că mesianitatea Lui este una spre slujirea altora, nu spre propriul folos. Ca păcătoși, avem tendința de a înțelege viața noastră religioasă într-un mod interesat, dar harul pe care ni-l dă Dumnezeu este menit să fie dat.

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Matei C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 14 min 57 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube originalul

Etichete:

Pacea fie cu voi. Prieteni, pentru acest weekend, Biserica a reunit prima lectură și Evanghelia într-un mod cu adevărat interesant, pentru că ele ne vorbesc despre două cariere profetice, începuturile a două vocații profetice. Mai întâi cea a lui Ieremia, și apoi, cea a lui Isus. Și sunt legate, așa cum am spus, într-un mod cu adevărat fascinant. Să ne uităm acum la prima, din cartea profetului Ieremia. Dacă ați participat la Liturghii de hirotonire – eu am fost la vreo o mie, dar dacă ați fost la una dintre ele, aproape mereu auziți această lectură despre chemarea lui Ieremia.

Ascultați acum: „Cuvântul Domnului a fost către mine, zicând: Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, Eu te cunoșteam. Mai înainte de a fi ieșit din pântece, te-am consacrat și te-am pus profet pentru popoare.” Fiecare verset de aici are o importanță extraordinară. „Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, Eu te cunoșteam.” Punem mare accent pe ego și pe prerogativele noastre și pe găsirea vocii noastre: „Îmi voi găsi drumul, nu îmi spune ce să fac”. Bibliei nu este deloc interesată de toate acestea. Bibliei nu îi pasă deloc de ceea ce te-ai hotărât tu să faci sau de ceea ce egoul tău vrea să obțină. Nu, nu. „Mai înainte de a te fi format în sânul mamei, Eu te cunoșteam”, spune Domnul. „Mai înainte de a te naște [deci înainte de a fi aici, de a putea face vreo alegere] te-am consacrat și te-am pus profet pentru popoare.” Cât este de important să vorbim despre vocație, chemare. Nu e vocea mea mică, micile mele programe și planuri. Este conformarea mea la misiunea și vocația și identitatea pe care mi le-a dat Dumnezeu.

Mi-a plăcut mereu această teorie pe care o găsim la unii psihologi, teoria ghindei, care spune că undeva îngropată în noi toți e un fel de sămânță. Gândiți-vă la o ghindă care dă naștere unui copac. O sămânță a persoanei care suntem meniți să fim. Și nu este atât de mult: „Eu îmi aleg calea”. E faptul că, uneori, ghinda e „înghiontită” în noi și ne dăm seama printr-o experiență sau printr-o conversație sau orice altceva: „O, da, aceasta este persoana care trebuie să fiu”. Descopăr ceea ce Dumnezeu a pus deja în mine. Și vorbim acum de vocație. Vorbim acum despre a fi consacrat de Domnul. De aceasta este interesată Biblia. Și observați: „te-am pus profet pentru popoare” – foarte important. Așa cum v-am spus de 1000 de ori, Israelul nu există pentru Israel. Există pentru popoare, pentru lume. Israelul are o identitate distinctă, da, într-adevăr. Țineți minte că am vorbit despre ziduri săptămâna trecută. Dar nu este menit să se scalde în propria-i glorie. E menit acum să fie un „vehicul” al iubirii și luminii lui Dumnezeu pentru întreaga lume.

La fel și Biserica. Lumen gentium: e menită să ducă popoarelor lumina lui Cristos. Biserica nu rămâne închisă în sine. „Te-am pus profet pentru popoare” – Dumnezeu i-o spune lui Ieremia și Cristos i-o spune Bisericii Sale, chiar și astăzi. E minunat: în ambele moduri, Ieremia e făcut să iasă din el însuși. „Nu este cariera și vocația mea, Dumnezeu a sădit aceasta în mine. Și, în plus, El m-a pus nu pentru binele meu sau pentru binele poporului meu, El m-a consacrat pentru binele lumii întregi.” Ascultați-mă, confrați credincioși: odată ce permitem acelor adevăruri să pătrundă adânc în noi, viețile noastre se schimbă. Atâta timp cât gândesc: „Viața mea e despre a atinge obiectivele ce mi le-am stabilit și a-mi face viața cât mai de succes și confortabilă posibil” – care e poziția implicită a 95% dintre oameni din societatea noastră, dar e complet în opoziție cu Biblia, e în opoziție cu ce vrea Dumnezeu… Nu, nu: „Am sădit în tine un scop și o vocație și nu este pentru tine, este pentru popoare”.

Acesta este oarecum micul preludiu al lui Ieremia care este menit să ne pregătească pentru extraordinara Evanghelie, care este luată desigur din Evanghelia lui Luca. Isus, imediat după Botez și după lupta Sa cu diavolul, se întoarce în orașul Său natal și ia Scriptura pentru a citi în sinagogă. Aceasta era prerogativa oricărui bărbat adult din vremea Lui. Și nu era o lectură fixată. Cititorul putea alege pasajul pe care îl dorea și apoi să îl comenteze. Deci Isus alege pasajul familiar din cartea profetului Isaia, vorbind despre timpul mesianic, când va veni Mesia și orbii vor vedea și șchiopii vor umbla și surzii vor auzi. Acest timp de glorie și împlinire și vindecare. Dar ce este extraordinar este că El nu comentează despre acesta ca și cum ar fi o profeție despre ceva ce urmează să vină. În schimb spune, ascultați: „Astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta în urechile voastre!” Ei au știut exact ce a vrut să spună. Această profeție străveche: „Într-o zi, cândva Mesia va veni și totul va fi bine”. Isus nu spune acum: „Sunt încă unul dintr-un lung șir de profeți care prezic această zi minunată”. El spune: „Nu, nu. Astăzi, în urechile voastre, ascultându-mă, acest lucru s-a împlinit.”

Este una dintre cele mai grozave afirmații mesianice făcute în Evanghelii, că Isus știe cine este, care este identitatea Lui profetică, dată Lui ca Fiu de către Tatăl, de a fi nu doar un profet între mulți alții, ci de a fi însuși Cuvântul făcut trup, întruparea prezenței divine în lumea noastră pentru transformarea ei. Aceasta anunță El. Iată acum ce mi se pare foarte interesant. În relatarea lui Marcu a acestei întâmplări, oamenii sunt imediat revoltați și cred că e blasfemie: „Cum îndrăznește acest om să spună aceste lucruri?” Dar în Luca, este interesant că prima lor reacție nu este negativă. Este pozitivă. Ascultați. „Toți dădeau mărturie în favoarea Lui și se mirau de cuvintele de har care ieșeau din gura Lui.” Cred că vedem acum de ce, în versiunea lui Luca, pentru că ascultați ce urmează: „Și spuneau: «Nu este acesta fiul lui Iosif?»” Iată ce cred eu că se întâmplă aici. De ce sunt mai întâi atât de bucuroși de aceasta, de faptul că acest om se anunță pe sine ca Mesia? Și, fără îndoială, au auzit unele dintre lucrurile uimitoare pe care le-a făcut în orașele din jur. Ei știu că se întâmplă ceva extraordinar aici, iar acum ne spune: „Eu sunt Mesia”. „Nu este acesta fiul lui Iosif? Hei, îl știm pe Iosif.” Acesta e un băiat al locului care s-a realizat. Trebuie să se fi gândit: „Ei bine, iată o oportunitate. Dacă acest copil al locului, din acest oraș, e Mesia lui Israel, aceasta ne va aduce beneficii”.

Fiți atenți, oameni buni, fiți atenți! Este o problemă veche și permanentă în religie. Ce face Dumnezeu? „Îmi face viața mai bună, îmi face viața mai ușoară. De aceea sunt religios, de aceea mă rog, ca Dumnezeu să mă ajute. Dă-mi ce vreau. Dă-i poporului meu, națiunii mele, tribului meu, ceea ce vrem. Este în beneficiul nostru.” Vreți o versiune contemporană la aceasta? Se numește Evanghelia prosperității, nu? „Hei, dacă mă conformez lui Cristos și mă rog suficient, atunci lucrurile vor merge bine pentru mine”. Cred că avem puțin din aceasta aici: „Hei, hei. Iată o oportunitate grozavă pentru noi”, pentru că priviți acum ce face Isus. Este extrem de interesant cum subminează acest instinct. Îi lasă cu gura căscată tocmai spunându-le două relatări din tradiția Vechiului Testament. Sunt destul de necunoscute pentru noi, dar oamenii din vremea Lui le-ar fi știut foarte bine pe amândouă.

Una are de-a face cu profetul Ilie, cealaltă cu profetul, Elisei, urmașul lui Ilie. Relatarea despre Ilie, o știm, este într-o perioadă de secetă, tot Israelul este în pericol, oamenii mor de foame și de sete. Domnul nu îl trimite pe Ilie la cineva din Israel, ci tocmai la o văduvă din Sarepta. Aceasta înseamnă la o femeie din afara Israelului. Și apoi e relatarea aceea minunată: ea dă tot ce mai are pentru a face o turtă pentru Ilie, apoi urciorul cu ulei și făina nu se termină niciodată. Vă amintiți relatarea aceea? Dar ideea lui Isus este că El l-a trimis pe Ilie nu la Israel, ci la o văduvă din afara Israelului. Apoi relatarea cu Elisei este istoria lui Naaman. Amintiți-vă de Naaman, generalul sirian, un dușman al Israelului. Un comandant al unei armate inamice. Naaman are lepră. El vine cerșind la Israel, îl găsește pe profetul Elisei, acesta îi spune să se scalde de șapte ori în Iordan și atunci Naaman e vindecat. Din nou, ideea este că profetul a intervenit nu în beneficiul cuiva din Israel, ci de fapt al unui dușman al Israelului, al unui străin.

În acest moment, mulțimea se enervează, ascultați: „Auzind acestea, toți cei din sinagogă s-au umplut de mânie. Ridicându-se, l-au scos din cetate și l-au dus pe buza colinei.” O, e atât de uman, nu este așa? „Hei! Situația arată destul de bine! Acesta e băiatul nostru din zonă, care e profetul și poate chiar e Mesia, aceasta se va întoarce în beneficiul nostru.” În mod intenționat, Isus subminează acest instinct. „Ieremia, te-am pus profet pentru popoare. Nu doar pentru beneficiul Israelului, nu pentru beneficiul tău personal. Nu, nu. Te-am pus profet pentru popoare”. Isus spune acum: „Eu sunt Mesia. Aceasta se împlinește în urechile voastre. Dar Eu exist și misiunea Mea nu este doar pentru beneficiul vostru particular, ci este destinată acum pentru întreaga lume.” O, ideea aceasta pe care o subliniez mereu, oameni buni: Israelul are propria sa identitate în contrast cu lumea, da; de dragul lumii, ca să devină plămadă și lumină și sare pentru lume. Și astfel Isus le spune aici: „Nu, nu. Misiunea Mea mesianică este una de slujire, nu de interes personal”.

Bine. Permiteți-mi să trag acum o concluzie, făcând aceasta ceva mai concret pentru noi, acum. Avem o tendință, noi păcătoșii, să ne vedem viețile religioase în acest mod de urmărire a propriilor interese. „Bun, dacă merg la Liturghie și dacă mă rog suficient și respect legea morală a lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu îmi va da lucruri bune”. Ei bine, nu știu cum poate cineva să citească o pagină din Biblie și să creadă că aceasta are sens. Arătați-mi unde ne dă Biblia această asigurare, că dacă urmez cum se cuvine toate legile divine, atunci voi primi beneficii și mângâieri lumești. Adică e aproape contrariul. Aproape contrariul. Cum acționează Dumnezeu? Dumnezeu acționează întotdeauna în așa fel încât harul pe care ni-l dă este menit să fie dat mai departe. Dați-mi voie să repet aceasta. E un principiu atât de important. Da, Domnul ne dă har. El ne dezvăluie lucruri, ne atrage în viața Lui, ne invită la Liturghie, ne invită la excelența morală. Da, într-adevăr. Și toate acestea sunt un har! Dar ce urmărește să realizeze? Urmărește, în cele din urmă, să curgă prin noi, pentru a deveni un har pentru alții. „Fac toate aceste lucruri, Doamne, și ce folos este pentru mine?” Poate e vorba de faptul că tu ai fost un beneficiu pentru mulți alții.

Puțin sentimental, sunt sigur, dar când înregistrez aceste cuvinte, nu suntem departe de perioada Crăciunului și toți am urmărit „O viață minunată”. Vedeți, acesta este mesajul profund biblic din inima acelui film. George Bailey e un om atât de bun, a făcut numai lucruri bune. Are el succes lumesc? Nu. Are puțin din acesta, dar e constant frustrat că așa mulți oameni, ce nu sunt nici pe departe la fel de buni ca el, au tot felul de bunuri lumești pentru ei înșiși. Dar vedeți, ce învață el până la sfârșit? Și știm cu toții această poveste acum. Este ca un mit contemporan. Că, de fapt, el a permis harurilor care i-au fost date să curgă prin el în beneficiul tuturor celor din jurul lui. „Fratelui meu mai mare, George, cel mai bogat om din oraș”, spune fratele său la final. Nu este bogat în ochii lumii, nu este bogat financiar. El este cel mai bogat spiritual om din oraș, pentru că a fost pus profet pentru neamuri. El l-a imitat pe Învățătorul Său, Isus, care este un Mesia nu pentru beneficiul Său personal sau pentru beneficiul personal al concitadinilor Săi, ci este un Mesia tocmai pentru lume.

În aceste stranii relatări străvechi, despre chemarea acestor figuri profetice, descoperim acest fundamental principiu spiritual: harul care v-a fost dat nu este menit pentru voi. Este menit să fie dat acum prin voi lumii. Și în acest proces, dacă urmați aceasta, descoperiți că voi înșivă ați crescut de 30, 60 și 100 de ori. Și Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Vă mulțumesc pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest video, vă încurajez să îl distribuiți și să vă abonați la canalul meu YouTube.