Despre trupul nostru glorificat

Episcopul Robert Barron

Prieteni, toate cele trei lecturi din a doua duminică din Postul Mare pun accentul pe lumea transcendentă, scopul tuturor eforturilor noastre religioase. Sfântul Paul vorbește despre modul în care Domnul Isus „va schimba trupul umilinței noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei Sale”. La Schimbarea la Față a lui Isus avem o imagine a ceea ce va fi această transfigurare, această metamorfoză.

Clipul este subtitrat în română (traducerea: Radu C.). Dacă nu apare în clip, activați-o.

Durată: 15 min 17 secunde
Limba (audio): engleză
Subtitrare (text): română

Vezi pe YouTube originalul

Etichete:

Pacea să fie cu voi! Prieteni, îmi place cum toate cele trei lecturi pentru Duminica a doua din Postul Mare aduc aminte de lumea mistică, ciudată, transcendentă. Acesta este scopul tuturor eforturilor noastre religioase. Prima lectură din cartea Genezei vorbește despre legământul pe care Domnul îl face cu Abraham. El trebuie să taie aceste animale în două, apoi tot acest întuneric ciudat ce coboară, și această flacără trece printre bucățile tăiate din animale, o voce se aude… Toate aceste simboluri sunt menite să evoce această lume superioară, mistică și ciudată cu care interacționează Abraham. Cu alte cuvinte, lucrurile nu se reduc niciodată la ce se întâmplă în acest tărâm al experienței noastre, ci avem o relație cu această realitate superioară, care ne cheamă.

Apoi a doua lectură, din Paul către Filipeni. Permiteți-mi să vă citesc puțin. „Însă patria noastră”, le spune el filipenilor, „este în ceruri, de unde îl așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos.” Ascultați „El va schimba trupul umilinței noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei Sale.” Versete extraordinare, nu? La chiar începutul Bisericii, când sunt doar o mână de creștini în întreaga lume, Paul vorbește cu extraordinara sa încredere că cetățenia noastră – chiar dacă trăim în această lume obișnuită, iar el se gândește la cultura Romei antice și altele – dar patria noastră nu este aici. Patria noastră, de care aparținem cu adevărat, este în rai. Din ceruri, așteptăm venirea Domnului, când va conforma aceste trupuri umile ale noastre să fie ca propriul Său trup glorificat. Huh? Ce înseamnă aceasta? Ei bine, nu cred că știm cu adevărat. În altă parte, Paul vorbește despre un trup spiritualizat. Același trup al nostru. Doar el este evreu. Nu se gândea atât de mult la suflete care scapă din trupuri. Acesta este Platon. El este evreu. El gândește așa: „Sunt eu! Eu sunt trupul meu!” Dar ceea ce așteptăm este o glorificare și o înălțare, o perfecțiune dincolo de imaginațiile noastre a acestui trup umil al nostru. Bine?

Cu această să îi spunem conștiință mistică, trebui să ne îndreptăm spre celebra lectură a Evangheliei, care este relatarea lui Luca despre Schimbarea la Față. Spuneți ce vreți despre aceste istorii, spuneți ce vreți despre acest eveniment care le-a inspirat. I-a fascinat pe primii creștini, și a continuat să îi fascineze pe creștini de-a lungul secolelor. Istoria Transfigurării (Schimbării la Față) a lui Isus. Greaca din spatele acestui termen (transfiguratio ar fi o latinizare a cuvântului grec) înseamnă „metamorfoză”. El a fost metamorfozat înaintea lor. Aceasta înseamnă… morphe înseamnă formă, meta dincolo. A mers dincolo de forma pe care o avea. Huh? Ce înseamnă aceasta? Nu cred că știm în totalitate. Dar s-a întâmplat ceva atât de ciudat: acest obișnuit Isus din Nazaret… Cu siguranță a spus și a făcut lucruri extraordinare până acum, dar arăta pentru toată lumea ca oricine altul. Este o ființă umană fizică, cu îmbrăcăminte ca toți ceilalți. Nu era nimic remarcabil în aspectul Lui. De fapt, nu vi se pare ciudat? Mie mi s-a părut mereu. Nicăieri în Noul Testament nu există vreo indicație despre cum arăta Isus. Cumva straniu. Ciudat, nu? Această figură de o importanță supremă pentru ei. Nu există nici o indicație privitor la cum arăta. Clar că era un om obișnuit al acelui timp și al acelei culturi, mai puțin în momentul acesta. Mai puțin aici, pe acest munte sfânt, când a fost metamorfozat, când a mers dincolo de forma pe care o avea. Ne putem gândi la omidă și fluture? Știu că este într-un fel o imagine răsuflată. Dar avem o metamorfoză a acestei larve umile, această creatură umilă ce devine un fluture splendid. S-a întâmplat ceva care i-a impresionat atât de mult, încât o auzim reflectată în aceste istorii și a impresionat creștinii de-a lungul veacurilor.

Permiteți-mi să vă dau un mic indiciu despre cum au încercat să o descrie. „În timp ce se ruga, înfățișarea feței Lui s-a schimbat.” Ce înseamnă aceasta? Nu știu în întregime. „Îmbrăcămintea Lui a devenit albă, strălucitoare.” Este diferit. Este ca și cum identitatea Sa profundă a devenit clară, a devenit transparentă. Este ca și cum dumnezeirea din El ar străluci prin dimensiunea Lui fizică. Tocmai această dimensiune fizică a fost înălțată și schimbată și a devenit strălucitoare. Trupul Său uman glorificat era expus privirii. Se pare că despre așa ceva vorbesc. Îmi place cum spunea Toma de Aquino: scopul Schimbării la Față a fost – în mijlocul acestui progres greoi în viața publică a lui Isus, care a avut parte, desigur, de momente glorioase, dar și de multă confruntare și opoziție – într-un astfel de moment dificil, discipolii au putut vedea: „Aha! Iată cine este El. Iată scopul lui. Și iată ce este [îndrăznesc oare ei să viseze?] ce ni se pregătește și nouă.” Ca trupurile noastre, după cum spune Paul, să fie și ele transfigurate.

La ce ne referim aici, oameni buni, este trupul glorificat din ceruri. Scopul, dacă vreți, al vieții spirituale… Atenție! Am crescut după Conciliul Vatican II și toată lumea punea un accent enorm pe dimensiunea aceasta lumească a credinței. Și, da, există implicații pentru dreptatea socială și grija pentru săraci și pentru a face din această lume un loc mai bun? Da, da, da, da, da! Absolut! Totuși, arătați-mi un text din Conciliul Vatican II sau de altă parte din minunata noastră tradiție ce spune: „Biserica e preocupată doar să facă această lume mai bună”. Nu, nu, nu, nu… Biserica de la început a fost fascinată de această perfecțiune de sus spre care tindem. Acest scop cu adevărat supranatural, ce ne este oferit. Și aceste lecturi, în felul lor… Și e minunat: în contextul în care și noi progresăm greoi, prin Postul Mare, și noi avem parte de o astfel de viziune. Bine. Ținând cont de acestea, vreau să vedem foarte pe scurt modul în care descrie Sf. Toma de Aquino trupul glorificat. Veți spune: „Oh, doar speculează nebunește”. Ei bine, nu! Se bazează pe texte ca acesta dar și pe textele despre Isus înviat. Dar, de asemenea, ce minunat că ne gândim la cum va fi viața în cer. Și aceste lecturi provoacă această meditație.

Bine, iată prima calitate indicată de Aquino despre trupul glorificat. Are identitate. Înseamnă că este, într-un mod foarte elementar, în continuitate cu aceste trupuri de pe pământ. Gândiți-vă puțin: acest trup pe care îl vedeți înaintea voastră, este el același trup pe care l-am avut la cinci ani? Ei bine, da, într-un fel, pentru că forma și structura rămân, dar fiecare celulă, moleculă din trupul meu când aveam cinci ani este diferită acum. Ce ne spun oamenii de știință? Sunt înlocuite complet la fiecare… nu știu… câteva luni sau ani. Ideea este că există un fel de discontinuitate chiar și în viața aceasta. Dar totuși spun: „Nu, acel Bob Barron de cinci ani, care juca baseball în Birmingham, Michigan, e același cu cel ce stă acum în fața ta voastră.” Există identitate, chiar dacă acest trup este în același timp radical diferit. Ei bine, în rai va exista o continuitate cu acest trup, dar totuși o mare diferență, o înălțare, o transformare, o transfigurare. Aquino întreabă: „Vor putea oamenii să ne recunoască?” Da, pentru că este același trup, dar, din nou, gândiți-vă la omidă și fluture. Voi fi eu însumi, dar eu însumi la un nivel atât de înalt de perfecțiune.

Iată a doua trăsătură, după el, a trupului glorificat. O numește calitate. Înseamnă că trupul glorificat va fi la apogeul puterilor sale, posedând o deplină integritate. Știți… Cu toții, pe măsură ce îmbătrânim… Ajungi la un moment când ești la maximul puterilor tale, dar apoi, să recunoaștem, puterile încep să scadă. Slăbim, ne pierdem capacitatea. Îmi amintesc destul de bine când încă puteam juca fotbal și baschet la un nivel destul de înalt. Să mă duceți acum pe un teren de baschet… Nici gând! Acele puteri s-au cam stins. Sunt mulțumit acum de o rundă de golf. Este așa pentru că nu mai am puterea fizică pe care o aveam înainte, să fug încolo și încolo pe teren. În rai, spune Aquino, nu va fi nici o pierdere a acestor puteri, ci mai degrabă suntem în formă maximă.

Și apoi în al treilea rând, înrudit, trupul glorificat, spune Toma, are impasibilitate. Înseamnă că nu se va schimba sau diminua. Deci, așa cum obișnuiesc să spun, este una dintre tristețile acestei vieți și fiecare poet și romancier vorbește, într-un fel, despre aceasta: faptul că mă schimb și descresc, pierd ceea ce am. Dar nu, în cer, în trupul glorificat, la nivelul maxim al puterii și integrității mele – nu pierd aceasta. Îmi păstrez această perfecțiune a ființei… Impasibilitatea.

În al patrulea rând, spune Aquino – o idee frumoasă – trupul înviat va avea agilitate. Și ce vrea să spună aici este foarte specific. Spune că trupul va putea răspunde în mod total și perfect la impulsurile sufletului. Gândiți-vă: chiar acum trupul meu răspunde la îndemnurile sufletului. Îmi imaginez un scop, îl doresc, și apoi îl implementez prin mișcările trupului meu. Am agilitate și, ajută-mă Doamne, în câteva minute pot ieși de aici, întorcându-mă în mașina mea. Am suficientă agilitate pentru a face aceasta. Dar trupul acesta al meu nu poate face tot ce vreau să fac, tot ce îmi imaginez. Mi-ar plăcea să joc baschet ca Michael Jordan, mi-ar plăcea să joc golf ca Rory McIlroy, dar nu pot face. Trupul meu nu poate răspunde cu agilitate perfectă la îndemnurile sufletului meu, dar, spune Aquino, în rai poate. Justificarea lui pentru aceasta este Isus înviat, care poate, da, chiar să treacă prin ziduri. Deși locul unde se aflau era închis, de frica evreilor, după cum auzim, Isus a venit și a stat în mijlocul lor. Aceasta este agilitatea trupului Său înviat. Vom putea răspunde într-o clipită la cele mai extravagante dorințe ale voinței noastre și imaginații ale minții noastre… Iată agilitatea.

Și, în fine, spune Aquino, trupul înviat are claritate sau luminozitate. Claritas în latină. Și cât de minunat este corelat cu episodul Schimbării la Față: Isus a devenit orbitor de strălucitor. Lumina Schimbării la Față. De ce – și acest lucru e valabil în toate culturile – de ce asociem sfințenia cu lumina? De ce punem aureole în jurul capetelor sfinților? De ce în multe istorii despre oameni sfinți, lumina este asociată cu ei? Există o întâmplare minunată. Malcolm Muggeridge, omul care a adus-o cu adevărat pe Maica Tereza în atenția lumii, atunci când s-a dus să filmeze în locul unde îngrijea bolnavi și muribunzi, luminile s-au defectat. Luminile pe care le aduseseră s-au defectat și producătorul lui a spus: „Pur și simplu nu va merge. Să ne oprim.” Și Muggeridge a spus: „Nu! Dă-i drumul și filmează oricum. Să vedem ce iese.” Și când filmul a ajuns, au fost uimiți pentru că era această luminozitate în toată camera care le-a permis să filmeze perfect. Ce era ea, decât o anticipare a acestei claritas a trupului înviat? Cu ani în urmă am întâlnit un bărbat în vârstă care, când era tânăr în armată, în al doilea război mondial, auzise despre acest sfânt italian: Padre Pio. Și s-a dus cu un prieten de-al lui, s-au dus la Liturghia acestuia. Și mi-a spus, iar ochii i s-au umplut de lacrimi în timp ce spunea povestea, a spus: „În timp ce a ridicat ostia…” Mi-a spus: „Părinte, credeți-mă că nu visam!” În jurul mâinilor lui, în jurul ostiei, era o lumină strălucitoare. Claritas – luminozitatea sfințeniei. Și astfel trupurile noastre înviate și glorificate sunt luminoase prin sfințenia lui Dumnezeu.

Gândiți-vă, oameni buni, la aceste lucruri. În timp ce avansăm greoi prin Postul Mare, gândiți-vă la aceste lucruri. Ceea ce Dumnezeu a pregătit pentru noi, ochiul nu a văzut și urechea nu a auzit. Aceste lucruri să vă dea speranță. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Vă mulțumesc pentru vizionare! Dacă v-a plăcut acest video, vă încurajez să îl distribuiți și să vă abonați la canalul meu YouTube.