Despre sfințenia lui Dumnezeu

The Bible Project (Bible Themes)

O viziune interesantă despre sfințenia lui Dumnezeu și modul ei de manifestare și de percepție din Vechiul Testament și până în Noul Testament.

Clipul face parte din The Bible Project, de unde îl puteți descărca la rezoluție mare.

Clipul are subtitrare în limba română, ce poate fi descărcată de aici în varianta noastră. Subtitrarea originală nu ne aparține, noi preluând-o, finisând-o și aranjând mai bine sincronizarea.

Durată: 6 min 34 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube (varianta noastră) Vezi pe YouTube (varianta originală)
Etichete:

Subtitrarea în limba română

Jon: Probabil ați mai auzit de cuvântul „sfânt”, sau cel puțin l-ați cântat într-un imn bisericesc o dată sau de două ori. Pentru cei mai mulți, ideea de sfințenie este legată de a fi o persoana bună moral. Deci … Dumnezeu este sfânt pentru că e perfect moral vorbind.

Tim: Da, aceasta este o parte, dar în Biblie ideea de „sfințenie” este și mai mare și mai bogată. Ce descrie de fapt este cum Dumnezeu e forța creatoare din spatele întregului univers. Este singura Ființă ce are puterea de a face o lume plină de atâta frumusețe și viață. Toate aceste abilități îl fac deci pe Dumnezeu cu totul unic, ceea ce este semnificația cuvântului „sfânt”. Un mod util de a ne gândi la sfințenia lui Dumnezeu este folosind soarele ca metafora. Soarele este unic, cel puțin în interiorul sistemului nostru solar. Și este foarte puternic. Este sursa acestei vieți minunate de pe planeta noastră. Ai putea, deci, spune că soarele este „sfânt”. Și putem merge chiar mai departe cu această metaforă, spunând că întreaga zonă din jurul soarelui este, de asemenea, „sfântă”.

Jon: Da, deoarece cu cât ajungi mai aproape de soare, cu atât devine mai intens.

Tim: Da, exact. Astfel, aceeași putere și bunătate, care generează toată această viață, este, de asemenea, periculoasă. Adică Soarele, daca te apropii prea mult de el, te va distruge. În același mod, există acest paradox în inima sfințeniei lui Dumnezeu, pentru că, dacă tu ești impur, prezența Lui este periculoasă pentru tine, și aceasta nu pentru că e rea, ci pentru că este așa de bună. Prima dată unde vedem acest paradox al sfințeniei lui Dumnezeu, este în istoria lui Moise și a rugului aprins.

Jon: Dumnezeu îi spune lui Moise să-și scoată sandalele pentru că stă pe pământ sfânt. Moise își acoperă fața de frică, iar Dumnezeu spune: „Hei, nu te apropia! E intens!”

Tim: Tocmai această intensitate a sfințeniei lui Dumnezeu, este explorată chiar mai mult în relatările despre Templul lui Israel, care era principalul loc unde se afla Prezența sfântă a lui Dumnezeu. În centrul Templului era o cameră numită „Sfânta Sfintelor”. Este „punctul fierbinte” al prezenței lui Dumnezeu. Fie că erai un israelit care trăia în ținutul din jurul Templului, fie un preot care lucra chiar în Templu, erai în apropierea Prezenței sfinte a lui Dumnezeu, ceea ce este periculos.

Jon: Da, asta este o problemă. Atunci cum ar trebui să meargă lucrurile?

Tim: Ei bine, în Biblie, soluția este că trebuie să devii „curat” (pur).

Jon: Adică sa fii curat din punct de vedere moral?

Tim: Da. Și este un lucru destul de ușor de înțeles, dar Biblia dedică mult timp pentru a vorbi despre un alt fel de curăție: curăția rituală. Este o stare în care te separi de orice legat de moarte, cum ar fi atingerea pielii bolnave sau a cadavrelor, chiar și a anumitor lichide corporale – toate acestea te fac necurat. Și a deveni necurat ritual nu ține neapărat de comiterea unui păcat. Ce e greșit este să intri în prezența lui Dumnezeu când ești într-o stare de necurăție. Deci, de aceea Dumnezeu a dat israeliților instrucțiuni foarte clare pentru a ști când erau impuri… și care sunt pașii pentru a deveni puri, ca să poată intra din nou în Templu.

Jon: Deci despre aceasta e vorba în Cartea Leviticului.

Tim: Corect. Dar nu se oprește acolo. Ideea continuă să se dezvolte. Așa că mai încolo în Scriptură găsim această poveste foarte interesantă, scrisă de un profet numit Isaia. El are această viziune nebunească în care se află în Templu și este chiar în Prezența lui Dumnezeu – e îngrozit de moarte.

Jon: Da. Știe regulile. Nici măcar nu ar trebui să fie acolo. Și e îngrijorat ca va fi nimicit.

Tim: Apoi apare această creatură ciudată numită serafim…

Jon: Da, este o creatură foarte ciudată!

Tim: Cu siguranță! Deci ea zboară spre el cu un cărbune fierbinte. Și apoi atinge buzele lui Isaia cu cărbunele și spune ceva foarte ciudat: „Vina ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit.”

Jon: Deci, acest cărbune încins îl face pe Isaia să fie curat.

Tim: Da, este extraordinar pentru că, în mod normal, dacă atingi ceva necurat, ți se transferă necurăția și ție. Dar acum, iată aici o idee nouă: există acest cărbune, acest obiect foarte sfânt și pur, care îl atinge pe Isaia și transferă puritatea asupra lui. Isaia nu este distrus de sfințenia lui Dumnezeu: este transformat de ea. Implicațiile de aici sunt imense. Mai există încă o evoluție: acum de la un alt profet – Ezechiel. Și el are această viziune în care stă în Templu și vede apă picurând din el. Apoi aceasta apă se transformă într-un pârâu, și crește, devenind un râu adânc, care începe să curgă prin deșert, lăsând in urma lui copaci verzi pe malurile sale. Și apoi se varsă în Marea Moartă, făcând totul proaspăt și plin de viață.

Jon: Deci, în loc să devină mai întâi curat și apoi să intre în Templu, aici sfințenia lui Dumnezeu iese din Templu, curățind lucrurile și aducându-le la viață. Ce înseamnă toate acestea?

Tim: Nu știm, până când nu îl întâlnim pe acest om: Isus. El susține că împlinește toate aceste viziuni străvechi, dar în moduri noi, surprinzătoare. Isus, pe unde mergea, atingea oameni care erau necurați, persoane cu boli de piele, o femeie cu hemoragie cronică sau oameni morți … iar când îi atinge, necurăția lor ar fi trebuit să se transfere asupra lui Isus, dar, în schimb, puritatea lui Isus se transfera în ei și chiar vindeca trupurile lor.

Jon: Isus este asemenea cărbunelui sfânt din viziunea lui Isaia.

Tim: Așa e. Și Isus susținea că El era întruchiparea umană a sfințeniei lui Dumnezeu. Și că El și urmașii Săi erau de acum Templul lui Dumnezeu, astfel încât, prin ei, Prezența sfântă a lui Dumnezeu va pătrunde în lume și va duce viață vindecare și speranță. Deci de aceea Isus i-a descris pe ucenicii Săi ca având izvoare de apă vie ce curg din ei.

Jon: Deci aici este parte din relatare în care ne aflăm noi acum. Dar încotro se îndreaptă toate acestea?

Tim: Ultimele pagini ale Bibliei se termină cu o viziune finală despre sfințenia lui Dumnezeu. De data aceasta, de la un individ numit Ioan. În viziunea sa, vedem întreaga lumea înnoită. Întregul pământ a devenit Templul lui Dumnezeu. Și râul lui Ezechiel este acolo, curgând din Prezența lui Dumnezeu, cuprinzând întreaga creație, eliminând toate necurățiile și aducând totul înapoi la viață.