Dogme mariane: Neprihănita Zămislire

Există patru dogme mariane, adică legate de Preasfânta Fecioară Maria. Amintim: dogmă = Adevăr revelat de Dumnezeu şi propus cu autoritate de magisteriul Bisericii spre a fi crezut de toţi credincioşii din toate timpurile.

3. Neprihănita Zămislire

Dogma Neprihănitei Zămisliri are o dată foarte precisă de proclamare: 8 decembrie 1854, de către Papa Pius al IX-lea. Dar adevărul proclamat era crezut de mult timp în Biserică. Se pare că încă din secolul V în Răsărit, în Siria mai exact, exista o sărbătoare dedicată „Conceperii Preasfintei și Preacuratei Maici a lui Dumnezeu”. Sărbătoarea a fost adoptată ulterior și în Apus, iar în 1708 Papa Clement al XI-lea a declarat-o sărbătoare de poruncă. Ca și atunci, și astăzi Răsăritul marchează sărbătoarea pe 9 decembrie, iar Apusul pe 8 decembrie.

Ce sărbătorim mai exact? Este important să înțelegem că Neprihănita Zămislire, sau Imaculata Concepțiune, nu se referă la conceperea lui Isus în sânul Mamei Sale, Maria (prin lucrarea Spiritului Sfânt), ci la conceperea Mariei, în sânul mamei ei, Ana (prin unirea cu soțul ei, Ioachim). Dogma se referă deci la faptul că Maria, printr-un privilegiu excepțional acordat ei de Dumnezeu, a fost din momentul conceperii ei fără de păcat strămoșesc. Înseamnă că ea nu a avut nevoie de mântuire? Sigur că a avut nevoie. Ne ajută o imagine simplă: un om cade într-o groapă, dar cineva îl scoate de acolo; în schimb o femeie ajunge pe marginea gropii, aproape să cadă, dar cineva o ține să nu cadă. Fecioara Maria a fost astfel din primul moment al existenței ei plină de har, după cum va recunoaște și îngerul în momentul Bunei Vestiri – înainte ca ea să spună „Da” și Spiritul Sfânt să coboare asupra ei. Între ea și păcat a fost mereu dușmănie, așa după cum anunța Dumnezeu încă din cartea Genezei (verdictul dat șarpelui – 3,15).

De remarcat că proclamarea dogmei nu a fost o surpriză. Neprihănita Zămislire era considerată de multe secole un adevăr de credință, iar înainte de pontificatul Papei Pius al IX-lea s-au înmulțit cererile de declarare a acestui adevăr drept dogmă. Predecesorii săi au analizat ideea, iar Papa Pius al IX-lea a numit chiar o comisie care să studieze problema. În cele din urmă, dat fiind consensul și istoria acestei convingeri privind nașterea fără de păcat a Fecioarei Maria, în 1854 a avut loc proclamarea oficială prin Constituția Apostolică „Ineffabilis Deus”. După patru ani, în 1858, la Lourdes, Fecioara Maria i-a apărut unei tinere simple. Când i-a vorbit parohului ei despre apariție, acesta a privit-o cu scepticism, cerându-i: „Spune-i acestei Doamne să își spună numele”. Pe 25 martie acel an, Doamna a oferit răspunsul: „Eu sunt Neprihănita Zămislire”, confirmând astfel recenta proclamare dogmatică.

[etichete]

Fii Cristofor!

[share]

Alte informații

De pe Wikipedia, în limba engleză.

Neprihănita Zămislire sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri

În limba română despre Neprihănita Zămislire, din calendarul catolic, ziua de 8 decembrie.

Citește textul integral

Tehnice

Realizare grafică: Radu C. Cristofor
Data publicării: 21 mai 2016
ID intern: 00167