De ce a fi bun nu e suficient

Episcopul Robert Barron

Prieteni, în Scriptură nu se dă nici un indiciu că cerințele morale ar fi cumva mai importante decât cerințele liturgice. A fi o persoană bună nu este suficient – este crucial să fii aliniat la Dumnezeu, în splendoarea Sa divină, prin ritual și ceremonie. Îngrijorarea mea este, pe măsură ce bisericile noastre încep să se deschidă, că unii ar putea uita importanța vitală și caracterul esențial al Liturghiei.

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Oana și Radu C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 10 min 32 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube Originalul

[etichete]

Liturghia catolică e o continuare a acestui adânc instinct biblic că avem nevoie de ritual liturgic ca să ne menținem în linie (cu Dumnezeu). Teama mea e că vom recădea în acest fel de moralism ușor. Nu, nu! Legea morală este indispensabilă; o spiritualitate a încrederii – indispensabilă; dar a doua jumătate a Cărții Exodului: jertfa liturgică, rugăciunea preoțească – toate acestea sunt de asemenea esențiale.

Episcopul Robert Barron
A FI BUN NU E SUFICIENT

Recent, în legătură cu un proiect academic la care lucrez, am citit mult din Cartea Exodului și comentarii pe marginea ei. Cartea Exodului am putea spune că e istoria modului în care Dumnezeu modelează Israelul ca poporul Său special. Am spus de multe ori înainte: Dumnezeu alege Israelul nu pentru binele lui, ci pentru binele lumii, astfel încât prin Israel lumea să fie atrasă la Dumnezeu.

Cred că formarea are loc în trei etape de bază în Cartea Exodului: prima o numesc spirituală; a doua morală; a treia liturgică. Formarea spirituală are loc prin procesul exodului: astfel Domnul îi eliberează din sclavia Egiptului. Sunt sclavi, sunt neputincioși, nu o pot face singuri, dar având încredere în Domnul, ajung la libertate. Iată, dacă vreți, formarea spirituală de bază a Israelului: să învețe cum să aibă încredere în puterea și acțiunea lui Dumnezeu. Al doilea tip de formare e poate cel cu care suntem cel mai familiarizați în Cartea Exodului și anume formarea morală. Gândiți-vă la măreața Lege primită pe Muntele Sinai, rezumată în cele Zece Porunci. Dumnezeu îi spune Israelului: „Iată cum vreau să te comporți”.

Dar mai există un al treilea nivel, pe care l-aș numi liturgic, și voi spune mai multe despre el imediat, dar în cap. 25 până la 40 – și cartea se încheie cu cap. 40 – atenția e aproape în totalitate dedicată formării liturgice și rituale a poporului lui Israel. Iată ce cred că e destul de interesant. Majoritatea suntem mai degrabă kantieni când vine vorba de religie și, din nou, am mai vorbit despre aceasta. Immanuel Kant, marele filozof al sec. XVIII, spunea că religia se reduce practic la etică. Considera deci că totul din religie urmărește să ne facă oameni buni, decenți și etici moral. Versiunea noastră – și veți auzi așa des de pe buzele oamenilor de azi – e: „Nu contează cu adevărat ce crezi sau cum aduci cult, atâta timp cât ești o persoană bună și decentă. E tot ce contează!” Ei bine, acesta e kantianismul.

Să vedem: e Biblia interesată de formarea noastră morală? Da! Da! Cartea Exodului e masiv interesată de ea, pentru că dacă vrei să fii ca Dumnezeul lui Israel, care e iubire și care e dreptate, atunci trebuie să fii modelat după iubire și dreptate – de aici și formarea morală foarte riguroasă. Până aici lucrurile par a sta kantian. Dar e foarte interesant că aproape toată a doua jumătate a Cărții Exodului e dedicată nu formării morale, ci formării liturgice și rituale. Vă voi oferi doar câteva exemple, dar acoperă aproape în întregime această secțiune a cărții. Ascultați cum e descris cum trebuie să fie construit chivotul legământului. „Să facă o arcă din lemn de salcâm; lungimea să fie de doi coți și jumătate, lățimea de un cot și jumătate și înălțimea de un cot și jumătate! Să o acoperi cu aur curat: să o acoperi pe dinăuntru și pe dinafară…” Atenție: textul continuă așa pagini întregi.

Iată acum despre ornamentele de deasupra chivotului: „Să faci doi heruvimi din aur. Să faci un heruvim la un capăt; un heruvim la celălalt capăt. Heruvimii să fie cu aripile întinse deasupra, acoperind capacul ispășirii.” Și din nou: pagini întregi cu astfel de descrieri. Descrieri detaliate ale mobilierului din sanctuar, în jurul chivotului legământului. Și este vorba despre candelabru, masa pentru așa-numitele pâini ale prezenței și altele. Apoi vine o amplă secțiune de care orice preot e interesat: o descriere a preoției. Ce trebuie preoții să poarte, ce trebuie preoții să facă și așa mai departe… Iată un exemplu: „Iată veșmintele pe care să le facă: un pieptar, un efod, o mantie, o tunică brodată, o mitră și un brâu. Când fac veșminte sfinte să întrebuințeze aur albăstrui, purpură violetă și stacojie și in pur!” Din nou: pagini întregi de astfel de descrieri detaliate.

Iată ceva interesant. Nu avem nici o indicație în Cartea Exodului că aceste prescripții liturgice și sacrificiale și ritualice sunt cumva mai puțin importante ca Legea morală. Am auzit cele Zece Porunci; am auzit toate cerințele morale. Apoi trecem direct la aceste indicații. Și, de fapt, dacă pot spune așa, când treci de Exodului ajungi imediat la Cartea Leviticului, unde ai 28 de capitole dedicate Templului, preoției, ritualurilor, jertfelor, curat și necurat… Dacă putem spune ceva, e că autorul biblic pare mai interesat de latura ritualului liturgic decât de latura morală. Bine. Cum înțelegem acestea noi, post-kantienii, noi, care tindem să credem că religia e doar despre moralitate.

Iată prima observație: Dumnezeu nu are nevoie de toate acestea, așa că vă rog nu cădeți în capcana gândirii că Dumnezeu are un fel de problemă psihologică, că Dumnezeu are nevoie să fie lăudat și cere acest tip de devoțiune cu detalii specifice, din cauza problemelor Sale de personalitate. Nu, nu! Dumnezeu nu are nici o nevoie. Dumnezeu care a făcut întregul univers din nimic nu poate să câștige ceva din cadrul universului. Nu e ca și cum Dumnezeu ar cere toate acestea. Dacă vă îndoiți, apropo, aruncați o privire la cap. 1 din Cartea profetului Isaia și vedeți cândva Psalmul 50 – ambele comunică foarte clar că Dumnezeu nu are nevoie de nici un sacrificiu, ritual și altele.

Dar iată ideea: noi suntem cei ce avem nevoie! Ce fac toate acestea? Mă refer la tot, de la cum se îmbracă preotul la cum gesticulează, cum se mișcă, ce face, jertfe… cum arată chivotul legământului – ce fac toate acestea? Îl aliniază pe Israel cu Dumnezeu. Păcatul e în esență o formă falsă de cult: fac din altceva decât Dumnezeu valoarea supremă. Toate aceste gesturi și veșminte ritualice și liturgice au ca scop să alinieze Israelul cu Dumnezeu. Dacă legea morală ne aduce voința în linie cu voința lui Dumnezeu, întreaga lege liturgică urmărește să ne aducă mințile, inimile și imaginația în linie cu splendoarea divină. Și toate acestea au o importanță fundamentală pentru orientarea corectă a poporului lui Israel.

Bine. Vă întrebați acum: „De ce îmi spune Episcopul toate acestea?” Pentru că cred că are o relevanță specială în acest moment, în situația cu Covid-ul. Iată ce vreau să spun. Din motive întemeiate… Atenție: nu pun la îndoială aceasta nici o clipă! Din motive întemeiate a trebuit să închidem bisericile, iar acum oamenilor li se permite să se întoarcă, în condiții limitate, dar a existat o distanțare a multor oameni de cultul oficial al Bisericii, de Liturghie, de Euharistie. Din nou: de înțeles… Dar iată îngrijorarea mea: catolicii s-ar putea întoarce la această poziție kantiană. Ce vreau să spun e: „Uite! Am practic o relație bună cu Dumnezeu. Sunt o persoană decentă. Am stat departe de ritualuri, Liturghie, jertfă și celebrări în toate ultimele luni. Eh… Ce contează? De ce contează? Dacă sunt o persoană decentă, o persoană activă spiritual, de ce contează?” Ei bine, citiți a doua jumătate a Cărții Exodului.

Atenție, vorbesc ca un catolic și poate mai ales catolicilor: altar, jertfă, Templu, veșminte, preoție, tămâie… Tot ce găsim în Cartea Exodului, în Cartea Leviticului, găsești în Liturghia catolică. E o temelie ultra-biblică. Și nu doar Vechiul Testament: vedeți Cartea Apocalipsei! Ce găsiți? În timp ce vizionarul privește la curtea cerească, are loc o minunată Liturghie, care implică preoți, veșminte, altar, jertfe, tămâie și lumânări etc. Deci Liturghia catolică e o continuare a acestui adânc instinct biblic că avem nevoie de ritual liturgic ca să ne menținem în linie (cu Dumnezeu). Teama mea e că vom recădea în acest fel de moralism ușor. Nu, nu! Legea morală este indispensabilă; o spiritualitate a încrederii – indispensabilă; dar a doua jumătate a Cărții Exodului: jertfa liturgică, rugăciunea preoțească – toate acestea sunt de asemenea esențiale. În concluzie… Nu ajunge să fii o persoană bună? Răspunsul scurt: nu.

Vă mulțumesc pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest video, vă încurajez să îl distribuiți și nu uitați să vă abonați la canalul meu YouTube.